5.288 de modificări
Modificări
→Întâlnirea cu Mântuitorul: adăugiri
Atunci când, după ce restul poporului se botezase, Iisus înaintează şi El spre apa Iordanului ca să fie botezat, Ioan Îl recunoaşte drept Mesia – „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” – şi mărturiseşte că el ar fi avut mai degrabă nevoie să fie botezat de Iisus, iar nu invers, pentru că Iisus nu avea nevoie de pocăinţă. Primeşte însă cu smerenie să Îl boteze pe Domnul la cererea Acestuia, moment în care vede cerurile deschizându-se şi aude mărturia dumnezeiască: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, şi pe Duhul Sfânt în chip de porumbel pogorându-Se deasupra lui Iisus.
Şi mai târziu avea să-şi păstreze aceeaşi atitudine smerită faţă de Mântuitorul. Când ucenicii săi îl întreabă mai târziu despre Iisus, el reafirmă cele spuse despre Mântuitorul şi se descrie pe sine doar ca „prietenul mirelui [Hristos], care stă şi ascultă pe mire, [şi] se bucură cu bucurie de glasul lui”<ref>Mireasa lui Hristos este Biserica</ref>, adăugând: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”. (Ioan 3, 29-30)
Probabil pentru a-i convinge pe ucenicii săi despre adevărul mărturiei lui şi pentru a le arăta drumul de urmat mai departe, Ioan, aflat deja în închisoare, îi trimite la Iisus pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe dacă El era Mesia, Cel care trebuia să vină, iar atunci Domnul le cere să îi vestească lui Ioan despre minunile Sale (Luca 7, 17-24).
Hristos însuşi mărturiseşte despre Ioan că a fost prooroc „şi mai mult decât prooroc”, „cel mai mare dintre cei născuţi din femei”și, totuși, ,,cel mai mic în împărăţia ceruririlor este mai mare decât el", așa cum spune [[Iisus]].(Mt11.11). De la el încolo împărăția cerurilor se ia cu asalt.(Matei 11.-12). El este mărturisitor al adevărului, „făclia care arde şi luminează” de lumina căruia oamenii au vrut să se bucure o clipă (Ioan 5, 35) şi, cu cuvintele lui Isaia, înger trimis înaintea feţei Domnului ca să-I pregătească calea (Luca 7, 24-35).
===Reproşurile adresate lui Irod===
