14.992 de modificări
Modificări
m
leg. int.
[[Fișier:St John Vatatzes the Merciful.jpg|right|thumb|225px|Sf. Ioan Duca Vatațis cel Milostiv]]
[[Sfânt]]ul și dreptcredinciosul '''Ioan Duca al III-lea Vatațis''' (în greacă: Ιωάννης Γ΄ Δούκας Βατάτζης, ''Iōannēs III Doukas Batatzēs'', în latină ''Ioan Ducas Vatatzes''), cel Milostiv, a fost împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit ]] (Bizantin) între 1221-1254.A fost un puternic apărător al credinței ortodoxe, fiind trecut în rândul [[sfinți]]lor. [[Praznic|prăznuireaPrăznuirea]] lui se face la data de [[4 noiembrie]].
==Viața==
[[Fișier:Byzantium1230 svg.JPG|thumb|left|270px|Imperiul de la Niceea, Trapezuntul, Epirul și Imperiul Latin la 1230]]
Bătălia de la Poimanenon, din 1224, a marcat o cotitură în cursul războaielor dintre „latini” (stăpânii Constantinopolului în acea perioadă) și „niceeni”. De acum înainte, nu grecii erau cei siliți să țină piept presiunii latinilor, ci invers. Posesiunile cruciaților din Asia Mică s-au predat, una după alta, lui Vatațis, care și-a câștigat repede faima unui comandant de oști de temut. Îndată după victoria asupra fraților Lascaris, Ioan al III-lea Duca a echipat o flotă și a recucerit insulele Lesbos, Samos, Chios și alte câteva insule mai mici. Încurajat de aceste succese, el era gata să înceapă pregătirile pentru o expediție de recucerire a Constantinopolului, însă la Niceea a izbucnit o revoltă în fruntea căreia era chiar nepotul împăratului, Andronic Nestongos. Corăbiile pregătite pentru expediție au trebuit să fie incendiate, pentru a nu cădea în mâinile latinilor, iar basileul s-a îndreptat în grabă spre capitala [[Niceea ]] pentru a lupta cu răzvrătiții. După înăbușirea rebeliunii, Andronic Nestongos și complicii săi au fost condamnați la diverse pedepse prin mutilare, dar toți au fost lăsați în viață. Cronicarul Georgios Acropolites, contemporanul lui Vatațis, scrie că „''[[iubirea]] de oameni''” a fost întotdeauna o trăsătură caracteristică a împăratului.
Dacă predecesorul său (Theodor I Lascaris) acordase cea mai mare atenție organizării Imperiului bizantin de Niceea ca atare, Ioan al III-lea socotea drept obiectiv al său întărirea țării, visând, totodată, să ducă la bun sfârșit opera predecesorului său și să ia Constantinopolul din mâinile latinilor. Ca să adune mijloacele necesare, basileul s-a folosit de pământurile vastelor sale domenii. Pe aceste teritorii erau create moșii imperiale, activitatea acestora aflându-se sub controlul personal al lui Ioan. Datorită unei politici fiscale înțelepte și probabil, aplicării pe scară largă a noilor metode de gospodărire, producția a atins, pe aceste moșii, un nivel foarte ridicat pentru acele timpuri. Guvernul a luat măsuri destinate să pună capăt scurgerii peste hotare a aurului. Un edict special al împăratului prescria, amenințând, în caz contrar, cu dezonoarea (termen juridic, care însemna pierderea unui șir de drepturi civile), abținerea de la cumpărarea obiectelor de lux de producție străină și limitarea la ceea ce produce pământul romeilor și pot face mâinile lor. Vatațis l-a mustrat chiar și pe fiul său, Theodor, când l-a văzut îmbrăcat în veșminte de mătase de peste mări. În urma acestor reforme, sub Ioan III, Imperiul de Niceea s-a îmbogățit fabulos într-un timp scurt. Iar, întrucât vecinii Imperiului, turcii, trăiau vremuri grele, din cauza înaintării mongolilor, și o mulțime de refugiați își căutau scăparea de nomazi pe pământurile grecilor, a crescut și numărul locuitorilor acestuia.
==Ioan Duca Vatațis și creștinismul ortodox==
Împăratul Ioan Duca Vatațis a fost un puternic apărător al credinței ortodoxe pe tot timpul vieții sale. De asemenea, a fost vestit pentru numeroasele sale acte de milostenie creștină. A murit la [[3 noiembrie]] 1254, în cetatea Nymphaion - a doua capitală a Imperiului de Niceea.<ref>''The Encyclopedia of World History'', Sixth Edition, General Editor: Peter N. Stearns, Houghton Mifflin Company, Boston, 2001. ISBN 0-395-65237-5</ref> Locuitorii orașului Magnesia (în prezent Manisa, Turcia) unde au fost mutate în 1307, de la Mănăstirea Sosandra, osemintele lui, îi venerau mormântul ca pe al unui sfânt. Mai târziu, la o jumătate de secol după trecerea sa la cele veșnice, [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului]] l-a [[Proslăvire|proslăvit]] cu numele ''Sfântul și binecredinciosul împărat Ioan Duca Vatațis, cel Milostiv'', cu dată de [[Praznic|prăznuire]] la [[4 noiembrie]].<ref>George Ostrogorsky, ''History of the Byzantine State'', New Brunswick, N.J.: Rutgers University Press, 1969, p. 444</ref>
==Note==
==Legături externe==
[[Categorie:Sfințibizantini]]
[[Categorie:Împărați romani]]
[[en:John III Doukas Vatatzes]]
