14.992 de modificări
Modificări
m
În anul 15 al domniei cezarului Tiberiu (anul 29), Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu în pustie, sȘi mai târziu avea să-a dus în regiunea Iordanului, pentru a predica și păstreze aceeași atitudine [[pocăinţăsmerenia|pocăinţasmerită]] către mulţimile față de Mântuitorul. Când ucenicii săi îl întreabă mai târziu despre Iisus, el reafirmă cele spuse despre Mântuitorul și se descrie pe sine doar ca „prietenul mirelui [Hristos], care veneau la elstă și ascultă pe mire, atrase de viaţa sa [[îngerși]]ească. El îi boteza în apele Iordanului în semn se bucură cu bucurie de curăţire de [[păcat]]ele lor, şi pentru aglasul lui”<ref>Imaginea lui Hristos-i pregăti să îl primească Mirele și pe Mântuitorulcea a „prietenilor mirelui” se regăsește și la Matei 9, 15, el îi îndruma să facă mai curând roade vrednice de pocăinţăMatei 25 și Marcu 2, decât să se laude că sunt fiii 19-20. Iar mireasa lui Hristos este [[AvraamBiserica]](Efeseni 5). Reluând cuvintele proorocului [[Isaia]]</ref>, el le spunea adăugând:„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 29-30).
:''Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea DomnuluiProbabil pentru a-i convinge pe ucenicii săi despre [[adevăr]]ul mărturiei lui și pentru a le arăta drumul de urmat mai departe, Ioan, drepte faceţi aflat deja în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea închisoare, îi trimite la Iisus pe doi dintre ucenicii săi ca să se umple şi tot muntele şi dealul -L întrebe dacă El era Mesia, Cel care trebuia să vină, iar atunci Domnul le spune: „Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se plece; şi să fie cele strâmbecurățesc, drepte şi cele colţuroasesurzii aud, căi netedemorții înviază și săracilor li se binevestește. Şi /Și fericit este acela care nu se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit".''<br>sminti întru Mine” ([[Isaia]] 40Luca 7, 322-523).
Pentru Hristos însuși mărturisește despre Ioan că poporul se întreba dacă nu cumva era el Mântuitorul aşteptat de atâtea generaţiia fost prooroc „și mai mult decât prooroc”, „cel mai mare dintre cei născuți din femei” și, Ioan le spune: "Eu vă botez cu apătotuși, dar vine altul „cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât mineel”, așa cum spune [[Iisus]] (Matei 11,11). De la el încolo împărăția cerurilor se ia prin străduință ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=11 Matei 11, 12]). El vă va boteza este mărturisitor al [[adevăr]]ului, „făclia care arde și luminează”, de lumina căreia oamenii au vrut să se bucure o clipă (Ioan 5, 35) și, cu foc şi cu Duh Sfânt"cuvintele lui [[Isaia]], „înger trimis înaintea feței Domnului ca să-I pregătească calea” (Luca 1,27).
Curăţenia sa şi dragostea sa pentru sfinţenie erau într-atât de mari încât fost socotit vrednic===Reproșurile adresate lui Irod===Sfântul Ioan, care se ruga și medita mereu la Cuvântul lui Dumnezeu și își trăia viața în curăție, dobândise nu doar de a-l vedea darul smereniei, ci și pe cel al proorociei. Îi mustra pe Mântuitorcei păcătoși, al cărui Înainte-mergător a de orice condiție ar fi fost să fie, ci chiar să Îl boteze în Iordan ("ca să se plinească dreptatea") şi să fie martorul descoperirii Sfintei Treimi cu acest prilej (de acest moment se face pomenire la [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]])cuvinte aspre.
===Reproşurile adresate Între cei care veneau la Ioan pentru a-i asculta cuvintele se afla și [[Irod Antipa]], tetrarhul Galileei, care la început îl respecta pe Ioan ca pe un om drept și sfânt și asculta sfaturile lui, dar se și temea de el, pentru că era foarte iubit de popor. Însă sfântul Ioan nu s-a [[teama|temut]] să adreseze aspre mustrări nici lui Irod. Astfel, Ioan l-a mustrat pe față pe Irod Antipa, pe care l-a învinuit că trăiește într-un păcat grav, acela de a o fi luat de soție pe [[Irodiada]], soția lui Filip, fratele său, aflat încă în viață (Luca 14,3-4) Căci, potrivit legii ebraice, era interzis cu desăvârșire oricui să „descopere goliciunea” nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui (Levitic 18,16; 20,21), fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoși (Levitic 20,10; Deuteronom 22,22). De asemenea, Ioan l-a mustrat pe Irod Antipa și pentru toate [[păcat|relele]] pe care le făcuse (Luca 3,19). Irod Antipa l-a întemnițat pe Ioan și ar fi vrut să-l [[uciderea|omoare]] (Matei 14,5), ceea ce dorea și Irodiada (Marcu 6,24). Irod se temea însă de popor, pentru că acesta îl privea pe Ioan ca pe un prooroc (Matei 14,5, Luca 20,6) și se temea și de Ioan, căci știa că era „bărbat drept și sfânt” (Marcu 6,20). Irod===îl și ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și îl asculta cu [[plăcere]] (Marcu 6,20).
Sfântul Ioan medita fără încetare la Cuvântul lui Dumnezeu şi le considera pe toate ale acestei lumi ca fără valoare faţă de Legea dumnezeiască, a cărei desăvârşită întruchipare era viaţa sa==Moartea Sf. De aceea nu se [[teama|temea]] să adreseze reproşuri aspre lui [[Irod Antipas]], tetrarhul Galileii, om lipsit de ruşine şi dezmăţat care, contrar Legii, se [[căsătorie|căsătorise]] cu [[Irodiada]], soţia fratelui său, Filip, pe când acesta din urmă era încă în viaţă şi avusese cu ea o fată, [[Salomeea]]. Profetul îi vorbea în numele lui Dumnezeu : "Nu îţi este îngăduit să ai ca soţie pe femeia fratelui tău". De aceea Irodiada nutrea o [[uciderea|ură]] puternică împotriva lui Ioan şi voia să îl [[uciderea|omoare]]; era însă împiedicată de Irod, care îl proteja pe Ioan, ca bărbat drept şi sfânt, dar mai ales pentru că se temea de popor, care îl cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. Botezătorul==
==După moarte==Totuși, atunci când Irod și-a prăznuit ziua de naștere, dând un ospăț curtenilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor [[Galileea|Galileii]], Salomeea (fiica Irodiadei) a intrat la ospăț, a dansat și i-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Regele i-a zis Salomeeei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da”. Apoi a adăugat cu [[jurământ]]: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea”. Fata a ieșit afară și a întrebat-o pe mama ei ce să ceară, iar [[Irodiada]] i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Regele s-a întristat, dar pentru că jurase și rușinându-se de invitații săi, a poruncit să i-l dea. Ioan a fost decapitat, iar sfântul său cap a fost adus pe un platou și înmânat Salomeei, care i l-a dat mai departe Irodiadei (Matei 14, 1-12; Marcu 6, 14-29).
Ucenicii Sfântului veniră ===Rostul morții===Moartea sângeroasă a lui Ioan de atunci a fost probabil îngăduită de Dumnezeu pentru ca Înaintemergătorul lui Hristos din această lume să îi ia trupul şi merseră să îl vestească venirea Izbăvitorului și în împărăția morților, mai înainte ca Hristos, prin patima și moartea Sa pe [[înmormântare|îngroapeCruce]] în Sevastia apoi se duseră , să îl înştiinţeze pe Iisus. Abia mult mai târziu Moaştele Sfântului Înaintemergător fură regăsite în mod miraculos, pentru biruiască puterea morții și a răspândi [[hariad]]ul asupra credincioşilor care li se închinăului și să aducă învierea și mântuirea.
Acest act sângeros pare să fi fost îngăduit ==Moștenirea lăsată de [[Dumnezeu]] pentru că, după ce a fost Înaintemergătorul lui Hristos pe pământ, Sfântul Sf. Ioan Botezătorul să fie de asemenea în împărăţia morţilor şi să meargă să înştiinţeze pe morţii cei drepţi de speranţa în [[mântuire]], venirea apropiată a lui Mesia care trebuia să spargă, prin [[Cruce]], porţile şi închizătorile [[iad]]ului.==
==Moştenirea lăsată Sfântul Ioan Înaintemergătorul este pentru toți creștinii cel mai mare dintre prooroci, întruchipare a vieții duhovnicești. Viața lui este ea însăși un model pentru toți creștinii: trăitor în nevoință și în [[rugăciune]], grăitor și apărător al [[dreptatea|dreptății]], al fidelității în [[căsătorie]] (Matei 14,3-4), al [[mila|milei]] față de [[sărăcia|săraci]] (Luca 3,11), propovăduind ascultarea față de Legea lui Dumnezeu și curățirea de Ioan==orice [[păcat]]e.
Prin viaţa precum şi prin moartea sa, Înaintemergătorul rămâne de asemenea pentru toţi creştinii un Profet şi un stăpânitor al vieţii spirituale. Prin comportamentul său ireproşabilÎntruchipare a smereniei, el îi învaţă să lupte până la moarte împotriva [[păcatcurăție]]uluii, nu numai pentru respectul iubitor și propovăduitor al [[dreptateapocăință|dreptăţiipocăinței]] şi ascultarea Legii lui Dumnezeu dar şi pentru a înainta , „înger în [[virtuţi|virtute]] şi curăţia inimii. Orice conştiinţă cizelată prin meditarea asupra Legii lui Dumnezeu se aseamănătrup”, deci, cu Înaintemergătorul şi croieşte "căile Domnului" el este considerat în sufletul care se [[pocăinţă|căieşte]], pentru a-i da cunoaşterea mod deosebit drept arhetipul vieții [[mântuiremonahism|mântuiriimonahale]] (cf. Luca 1:76).
[[Image:Nativity of St John the Baptist.JPG|right|thumb|Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul]][[Biserica Ortodoxă]] are şase șase zile de [[Praznic|prăznuire]] pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, cu începutul anului bisericesc ([[1 septembrie]]):
<references />==A se vedea și==* [[Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul]]
→Botezul lui Ioan: corect. leg. int.
{{Articol de calitate}}[[image:Johnforerunner.jpg|right|thumb|Sfântul [[prorocprooroc]] Ioan Botezătorul şi și înainte-mergătorul Domnului nostru Iisus Hristos]]Sfântul '''[[Ioan Botezătorul]] Botezătorul''' a fost ultimul dintre [[prorocprooroc]]i, înainte-mergător şi botezător și [[botez]]ător al Domnului nostru [[Iisus Hristos]], ,,cel „cel mai mare dintre cei născuţi născuți dintre femei"femei” (Mt11.[[Evanghelia după Matei|Matei]] 11, Lc7.11; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 7,28), aşa așa cum îi spune [[Mântuitorul]]. Iisus mai afirmă că el nu este nici o ,,trestie „trestie clătinată de vânt"vânt”, nici un ,,om „om îmbrăcat în haine moi"moi” (Matei 11,(Mt11.7-8), indicând astfel caracterul neclintit și auster al predicatorului[[profet]]ului.__TOC__==ViaţaViața Sf. Ioan Botezătorul==Sfântul ===Nașterea===[[Image:Nativity of St John the Baptist.JPG|left|thumb|Nașterea Sf. Ioan Botezătorul]]Nașterea Sfântului Ioan a fost ea însăși o [[Minunea în Biblie|minune]]. Părinții Sfântului Ioan, Înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului preotul și proorocul [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] și [[Elisabeta]], din neamul lui [[Aaron]], au ajuns la bătrânețe fără să aibă copii, lucru rușinos în rândul poporului evreu în acea vreme (Luca 1,25). Un [[înger]] pe nume [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] îl anunță pe Zaharia că [[rugăciune]]a sa a primit fost ascultată și că nevasta sa, Elisabeta îi va naște un fiu căruia îi va pune numele de la însuşi Domnul Hristos mărturia Ioan. Zaharia însă nu a crezut aceste vorbe (Luca 1,20), invocând faptul că și el era cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie şi cel dintâi între Proorociși nevasta sa erau bătrâni (Luca 1,18). Pe Drept pedeapsă pentru necredința lui, Zaharia a rămas mut până când încă se afla în pântecele maicii sales-a săvârșit ceremonia tăierii-împrejur, sfânta cu punerea numelui pruncului. Elisabeta, el era mătușă sau verișoară a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Și ei i s-a tresărit de bucurie vestit în preajma lui chip minunat că avea să nască un copil și a primit vestea cu [[Iisus Hristosbucuria|Mesiabucurie]] , însă a ascuns-o vreme de cinci luni (Luca 1,24). Pruncul pe care îl purta s-a arătat a fi profet încă din pântecele maicii lui. După [[Bunavestire]], Fecioara Maria, purtându-L în pântece pe Mântuitorul Iisus Hristos, a vizitat-o pe Elisabeta. Când cele două femei s-au întâlnit, Ioan a săltat de bucurie în pântecele maicii lui, iar mama lui s-a umplut și ea Prea Sfântă de [[Duhul Sfânt]] și a binecuvântat-o pe Maica Domnului]], venită în vizită la verişoara ei și pe Prunc ([[Evanghelia după Luca|Luca]] , cap. 1). În ziua a opta, când avea loc ceremonia tăierii împrejur, participanții vroiau să îi pună numele de Zaharia, după numele tatălui său. Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut avea să fie Ioan. Cei de față au insistat, spunându-i Elisabetei că nimeni dintre rudele ei nu purta acest nume și l-au întreabă și pe Zaharia care era numele pe care dorea să îl dea pruncului. Acesta a scris pe o tăbliță același nume, 39Ioan, pentru că acesta era numele pe care i-l spusese mai înainte îngerul Gavriil. Toți s-54au minunat, pentru că cei doi soți nu se înțeleseseră de mai înainte unul cu altul asupra numelui pruncului. Din acel moment Zaharia și-a recăpătat darul vorbirii și la rândul său a început să profețească despre fiul său ca înaintemergător al lui Mesia (Luca 1,59-79). La maturitate Când, eldupă nașterea Domnului Iisus, "regele [[Irod cel Mare]] a poruncit uciderea pruncilor de care lumea nu era vrednică" până la doi ani, Sf. Elisabeta și pruncul ei s-au refugiat, potrivit [[Protoevanghelia lui Iacov|Protoevangheliei lui Iacov]] (cfcap. Evrei 11XXII-XXIII), pe dealurile din jurul Ierusalimului. Urmăriți cu insistență de soldați, întrucât se știa despre nașterea miraculoasă a lui Ioan, Elisabeta s-a [[rugăciune|rugat]] fierbinte lui Dumnezeu să o apere, iar pământul s-a deschis și i-a adăpostit, mamă și prunc, până la trecerea primejdiei. Zaharia a fost însă [[uciderea|ucis]], chiar în [[Templul din Ierusalim]], de către ostașii trimiși de Irod (Matei 23, 3835). ===Pustnicia===Când a ajuns aproape de vârsta adultă, Ioan s-a retras în pustiu, acoperit cu ducând o viață aspră, de [[post]] și [[rugăciune]]. Purta o haină aspră, din păr de cămilă şi încins (în semn de [[pocăință]]) și încinsă cu o curea de piele (aceasta semnificând care, potrivit exegeților, simbolizează stăpânirea tuturor pornirilor trupeştitrupești). Regăsind, ca un nou [[Adam]], starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui [[Dumnezeu]], el se Se hrănea cu lăcuste conservate în <ref>Lăcustele erau între animalele considerate curate, potrivit prescripțiilor Legii Vechi: Levitic 11,21-22.</ref> și miere sălbatică<ref>Mierea era un aliment consumat, recomandat și apreciat foarte mult: I Regi 14,27; Psalmi 19,10; Pilde 16,24; 24, şi îşi ţinea 13; 27,7, Cântarea Cântărilor 5,1.</ref> și își petrecea vremea în rugăciune și contemplare mintea netulburată (Luca 1,80). Sfântul Ioan, Înainte-mergătorul și Botezătorul Domnului avea să primească de [[griji]]le acestei lumila însuși Domnul Hristos mărturia că el era cel mai mare dintre toți oamenii născuți din femeie (Matei 11,11; Luca 7,28), cel dintâi între prooroci și prooroc al Celui Preaînalt (Luca 1,76).
===Botezul lui Ioan===
[[Image:Theophany.jpg|right|frame|Botezul Domnului]]
Aproximativ în anul 29 d.Hr., în vremea domniei împăratului Tiberiu (14-37 d.Hr.), Ioan s-a dus, la porunca lui Dumnezeu, în regiunea Iordanului și și-a început propovăduirea, chemând oamenii la pocăință și vestind apropiata venire a lui Mesia (Matei 3,2). Pe cei care veneau la el în număr din ce în ce mai mare, atrași de viața sa sfântă și de puterea cuvintelor sale, îi [[botez]]a prin afundarea în apa Iordanului, în semn de curățire a [[păcat]]elor și de lepădare de ele și spre a-i pregăti pentru venirea lui Mesia, Mântuitorul (Luca 3, 1-28).
Îi îndemna pe toți să își părăsească păcatele, fără deosebire de condiția lor socială. Le cerea celor care veneau la el să se boteze să nu o facă doar de formă, ci să facă și „roade vrednice de pocăință”. Le arăta că faptul că descindeau din patriarhul [[Avraam]] nu era suficient pentru a le aduce mântuirea (Matei 3,7-12). Îndemna la milostenie și la o viață dreaptă și propovăduia venirea apropiată a lui Mesia. Astfel Ioan îndemna poporul să [[mila|facă pomeni]] cu tot prisosul lor de haine și mâncare; vameșilor care veneau la el le spunea [[nedreptatea|să nu ceară nimic peste taxele stabilite oficial]], iar ostașilor [[nedreptatea|să nu stoarcă nimic de la nimeni prin amenințări]], să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept și să se mulțumească cu solda lor (Luca 3,11-14).
Întrebat fiind dacă nu era el însuși Mesia, Sf. Ioan arată despre sine însuși că este doar înaintemergătorul Domnului, „glasul celui ce strigă în pustie”, făcând aluzie la un fragment din profețiile lui [[Proorocul Isaia|Isaia]]:
:''Un glas strigă: „În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; și să fie cele strâmbe, drepte și cele colțuroase, căi netede. Și se va arăta slava Domnului și tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit”.''<br>(Isaia 40, 3-5).
Le precizează că botezul lui era unul pregătitor și că Cel care avea să vină era mai mare decât el: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc.” (Luca 3,11).
===Întâlnirea cu Mântuitorul===
Pentru viața lui îngerească, Sf. Ioan s-a învrednicit să-L vadă pe [[Mântuitorul]] a Cărui cale o pregătise și să Îl boteze în Iordan, fiind atunci și martorul descoperirii [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] (de acest moment se face pomenire la [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]]). Atunci când, după ce restul poporului se botezase, Iisus înaintează și El spre apa Iordanului ca să fie botezat, Ioan Îl recunoaște drept Mesia – „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” – și mărturisește că el ar fi avut mai degrabă nevoie să fie botezat de Iisus, iar nu invers, pentru că Iisus nu avea nevoie de pocăință. Primește însă cu smerenie să Îl boteze pe Domnul la cererea Acestuia, moment în care vede cerurile deschizându-se și aude mărturia dumnezeiască: „Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, și pe Duhul Sfânt în chip de porumbel pogorându-Se deasupra lui Iisus (Matei 3,13-17).
===Uciderea lui Ioan===
[[Imagine:Ioan Botezătorul 4 800px-Odilienberg-Kreuzgang3.jpg|thumb|300px|rightleft|Wandbild von der Enthauptung JohannesTăierea capului Sf. Ioan Botezătorul; frescă medievală]]În cele din urmă Irodiada cea perfidă îşi atinse scopul şi făcu astfel încât Profetul să fie dus la închisoare în fortăreaţa din Macheronte. Când fu aniversarea zilei de naştere a regelui, în apropierea PaştilorLa cererea Irodiadei, acesta invită pe notabilii regatului său la un mare ospăţ, în timpul căruia toţi se dedară [[lăcomia|îmbuibăriiIrod Antipa]] şi [[lăcomia|beţiei]]. Salomeea dansa cu voluptate l-a aruncat în faţa mesenilor acestui banchet al slavei deşarte, şi ea plăcu privirii [[desfrânarea|desfrânate]] a tatălui său care îi jură să îi dea ca recompensă orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumătate din regatul său. La sfatul mamei sale, tânăra ceru să îi fie adus imediat închisoare pe un platou capul lui Ioan Botezătorul(Marcu 6,17). Regele se simţi încurcatO vreme, dar din cauza jurământului său, şi pentru a nu-şi pierde onoarea în faţa invitaţilorfost probabil tratat mai bine, întrucât li se decise îngăduia ucenicilor săi să-l vadă și să îl [[uciderea|omoare]] pe Cel Drept. Sentinţa fu pe loc executată, un soldat îi tăie capul Sfântului Ioan în închisoare şi îl aduse imediat, încă sângerând, pe un platouvorbească cu el, în sala de ospăţ; acesta parcă adresa în tăcere reproşul său faţă de slăbiciunea criminală a regelui. Salomeea prezentă mamei sale trofeul, cu aerul de a spune : "Mănâncăprimind astfel știri din afară (Matei 11, o, mamă, trupul celui care a trăit ca unul fără trup, şi bea sângele lui. Această limbă care nu înceta să ne facă reproşuri va tăcea de-acum pentru totdeauna"2).
==Rostul morţii=După moarte===După moartea acestuia, ucenicii Sfântului Ioan i-au luat trupul și l-au îngropat în Sevastia, dându-i apoi de știre și lui Iisus. [[Moaște]]le sale au fost regăsite mult mai târziu, în chip miraculos, iar acum fragmente din acestea se găsesc în mai multe locuri din lume.
==Sfintele MoaşteMoaște==Părţi [[Image:John the forerunner head.jpg|thumb|right|Capul Sf. Ioan Botezătorul (icoană de la Mănăstirea "Schimbarea la Față", Brookline, Massachussets)]]Părți din [[moaştemoaște]]le Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la:
*Biserica Sfântul Dimitrie, Neo Phaleron, Pireu, Grecia
*Biserica Sfântul Macarie din Alexandria, Egipt
*Catedrala Notre-Dame din Amiens, Franţa Franța
*Muzeul Benaki, Atena
*Muzeul Topkapi, Istanbul
*Moscheea UmayyazilorUmmayazilor, din Damasc, Siria
*Mănăstirea Cetinje, Muntenegru
*Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul , Lipnița, jud. Constanța În anul 2010 au fost descoperite moaște ale Sf. Ioan Botezătorul în Bulgaria, în orașul Sozopol.<ref>[http://www.gandul.info/international/moaste-ale-sf-ioan-botezatorul-descoperite-in- Lipniţabulgaria-6774437 Moaște ale Sf. Ioan Botezătorul, juddescoperite în Bulgaria], ''Gândul'', 4 august 2010; [http://theologhia.wordpress.com/2010/08/07/particele-din-moastele-sfantului-ioan-botezatorul-descoperite-de-arheologi-in-bulgaria/ Părticele din Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite de arheologi în Bulgaria], ''Theologhia'', 7 august 2010; Radu Alexandru, [http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-ioan-botezatorul/moastele-sfantului-ioan-botezatorul-sozopol-bulgaria-128074.html Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul din Sozopol - Bulgaria], ''crestinortodox.ro''; [http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/tematic/sfinte-moaste/3870-foto-particele-din-moastele-sfantului-ioan-botezatorul-descoperite-de-arheologi-in-bulgaria.html Părticele din Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite de arheologi în Bulgaria], ''Lăcașuri ortodoxe''; [http://www.libertatea.ro/detalii/articol/autoritatile-din-bulgaria-si-expertii-vaticanului-moastele-sf-ioan-botezatorul-sunt-autentice-301448.html Autoritățile din Bulgaria și experții Vaticanului: ”Moaștele Sf. Ioan Botezătorul sunt autentice"], ''Libertatea'' 28 august 2010. Constanţa</ref>
==Prăznuirile Sfântului Ioan Botezătorul==
*[[23 septembrie]] - Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul
*[[7 ianuarie]] - Soborul sfântului Sfântului prooroc, înaintemergătorului şi botezătorului Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan (a doua zi după [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]])*[[24 februarie]] - Întâia şi și a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi și Botezătorului Ioan
*[[25 mai]] - A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul
*[[24 iunie]] - Naşterea Nașterea sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaică.<ref>Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2, pag. 218</ref>*[[29 august]] - Tăierea capului Înaintemergătorului(pe care Biserica a rânduit-o ca zi de [[post|post negru]]). ===Onomastică===Potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, 1.957.468 de cetățeni români, dintre care 1.429.887 bărbați și 527.581 femei, poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul. Din totalul româncelor, 369.219 se numesc Ioana, 140.333 - Ionela, 11.323 - Nela, iar 6.706 - Ionelia. Majoritatea bărbaților se numesc Ioan - 521.561, Ion - 418.448, Ionuț - 317.270, Ionel - 146.035, Nelu - 21.847 sau Ionică - 4.726.<ref>[http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/168654-Aproape-doua-milioane-de-romani-isi-sarbatoresc-onomastica-de-Sfantul-Ioan.html Agenția Națională de Presă AGERPRES], accesat 7 ianuarie 2013</ref>
==Imnografie==
'''La Zămislirea Sf. Ioan Botezătorul ([[23 septembrie]]):'''
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
:Ceea ce mai înainte erai stearpă neroditoare, veseleşteveselește-te; că iată ai zămislit pe sfeşnicul sfeșnicul Soarelui, Cel ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Dănțuiește Zaharia cu îndrăzneală strigând: Prooroc Celui Preaînalt este cel ce va să se nască!
[[Condac]], glasul 1:
:Se veseleşte veselește luminat marele Zaharia, cu Elisabeta, soţia soția sa cea întru tot mărită, după vrednicie zămislind pe Ioan Înaintemergătorul, pe care Arhanghelul l-a binevestit bucurându-se. Iar noi oamenii după datorie îl cinstim, ca pe un tăinuitor al darului.
'''La Soborul Înaintemergătorului Domnului ([[7 ianuarie]]):'''
Tropar, glasul al 2-lea:
:Pomenirea dreptului este cu laude; iar ţie ție destul îţi îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule; că te-ai arătat cu adevărat şi și decât proorocii mai cinstit, că şi și a boteza în repejuni <ref>REPEJÚNE s. v. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor. (''[http://dexonline.ro/definitie/repejune DEX online]'') Aici arhaism poetic, face trimitere la apa repede a Iordanului.</ref> pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit şi și celor din iad pe Dumnezeu Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii şi și ne-a dăruit nouă mare milă.
Condac, glasul al 6-lea:
:De venirea Ta cea trupească temându-se Iordanul, cu frică s-a întors; şi și slujba cea duhovnicească plinind-o Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngereşti îngerești s-au spăimântat, văzându-Te şi toţi și toți cei din întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel ce Te-ai arătat şi și ai luminat toate.
'''La Naşterea Nașterea sfântului Ioan Botezătorul ([[24 iunie]]):'''
Tropar, glasul al 4-lea:
:Proorocule şi și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstiml cinstim că nerodirea celei ce te-a născut şi amuţirea și amuțirea părintelui tău s-au dezlegat întru mărită şi și cinstită naşterea nașterea ta, şi și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieştepropovăduiește.
Condac, glasul al 3-lea:
:Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naştenaște, şi și El este plinirea a toată proorocial proorocia că pe Cel pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şiși, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu prooroc, propovăduitor, împreună şi și Înaintemergător.
'''La Tăierea capului Înaintemergătorului ([[29 august]]):
Tropar, glasul al 2-lea:
Condac, glasul al 5-lea:
:Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca şi și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fără de lege; că nu legea lui Dumnezeu, nici viaţa viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare şi și vremelnică.
==Iconografie==
[[Dionisie din Furna]]<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 89, 92, 107, 144, 186, 192, 198, 206, 208, 212, 213, 229, 236. </ref> arată că Sf. Ioan Înaintemergătorul se zugrăveşte zugrăvește după cum urmează:
Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte zugrăvește ca un bărbat de vârstă mijlocie, cu barbă ascuţităascuțită, nu prea lungă, cu barba şi și părul închise la culoare şi și în neorânduială, purtând un veşmânt miţos veșmânt mițos (de păr de cămilă), iar pe deasupra purtând un [http://dexonline.ro/definitie/himation himation ] (un fel de mantie prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr) de culoare ocru deschis sau verde. Se zugrăveşte zugrăvește singur, precum şi și în diferite scene din [[Evanghelie]]. Atunci când este zugrăvit singur, ori arătând spre Hristos, poartă înscrisul: „Pocăiţi„Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăţia împărăția cerurilor!” sau „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!”
În reprezentări mai târzii (începând cu sec. al XVI-lea), atunci când este reprezentat singur, Sf. Ioan Botezătorul se zugrăveşte zugrăvește purtând în mână o tipsie pe care este aşezat așezat capul său tăiat. Uneori mai este zugrăvit purtând şi și aripi, amintind de viaţa viața sa îngerească[[înger]]ească.Dionisie arată detaliat şi și cum se zugrăvesc diferitele scene şi și minuni din viaţa viața Înaintemergătorului. <ref>Loc. cit., pp 168-170. </ref>
Poate cea mai cunoscută reprezentare a sa este cea de la [[Teofania|Botezul Domnului]], când este zugrăvit botezându[[botez]]ându-L pe Hristos. Atunci Domnul este zugrăvit intrat în râul Iordan până la brâu, iar pe lângă El nişte peştiniște pești. Sf. Ioan ţine ține mâna dreaptă pe capul lui Hristos, iar mâna stângă este întinsă în sus; ţine ține un toiag de cioban. Dionisie insistă că aici Sf. Ioan nu trebuie zugrăvit ca purtând ceva (de ex. o cochilie) în mâna dreaptă, cu care-L botează pe Domnul, ci doar mâna goală. Peste Domnul se coboară [[Duhul Sfânt ]] în chip de porumbel, iar deasupra este cerul deschis, şi și se aud cuvintele: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele am binevoit”, iar în jur sunt îngeri, stând cuviincios, cu mâinile ascunse sub veşminteveșminte, şi și mai în jos este reprezentat un bătrân în pielea goală, culcat, privind înapoi cu teamă, spre Hristos, care ţine ține un potir din care toarnă apă (probabil o reprezentare antropomorfă a râului Iordan).
O altă reprezentare foarte cunoscută este cea din icoana Deisis, unde el şi și [[Fecioara Maria|Maica Domnului ]] sunt zugrăviţi zugrăviți de o parte şi și de alta a lui [[Iisus Hristos |Hristos]] – Dreptul Judecător (aceasta se aşază așază adesea în centrul registrului al treilea al iconostasului – cel cu reprezentările apostolilor[[apostol]]ilor).
În [[biserică|biserici]], el se poate picta, după cum arată Dionisie, „în naos, spre apus, sus pe arc sau în pronaos, pe una dintre bolţibolți, ori pe [[iconostas|tâmplă]] în stânga icoanei împărăteşti împărătești a lui Hristos, dacă tâmpla e largă”.
==Note==
<references/>
==Surse==
*[http://bibliaortodoxa.ro/ Biblia sau Sfânta Scriptură]
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august29.htm Sinaxar 29 august], Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
*Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 218-219, ISBN 973-97569-7-2
==Legături externe==
*Arhim. [[Cleopa Ilie]], [http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm Predică la Nașterea Sf. Ioan Botezătorul]
*[[Nicolae Steinhardt]], [http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2009/08/27/la-praznicul-sfantului-ioan-botezatorul/ Predică la praznicul Sf. Ioan Botezătorul].
*Constantinos Cavarnos, ''[http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-sfantului-ioan-botezatorul/sfantul-ioan-botezatorul-iconografie-69747.html Sfântul Ioan Botezătorul în iconografie]''
*Adrian Cocoșilă, ''[http://www.crestinortodox.ro/diverse/sfantul-ioan-botezatorul-98649.html Sfântul Ioan Botezătorul]''
*[http://poeziicrestinortodoxe.wordpress.com/2012/01/07/paraclisul-sfantului-ioan-botezatorul-7-ianuarie/ Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul]
[[Categorie:Sfinţi Sfinți din Noul Testament]][[Categorie:Sfinţi Sfinți biblici]][[Categorie:SfinţiArticole de calitate]]
[[el:Ιωάννης ο βαπτιστής]]
