Modificări

[[Invidia]] este un [[păcat]] care constă în părerea de rău provocată de calităţilecalitățile, bunurile sau reuşitele reușitele altuia, fiind unul din cele şapte șapte [[păcat|păcate]] capitale.<ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte șapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută reținută de cei mai mulţi mulți teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte vorbește de slavă deşartă deșartă (mândrie), avariţieavariție, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi aceeași enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini creștini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr„Instr. de octo vitiis princip." ” în "Bibl„Bibl. max. vet. patr."”, XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Ea îl spurcă pe om, fiind nu numai ,,putrezirea oaselor"„putrezirea oaselor”, ci şi și cea care întunecă tot trupul, îngreunând [[mântuireSoteriologie|mântuirea]]a omului. Omul se poate elibera de ea prin refuzul poftirii la bunurile sau situaţia situația altora (porunca a 10-a a [[Decalog]]ului), prin solidaritate în bucurii şi și necazuri şi și prin [[iubirea]] aproapelui ca pe sine.

Punând în opoziţie opoziție firea pământească şi și faptele ei, adică păcatele (din care enumeră nu mai puţin puțin de 17) cu Duhul şi și roada lui, adică [[virtuţivirtuți]]le (din care enumeră 9), [[apostolul Apostolul Pavel]] include invidia printre „faptele firii pământeşti” şi pământești” și îi îndeamnă pe galateni să umble „cârmuiţi „cârmuiți de Duhul”, răstignindu-şi și firea pământenească împreună cu poftele ei.<ref name ="Gal">>Galateni 5.19-21,Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 3, pag .31"</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, sectiunea Concordanţă secțiunea Concordanță biblică, pag .1796, vezi bibliografia</ref>

Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi și nu se spală pe mâini înainte de a mânca, [[IisusHristos]] foloseşte folosește acest prilej pentru a-i învăţa învăța pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, şi și apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, şi și aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş și sălaș în inimă şi ieşind și ieșind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele şi și ochiul rău.<ref>Marcu 7.14-23,Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .105</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi și Clujului- Învăţătură Învățătură de credinţă credință ortodoxă, pag .391-392, vezi bibliografia</ref>.

[[Solomon]], căruia [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] i-a dat o minte înţeleaptă şi înțeleaptă și pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el şi și nu va avea nimeni după el <ref>1Împ31Împ 3.12</ref>, afirmă în cartea biblică Pildele lui Solomon (Proverbele lui Solomon) că pizma este „putrezirea oaselor”. <ref>Proverbele lui Solomon 14.30</ref> Iisus îi învaţă învață pe ucenici că „ochiul este lumina trupului”. Dacă [[omul|ochiul]] omului este sănătos atunci tot [[omul|truptrupul]]ul său va fi plin de lumină , dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă ochiul, care este luminătorul trupului, este rău.<ref>Luca 11.34-36, Matei 6.22-23, Sfintii Sfinții Varsanufie si și Ioan, Filocalia nr.11, pag .692</ref>

[[Apostolul Pavel]] ne încredinţează încredințează că cei ce vor face faptele firii pământeşti pământești ([[desfrânarea|preacurvia]], [[desfrânarea|curvia]], [[desfrânarea|necurăţianecurăția]], [[desfrânarea]], [[închinarea la dumnezei străini|închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], [[cearta|vrajbele]], [[cearta|certurile]], [[cearta|zavistiile]], [[mânia|mâniile]], [[cearta|neînţelegerileneînțelegerile]], [[cearta|dezbinările]], [[cearta|certurile de partide]], invidiile, [[uciderea|uciderile]], [[lăcomia|beţiilebețiile]], [[lăcomia|îmbuibările]]) nu vor moşteni împărăţia moșteni împărăția lui Dumnezeu.<ref name="Gal"/><ref name="Anania"/>Ca pedeapsă, Dumnezeu i-a lăsat pe unii oameni [[mândria|mândri]] şi și idolatri pradă unor nenumărate [[păcat|păcate]] grele, printre care şi și invidia.<ref>Romani 1.20-32, Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .55-56</ref><ref name="Anania"/>

Ecclesiastul ne încredinţează încredințează că pizma este temeiul oricărei [[munca|munci]] (engl. toil, labour- trudă, muncă, strădanie la lucru) şi și a oricărei iscusinţe iscusințe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind [[iubirea de arginţiarginți|bogăţiabogăția]], faima, [[plăcereaplăcere|plăcerile]] văzute de noi la cei ce au diverse meserii). Prin urmare invidia este un păcat universal şi și adânc înfiripat înrădăcinat în natura umană.<ref>Eclesiastul 4.4</ref><ref name="Anania"/>

==Apariţie şi Păcatele invidiei==După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_invidiei|păcatele invidiei]]. ==Apariție și cauze == Ea se naşte naște când omului îi lipsesc anumite lucruri, împrejurare care există atunci când fie nu cere de la Dumnezeu acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste şi și frivole.<ref>Iacov 4.1-3 </ref><ref name="Anania"/>Invidia poate avea drept cauză [[iubirea de arginţiarginți|bogăţiabogăția]]- cazul lui [[Isaac]], invidiat de filisteni <ref>Facerea 26.12-16 </ref><ref name="Anania"/> ), strălucirea [[iubirea de arginţiarginți|bogăţieibogăției]], puterii şi frumuseţiiși frumuseții - cazul împărăţiei împărăției Asiriei, pizmuită de celelalte împărăţiiîmpărății<ref> Ezechiel 31.1-9 </ref>), ascensiunea politică şi și militară- cazul lui [[David]], privit cu ochi răi de [[Saul]]<ref>1 Samuel 18.6-9 </ref>), fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela <ref>Facerea 29.20-30.1-2</ref>), ascensiunea socială- cazul lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]], invidiat de fraţii frații săi <ref>Faptele apostolilor 7.9 </ref>), [[minune|minunile]] şi și [[boala|vindecările]]- cazul [[apostol]]ilor, pizmuiţi pizmuiți de marele preot şi și de [[saduchei]]<ref>Faptele apostolilor 5.12-20 </ref><ref name="Anania"/> ), popularitatea- cazul lui Pavel şi și [[apostolul Barnaba|Barnaba]], pizmuiţi pizmuiți de iudeii necredincioşi necredincioși din Antiohia<ref>Faptele apostolilor 13.44-47</ref>), succesul creştinarii creștinării multor tesaloniceni- cazul lui Pavel şi și [[apostolul Sila|Sila]], pizmuiţi pizmuiți de iudeii necredincioşi necredincioși din Tesalonic<ref>Faptele apostolilor 17.1-9 </ref>), [[virtuţivirtuți]]le şi și puterea de a [[boala|tămădui]], de a face minuni, de a învăţa învăța oamenii (cazul lui Iisus, pizmuit de preoţii preoții cei mai de seamă<ref>Marcu 15.6-10-15</ref><ref name="Anania"/>).

Creştinii Creștinii nu trebuie să cadă în capcana pizmuirii celor răi <ref>Proverbele lui Solomon 23.17, 24.1, 3.31, 24.19, Psalmi 37.1-2, 72.3, Deuteronom 23.1-6-8</ref>, care par a avea o viaţă viață fericită şi și netulburată, ci să fie mereu conştienţi conștienți că [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] va răsplăti fiecăruia după faptele sale <ref>Psalmi 37.1-2</ref>. Creştinul Creștinul adevărat va fi încredinţatîncredințat, precum psalmistul în clipa când intră în lăcaşul lăcașul Domnului, că cei îmbuibaţiîmbuibați, cu [[mândria]] drept salbă şi și asuprirea drept haină, care sunt pricină de poticnire în [[credinţacredința|credinţăcredință]] pentru oamenii de rând, vor fi „cosiţi „cosiți iute că ca iarba” şi și „se vor veşteji veșteji ca verdeaţa”verdeața”, fiind lepădaţi şi nimiciţi lepădați și nimiciți la vremea potrivită <ref>Psalmul 73, Psalmi 72.3 </ref>.

'''Pizmuirea celor din urmă convertiţiconvertiți'''

Creştinii Creștinii nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiţiconvertiți, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă .[[IisusHristos]] le spune ucenicilor [[pilda lucrătorilor viei]]. [[Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu|Împărăția Cerurilor]] se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineaţă dimineață să tocmească lucrători la vie şi găseşte și găsește pe unii de dimineaţă dimineață cu care se învoieşte învoiește pentru plata a un leu/zi iar celorlalţi celorlalți pe care-i găseşte găsește la ceasul al treilea, la ceasul al şaseleașaselea, la ceasul al nouălea şi și la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă [[dreptatea|dreaptă]]. La sfârşitul sfârșitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toţi Toți care veneau erau plătiţi plătiți cu aceeaşi aceeași sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceştia „Aceștia de pe urmă n'-au lucrat decît decât un ceas, şi și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul şi și zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio [[nedreptatea|nedreptate]] atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu şi și aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească şi și acestuia din urmă ca şi și lui şi și întreabă retoric:„Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt sunt bun?`” Tot aşaașa, adaugă Iisus, „cei din urmă vor fi cei dintîidintâi, şi și cei dintîi dintâi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sînt chemaţimulți sunt chemați, dar puţini sînt aleşipuțini sunt aleși.”

Astfel Iisus trimite la bucuria nemărturisită a lui [[apostolul Apostolul Petru|Petru]], la gândul că el va avea o răsplată iar [[iubirea de arginţiarginți|bogăţiibogății]] nu, ignorând faptul că [[Iisus Hristos]] îi spusese deja că, deşi deși „este greu ca un bogat să intre în împărăţia împărăția Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”putință”. Iisus îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună şansă șansă de [[Soteriologie|mântuire]], în general [[apostol]]ii şi și în special Petru, să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.<ref>Matei 19.16-20.16 </ref>.

Apostolii trebuie să fie bucuroşi bucuroși pentru oricine se mântuieştemântuiește, asemenea lui Hristos, care a venit să mântuiască ce era pierdut<ref>Matei 18.10-14, Luca 9.51-56,Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 3, pag .433-434 </ref>, aşa așa cum păstorul caută oaia cea pierdută. Printre cei pierduţi pierduți se afla chiar îndreptatul [[Apostolul Zaheu|Zaheu]], mai-marele vameşilorvameșilor.<ref>Luca 19.1-10 </ref>

'''Îndatorarea faţă față de pizmaşpizmaș'''

Nu este bine să mănânci pâinea celui pizmaş şi pizmaș și nici să pofteşti poftești mâncărurile lui alese, căci el este unul care îşi își face socotelile în suflet, inima lui nefiind cu tine, şi și astfel bucatele mâncate vor fi vărsate şi și cuvintele [[plăcereaplăcere|plăcute]] spuse vor fi regretate în clipa când adevăratele lui sentimente vor ieşi ieși la iveală.<ref>Proverbele lui Solomon 23.6-8</ref><ref name="Anania"/>

==Invidia şi și falsa înţelepciuneînțelepciune==

[[Apostolul Pavel]] îi scrie lui [[apostolul Apostolul Timotei|Timotei]] să se ferească de sofiştii sofiștii [[mândria|mândri]] care socotesc că evlavia este mijloc de [[iubirea de arginţiarginți|câştigcâștig]] şi și care au boala cercetărilor fără rost şi și a certurilor de cuvinte, din cari se nasc pizma, [[cearta|certurile]], [[bârfa|clevetirile]], bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe. Aceştia Aceștia devin astfel oameni lipsiţi lipsiți de [[adevăr]] şi stricaţi și stricați la minte.<ref>1 Timotei 6.3-5</ref><ref name="Anania"/>

'''Invidia nu poate coexista cu înţelepciunea înțelepciunea adevărată'''

Apostolul [[apostolul Iacov|Iacov]] scrie că invidia nu poate coexista cu [[înţelepciuneaînțelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodeşte rodește fapte [[blândeţeablândețea|blânde]], ci doar cu falsa înţelepciuneînțelepciune, cea pământească, care presupune pizmă amară şi și duh de [[cearta|ceartă]]. Iar acolo unde acestea apar este „tulburare şi și tot felul de fapte rele”. Aşa Așa că cei ce se pretind înţelepţi înțelepți având o astfel de înţelepciune înțelepciune se laudă şi și mint împotriva adevărului.<ref>Iacov 3.13-16</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/>

Apostolul Pavel le scrie locuitorilor din Tit ca şi că și apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciţirătăciți, robiţi robiți de tot felul de pofte şi și de [[plăcereaplăcere|plăceri]], trăind în răutate şi și în pizmă”, vrednici să fie [[uciderea|urâţiurâți]] şi și [[uciderea|urându-se]] unii pe alţiialții. Ei au fost [[mântuireSoteriologie|mântuiţimântuiți]] „pentru îndurarea lui” Lui” (şi și „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea naşterii nașterii din nou” ([[botezulbotez]]ul) şi și prin „înnoirea făcută de [[Duhul Sfânt]] vărsat din belşug” belșug” peste ei pentru ca, odată „socotiţi neprihăniţi „socotiți neprihăniți prin harul Lui”, să se facă, „în [[nădejdea|nădejde]], moştenitori moștenitori ai vieţii vieții vecinice”. Pizma era văzuta de sfântul apostol Pavel ca un real pericol chiar în sânul primelor comunităţi creştinecomunități creștine. Astfel apostolul Pavel se teme sa nu găsească [[cearta|gâlceavă]], pizmă, [[mânia|mânii]], dezbinări, vorbiri de rău, [[bârfa|bârfeli]], [[mândria|îngâmfări]], tulburări. <ref>2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26 </ref>.

Apostolul Pavel le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut şi și se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[lăcomia|beţiibeții]], [[desfrânarea|curvii]], fapte de ruşinerușine, [[cearta|certuri]], pizmă) şi și să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref><ref name="Anania"/> Lepădarea invidiei (alături de răutate, vicleşugvicleșug, prefăcătorie şi și [[bârfa|clevetire]]) este o condiţie condiție absolut necesară în drumul spre [[Soteriologie|mântuire]].<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .63</ref><ref name="Anania"/> Invidia trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învăţătura învățătura lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] <ref>1Petru 1 Petru 2.1-2 </ref><ref name="Anania"/>, care, prin [[Decalog|porunca]] a 10-a, dată de Dumnezeu lui [[Proorocul Moise|Moise]] pe muntele [[muntele Sinai|Sinai]], ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia <ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> şi și ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]], să ne [[bucuria|bucurăm]] cu cei ce se bucură şi și să plângem cu cei ce plâng <ref>Romani 12.15, Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .135</ref> şi , așa cum făcea Iov<ref>Iov 30.25</ref> și să ne iubim aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27, Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .78 </ref> Căci [[iubirea]] frăţeascăfrățească, creştinească creștinească alungă pizma definitiv din inima omului, după cum ne încredinţează încredințează apostolul Pavel::Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieştepizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndriemândrie, :nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mîniemânie, nu se gîndeşte gândește la rău, :nu se bucură de neleguirenelegiuire, ci se bucură de adevăr, :acopere totul, crede totul, nădăjduieşte nădăjduiește totul, sufere totul. <ref>1 Corinteni 13.4-7,Maxim MarturisitorulMărturisitorul, Filocalia 2, pag .149, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag .141</ref>

#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, 1997, BucureştiBucurești, ISBN 973-9130-88-7

# Carte de învăţătură creştină învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, BucureştiBucurești# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi și Clujului- Învăţătură Învățătură de credinţă credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia ediția a 3-a revăzută, prefaţă prefață la ediţia ediția I de Bartolomeu Anania, Editura RenaştereaRenașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4# Mitropolia Moldovei şi și Bucovinei- Concordanţă Concordanță biblică tematică, ediţie ediție revăzută şi și completată de Pr. Vasile Dogaru şi și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei, IaşiIași, 2000, ISBN 973-9272-58-4#Maxim Marturisitorul Mărturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere şi și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005#Maxim Marturisitorul Mărturisitorul în Filocalia 3, traducere, introducere şi și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005#Sfinţii Sfinții Varsanufie şi și Ioan -Scrisori duhovniceşti duhovnicești în Filocalia 11, traducere, introducere şi și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae::, Editura Apologeticum, 2005