Modificări

[[Invidia]] este un [[păcat]] care constă în părerea de rău provocată de calităţile, bunurile sau reuşitele altuia, fiind unul din cele şapte [[păcat|păcate]] capitale. <ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Ea îl spurcă pe om, fiind nu numai ,,putrezirea oaselor", ci şi cea care întunecă tot trupul, îngreunând [[mântuire]]a omului. Omul se poate elibera de ea prin refuzul poftirii la bunurile sau situaţia altora (porunca a 10-a a [[Decalog]]ului), prin solidaritate în bucurii şi necazuri şi prin [[iubirea]] aproapelui ca pe sine.