Modificări

Salt la: navigare, căutare

Iisus Hristos

18.242 de octeți adăugați, 15 decembrie 2016 12:03
Iisus în izvoare extrabiblice: mică clarificare
[[ImageFile:Iisus. Rubliov 2-Hristos.jpg|thumb|right|thumb|300px|right|[[Mântuitorul]]Iisus Hristos Pantocrator, [[icoană]] de aflată la Mânăstirea sârbească Hilandar, din [[Andrei RubliovMuntele_Athos|Muntele Athos]], secolul al XVGrecia. Datare: cca.1260-lea1277]]{{Israel-Iisus}}''''Iisus Hristos''' (gr. Ἰησοῦς - ''Iēsoûs''; aramaică ישוע - ''Ieşua'' sau ''Ieşu'') este Fiul lui Dumnezeu<ref>Mt7(Matei 7.21, 10.32, 12.50, 15.13, 16.17, etc</ref> .) şi Dumnezeu adevărat<ref>(Ioan 10.30, 17.22</ref> ) (a doua Persoană din [[Sfânta Treime]], alături de [[Dumnezeu Tatăl]] şi de [[Duhul Sfânt]]), [[Cuvânt]]ul sau Logosul (Logosul)<ref>Ioan 1.1</ref>) întrupat pentru [[mântuire]]a omului din [[Duhul Sfânt]] şi [[Fecioara Maria]]<ref>Mt1(Mt 1.18, Lc1Lc 1.35</ref>), Doctorul tuturor [[boala|bolilor]] şi neputinţelor<ref>Mt11(Matei 11.5</ref>, 8.17), Învăţătorul absolut<ref>Mt23(Mt 23.8, Lc10Lc 10.25</ref>), Mare [[Preot]] în veac după rânduiala lui Melchisedec<ref>Evrei 6.20, Ps110Ps 110.4, Evrei 5.6, 6.20, 7.3,17,21</ref> şi Judecător suprem<ref>(Ioan 5.22</ref>), Unsul lui Dumnezeu<ref>FA4(FA 4.26</ref> ) (Hristos<ref>Matei1Matei 1.1,16-18, 2.4, 11.2, 16.16, 16.20, 22.42,23.8, etc.</ref> sau Mesia), Domnul împăraților pământului (Apoc 1.5), Mielul lui Dumnezeu ce ridică [[păcat]]ul lumii<ref>Ioan 1.29, 1.36, Fa Fapte 8.32, 1 Pet1Petru 1.19</ref>, Fiul Omului<ref>Mt9Mt 9.6, 10.23,11.19, 12.8, 13.41, etc.</ref>, Lumina Lumii<ref>(Ioan 8.12,</ref>), Calea, [[adevărAdevăr]]ul şi viaţa, <ref>Viaţa (Ioan 14.6</ref>), Păstorul<ref>Mt25Matei 25.32,26.31, Mc14Marcu 14.27, Ioan 10.2</ref> cel bun<ref>(Ioan 10.11,14</ref> ce îşi pune ) care și-a pus sufletul pentru oile sale<ref>Sale (Ioan 10.11</ref> Pârga celor ), Întâiul-născut din morți (Apoc 1.5) sau Pârga celor adormiţi<ref>1Cor15(1 Cor. 15.20</ref>), Viţa adevărată<ref>(Ioan 15.1,5</ref>), Pâinea vieţii<ref>Ioan (Ioan 6.35, 6.48</ref>), vie, care sS-a pogorât din cer<ref>(Ioan 6.51</ref>), Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul<ref>(Apoc 22.13, 1.8,1.11</ref>).  [[Nașterea lui Iisus s-a născut în ]] din [[BetleemDuhul Sfânt]]ul și din Iudeea<ref>Miheia 5.2, Mt 2.[[Fecioara Maria|Maria Fecioara]] a fost vestită Mariei de îngerul [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] (Luca 1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref> într26-o iesle<ref>Lc238) și lui [[Dreptul Iosif|Iosif]] în [[vis]] de către un [[înger]] (Mt 1.7,12,16</ref> fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (casa de poposire18-25). Iisus s-a născut în [[Betleem]]ul din Iudeea<ref>Lc Miheia 5.2, Matei 2.1, Luca 2.4, Ioan 7.42</ref>într-o iesle (Lc 2. Familia sa a fugit împreună cu Iisus în Egipt<ref>Osea 117,12,16) fiindcă nu mai era loc de găzduire la han (Lc 2.1, Mat27).15</ref> pentru a scăpa Trei [[magi]] de furia [[uciderea|criminală]] a la răsărit au venit să se închine lui [[Irod cel Mare]]<ref>Mt2Iisus, Regele iudeilor, și i-au adus daruri (aur, tămâie, smirnă).13Niște păstori de pe câmp au fost vestiți de îngeri de nașterea lui Iisus și au mers să-18L vadă, răspândind apoi vestea bună a nașterii Mântuitorului. Familia Mântuitorului a fugit împreună cu Iisus în Egipt</ref>Osea 11.1, care-şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilorMat2.<ref>Mt2.215</ref><ref>Iisus va lămuri această problemă arătând pentru a scăpa de furia [[uciderea|criminală]] a lui [[Pilat din PontIrod cel Mare]] că împărăţia sa nu este din lumea aceasta(Mt 2.13-18), căci altfel slujitorii săi scare-ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile şi vedea ameninţată domnia de naşterea împăratului iudeilor(Mt 2. Acum împărăţia mea nu 2)<ref>Iisus va lămuri această problemă arătând lui [[Pilat din Pont]] că împărăţia sa nu este aicidin lumea aceasta, adaugă Iisuscăci altfel slujitorii săi s- Ioan ar fi luptat pentru a nu fi dat în mâinile iudeilor. Acum împărăţia mea nu este aici, adaugă Iisus - Ioan 18.33-36</ref> . Cei trei s-au întors în Israel după moartea lui Irod cel Mare, alegând dar au evitat locuiască la meargă în Betleem de frica lui [[NazaretArhelau]] de frica lui , fiul fostului rege, și, la porunca îngerului, au mers să locuiască la [[ArhelauNazaret]], fiul fostului rege.<ref>Mt2.21-23</ref> Acolo Iisus a practicat dulgheria tâmplăria (tâmplăria)<ref>Mc6Mc 6.3</ref>, ), meserie care a avut-o şi [[Dreptul Iosif|Iosif]](Mt 13.<ref>Mt1355).55</ref> Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] şi fiind recunoscut de [[Dumnezeu]] drept Fiul Fiu al Său<ref>Mt3(Mt 3.13-17</ref> ) şi apoi a învins cele trei [[ispita|ispite]] ale [[diavol|Celui rău]]<ref>Mt4.1-10</ref>. A propovăduit [[evanghelie|evanghelia]] [[împărăţia cerurilor|împărăţiei cerurilor]] cu putere<ref>Mt7.29</ref> în [[Israel]], inclusiv în predica de pe Munte şi în numeroase pilde. Iisus a ales 12 [[apostol]]i şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi [[boala|bolnavii]] (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc)<ref>Mt15.31, Lc7.22</ref>, a scos [[diavol|demonii]] din cei posedaţi<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18</ref>, a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] (potolirea mării şi a vânturilor<ref>Mt8.24-28</ref>, pescuirea minunată<ref>Lc 5.1-10</ref>, mersul pe apă<ref>Mat14.25-31</ref>, învierile din morţi<ref>Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53</ref> precum învierea lui [[Lazăr]]<ref>Ioan, cap 11</ref>, a fiului văduvei din Nain<ref>Lc7.11-22</ref>, a [[Înviere|Sa proprie]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref> şi a unor [[sfinţi]] la învierea Sa<ref>Mt27.52-53</ref><ref>La învierea Sa au înviat şi unii sfinţi care apoi s-au arătat multora în cetate- Mt27.52-53, de aceea se cântă la Înviere:,,Şi celor din morminte viaţă dăruindu-le"</ref>, înmulţirea peştilor şi pâinilor<ref>Mt14.19-21</ref>, prefacerea apei în vin<ref>Ioan 2.1-10, 4.46</ref>, ridicarea Sa la cer<ref>FA1.9-11</ref>, etc), i-a criticat pe unii [[farisei]]<ref>Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44</ref>, [[saduchei]]<ref>Mt16.6</ref>, cărturari.<ref>Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44</ref> A fost trădat de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi<ref>Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3</ref>, care l-a [[iubirea de arginţi|vândut pentru treizeci de arginţi]]<ref>Mt26.15, 27.3,9</ref> preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]]<ref>Mt27.18, Mc15.10</ref>, pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de [[Caiafa]] îl găseşte vinovat de blasfemie<ref>Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7</ref><ref>Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor-Mat26.63-66, Lc22.66-71, că se făcuse Fiul lui Dumnezeu-Ioan 19.7, 5.18 sau deopotrivă cu Dumnezeu Ioan 5.18, Ioan 10.30. El spunea doar adevărul căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat</ref>infracţiune pedepsită cu moartea în legea ebraică.<ref>Leviticus 24:15-16</ref>Este răstignit<ref>Mt27.35,38</ref>la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea [[uciderea|ucigaşului]] Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7</ref><ref>Mt27.20</ref> şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]], procuratorul Iudeii<ref>Lc3.1</ref> care, ameninţat de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus<ref>Ioan 19.12</ref>, a vrut să facă pe plac mulţimii<ref>Mc15.15</ref> A treia zi a [[Învierea|înviat]]<ref>Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6</ref>, s-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]]<ref>Ioan 20.11-18</ref> şi [[apostol]]ilor de mai multe ori.<ref>Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25</ref> Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botez]]e în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] şi să tămăduiască pe cei [[boala|bolnavi]].<ref>Mt28.18-20</ref> După 40 de zile S-a ridicat la cer<ref>FA1.9-11<-11</ref> şi şade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1.11</ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64</ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] viii şi morţii la sfârşitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>. Sărbătorile în cinstea Mântuitorului din timpul anului sunt: [[Crăciun|Nașterea Domnului]] (sau Crăciunul) la 25 decembrie, [[Epifania|Botezul Domnului]] (Boboteaza) la 6 ianuarie, Tăierea împrejur a Domnului la 1 ianuarie (8 zile după Naștere), [[Întâmpinarea Domnului]] (Stretenia) la 2 februarie (40 zile după Naștere), [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Floriile]] (Intrarea Domnului în Ierusalim- cu o săptămână înainte de Paști), Schimbarea la față la 6 august [[Sfintele Paşti|Învierea Domnului]] (Paștele), [[Înălţarea Domnului|Înălțarea la cer a Domnului]] (la 40 de zile de la Înviere) și [[Înălțarea Sfintei Cruci]] (14 septembrie). La acestea se adaugă Duminica (Ziua Domnului), care este zi de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor, fiind ziua în care a înviat Mântuitorul.<ref>Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului IUSTINIANPatriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, retipărită în anul 1992 la Bucureşti, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iaşi, . Ediţie electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istorianeamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei. Culegere şi editare : Anonim,Digitalizare pdf : Apologeticum. La prezenta ediţie electronică au fost confruntate textele publicate în ediţia primă din 1952 şi cea din 1996., ©http:/ref> şi şade de-a dreapta Tatălui<ref>Ps109.1, Mc14.62</ref><ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22teologie.69<md/ref>, de unde va veni a doua oară<ref>FA1index.11<files/ref> pe norii cerului<ref>Mt26.64<doc/ref> împreună cu [[înger]]ii Săi<ref>Mt13.41, 16.27, 24Catehism.31pdf, Mc13.27pag 196</ref>, pentru a [[Judecată|judeca]] vii şi morţii la sfârşitul veacurilor.<ref>2Tim4.1</ref>.
==Iisus înainte de întrupare==
===Iisus înainte de Creatie Creație, adică înainte de Univers, timp şi istorie======='''Naşterea din Dumnezeu Tatăl:<br>'''Crezul====:''' <br>Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,<br>:'''Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, ''' mai înainte de toţi vecii.<br>:Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,:'''Născut, nu făcut,''' Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.''Astfel, prin naşterea dumnezeiască s-a născut o nouă Persoană, dar nu o nouă fiinţă.
====Numele lui Iisus înainte de întrupare sau naşterea din fecioara Maria====Numele lui Iisus înainte de întrupare sau naşterea din fecioara Maria a fost '''Cuvântul lui Dumnezeu'''. Despre Cuvântul lui Dumnezeu aflăm din Ioan 1:1 că a existat de la început::Ioan 1:1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
===Rolul lui Iisus in CreaţieHristos şi Creaţia===Participarea Evanghelistul Ioan Îl arată pe Hristos, Cuvântul lui Iisus Dumnezeu, ca având un rol activ în Creaţie este discutată de următorul verscrearea lumii:
:Ioan 1:3 Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Hristos este:
:Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, '''prin Care toate s-au făcut.'''<br>
===Iisus in în Vechiul Testament=== Întrucât Relatările din Vechiul Testament este amplasat înainte de Noul Testament, numele lui IIsus era Cuvântul lui Dumnezeu. Observăm că Iisus apare in multe din cărţile Vechiului Testament.====Facerea 1====În Facerea 1 vedem că Iisus vine la Avraam si îi promite un număr de copii cât nisipul mării.:1. După acestea, fost-a cuvântul precedă cronologic epoca Întrupării Domnului către Avram, noaptea, păstrată în visNoul Testament, şi a zis: "Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!":2o prefigurează. Iar Avram a răspuns: "Stăpâne DoamneAstfel, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer mai multe cărţi din Damasc".:3. Apoi Avram a adăugat: "De vreme ce nu mi-ai dat fiiVechiul Testament se face trimitere la Domnul Iisus Hristos, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!":4. Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el Fiul şi a zis: "Nu te va moşteni acelaCuvântul lui Dumnezeu, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!":5. Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer Unsul lui Dumnezeu şi numără stelele, Mântuitorul aşteptat de le poţi număra!" Şi a adăugat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!"poporul ales.
==Naşterea lumească din fecioara Maria sau întruparea==
Evanghelistul [[apostolul Matei|Matei]] relatează cum [[Fecioara Maria]], logodită fiind cu [[Dreptul Iosif|Iosif]], înainte de a locui împreună, a rămas însărcinată miraculos de la [[Duhul Sfânt]]. La început Iosif, [[dreptatea|drept]] fiind, a vrut s-o lase pe ascuns, nevrând s-o dea în vileag. <ref>Deuteronomul prevedea că dacă un om care și-a luat o nevastă se împreunează cu ea și o urăște și îi scoate nume rău reclamând faptul că nu e fecioară și faptul se dovedește adevărat, fata urma să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. În acest fel era curățit răul din mijlocul poporului.Deut 22.13-21. Iosif, fiind drept, s-a gândit nu numai să nu o reclame, dar nici măcar să nu o dea în vileag în faţa altora , fiind hotărât să rupă logodna pe ascuns)</ref> Un [[înger]] i-a apărut în [[vis]] şi i-a spus să nu-i fie [[teama|teamă]] s-o ia pe Maria de soţie, căci ea a rămas grea de la Duhul Sfânt şi i-a transmis să-i pună pruncului numele [[Iisus]], care înseamnă ,,Domnul este ,,cel ce dă mântuirea” iar Iosif a făcut întocmai. Magii de la răsărit au venit în Ierusalim, întrebând unde este ,,regele iudeilor” pentru că i-au văzut steaua şi vor să I se închine. Regele [[Irod cel Mare]] s-a tulburat şi i-a rugat pe magi să-l anunţe şi pe el când vor găsi pruncul în [[Betleem]]ul Iudeii pentru ca să I se poată închina şi el.<ref>Irod cel Mare vorbea cu [[minciuna|viclenie]] pentru că, de fapt, vroia să-l omoare, căci el credea că Acesta îi va submina puterea. Pe de altă parte Iisus va spune că împărăţia sa nu este din lumea aceasta- Ioan 18.36</ref>Urmărind steaua pe cer, magii au găsit până la urmă locul unde se găseau pruncul şi [[Fecioara Maria]] şi s-au închinat Lui aducându-I aur, tămâie şi smirnă. Magii au primit înştiinţare în [[vis]] să nu se mai întoarcă la Irod cel Mare şi au plecat spre ţara lor pe altă cale. Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus să fugă în Egipt pentru că regele căuta pruncul [[uciderea|să-L omoare]]. Irod cel Mare a dat poruncă să fie [[uciderea|ucişi]] toţi pruncii de până în doi ani însă Iosif şi familia sa erau deja în Egipt. La moartea lui Irod cel Mare un înger i-a anunţat că se pot întoarce în Israel şi Iosif vine în Israel dar se teme să meargă în Iudeea căci acolo domnea [[Arhelau]], fiul lui Irod cel Mare. Sfătuit din nou în vis- se aşeză în părţile Galileii şi anume în [[Nazaret]], pentru a împlini proorocia că Iisus va fi chemat nazirinean( Matei1.18-2.23)
==Copilăria şi adolescenţa==
Iisus a fost găsit de părinţii săi învăţând în [[Templul din Ierusalim|Templu]], aceştia crezându-l pierdut. Găsirea în Templu (Luca 2.41-52) este singurul eveniment dintre copilăria lui Iisus şi [[Epifania|botezul]] său menţionat în vreuna din cele patru [[evanghelie|evanghelii]] (Luca 3.23).După petrecerea praznicului [[Sfintele Paşti|Paştelor]] la Ierusalim împreună cu familia, Iisus, în vârstă de 12 ani, a rămas la Ierusalim, fără ca părinţii lui să-şi dea seama de aceasta decât după ce merseseră cale de o zi. Ei s-au întors şi au început să-l caute pe la rude şi cunoscuţi. În cele din urmă au ajuns la Templu, unde l-au găsit şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări, iar toţi care-l auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. Când [[Fecioara Maria|Maria]] îl mustră pe Iisus, spunându-I că L-au căutat [[griji|îngrijoraţi]], El le răspunde că nu trebuiau să-L caute nicăieri, ci să ştie că se află în casa Tatălui Lui, răspuns pe care ei nu l-au înţeles. Apoi a mers cu ei în Nazaret şi le-a fost supus. Iisus creştea în [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor (Luca2.41-52).  ==Tinerețea==  Iisus a fost dulgher (teslar)tâmplar (Mc6.3), ca şi Iosif <ref>Iosif, soţul Fecioarei Maria era privit de lume ca fiind tatăl lui Iisus (Mat13.55)</ref>
==Biruirea celor trei ispite==
După ce Iisus este recunoscut de [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu]] drept Fiul Său preaiubit, El a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de [[diavol]] (Mt4.1, Mc1.12, Lc4.1). Iisus a [[post|postit]] acolo patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi iar la urmă a flămânzit (Mt4.2, Mc1.13, Lc4.2). [[Apostolul Marcu|Marcu]] arată că a stat acolo împreună cu fiarele sălbatice şi era slujit de [[înger]]i.(Mc1.13) Satana îl ispiteşte de trei ori. Prima oară îi spune: ,,Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini” la care Iisus îi răspunde că este scris ,, Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt4.4, Deut.8.3, Lc4.4), citând un fragment din [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]]. (Deut.8.3). A doua oară îl duce în sfânta cetate, pe straşina Templului şi îi spune: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(un citat din psalmi-Ps90.11-12 sau în traducerile protestante Ps91.11-12) la care Iisus îi răspunde că ,,de asemenea este scris ,,Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”(Mt4.7, Lc4.9-12), invocând tot un fragment din Deuteronom (Deut6.16). A treia oară, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt şi îi arată toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi îi zice:Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.”(Mt4.8-9) la care Iisus îi răspunde: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”(Mt4.10), citând din nou un fragment din Deuteronom (Deut6.13,10.20). Luca adaugă ,,căci mie îmi este dată (lumea cu slava ei) şi eu o dau cui vreau”(Lc4.6). Aşadar e vorba întâi de ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti şi în final ispita [[iubirea de arginţi|bogăţiei]] şi a slavei lumeşti. După biruirea celor trei ispite, au apărut din nou îngerii, care îi slujeau (Mt4.11)
 
==Propovăduirea==
Iisus a fost botezat de [[Ioan Botezătorul]], primind pe [[Duhul Sfânt]] şi fiind recunoscut de Dumnezeu drept Fiul al Său (Mt3.13-17) şi apoi a învins cele trei ispite ale [[diavol|Celui rău]]: ispita trupească a foamei, apoi ispita etalării puterii dumnezeieşti, şi în final ispita bogăţiei şi a slavei (Mt4.1-10).
Iisus a ales 12 [[apostoli]] şi, însoţit de ei, a tămăduit toţi bolnavii (orbii, surzii, muţii, şchiopii, leproşii, slăbănogii, etc) (Mt15.31, Lc7.22) , a scos [[diavol|demonii]] din cei posedaţi (Mc5.1-20, Lc8.26-39, Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18), a făcut [[minunea în Biblie|minuni]] precum potolirea mării şi a vânturilor (Mt8.24-28), pescuirea minunată (Lc 5.1-10), mersul pe apă (Mat14.25-31), învierile din morţi (Ioan, cap 11, Lc7.20-22,Matei 28.6-7, 1 Cor 15.4, Mt27.52-53) precum învierea lui Lazăr (Ioan, cap 11), a fiului văduvei din Nain (Lc7.11-22), a Sa proprie (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6) şi a unor sfinţi la învierea Sa (Mt27.52-53) , înmulţirea peştilor şi pâinilor (Mt14.19-21), prefacerea apei în vin (Ioan 2.1-10, 4.46), trecerea prin ușile încuiate după înviere, ridicarea Sa la cer (FA1.9-11), etc. Și apostolilor le-au fost date în timpul vieții Mântuitorului unele puteri să tămăduiască, să scoată [[diavol|demonii]], dar nu depline.<ref>Ucenicii nu pot scoate demonii dintr-un copil și îl întreabă pe Iisus de ce. Iisus le spune că acel fel de draci ies numai cu post și rugăciune. Mat17.14-21 Ucenicii lui Iisus nu țineau post căci, așa cum spunea Iisus, ei nu se pot jeli câtă vreme mirele este cu ei Mt9.14-15</ref>
Iisus învață că Legea Vechiului Testament şi proorocii se pot rezuma la respectarea poruncii [[iubirea|iubirii]] lui Dumnezeu (,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău”- Deut 6.5, 10.12, 30.6, Lc10.27) și a a poruncii [[iubirea|iubirii]] aproapelui (,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”- Lev19.18, Mat19.19, Mc12.31, Lc10.27, Rom 13.9, Gal 5.14, Iac2.8), asemănătoare primeia.(Mt22.35-40). A iubi pe Dumnezeu înseamnă a respecta poruncile Sale (Ioan 14.15, 21). A iubi pe aproapele înseamnă a-l ajuta, a-l [[mila|milui]], așa cum o face samariteanul milostiv.(Lc10.29-37)
 
De asemenea, Legea Vechiului Testament și proroocii sunt cuprinse în legea reciprocităţii, așa după cum învață tot Mântuitorul: ,,toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi voi lor”(Mt 7.12;Lc 6.31).
 
Iisus desăvârşeşte (întregeşte) Legea Vechiului Testament, precum El Însuși ne încredințează: ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.”(Mat5.17-19. 5.21-48). Astfel Iisus întregește înțelegerea unor porunci și reguli din [[Vechiul Testament]] referitoare la [[uciderea|ucidere]], împăcarea cu pârâșul, jurământ, atitudinea față de cel rău, [[desfrânarea|preacurvie]], [[iubirea]] vrăjmașilor, etc.
Mântuitorul instituie Legea nouă (Mat26.28, Mc14.24) care cuprinde toate învățăturile, dispozițiile și regulile Legii Vechi, completate, desăvârșite de Iisus (Mt5.21-48), dar fără sacrificiile rituale animale ale Vechiului Testament, care au fost înlocuite de Jertfa Sa de pe cruce.(Mat26.28, Mc14.24). Una dintre poruncile noi este aceea ca oamenii să se [[iubirea|iubească]] unii pe alții așa cum i-a iubit Iisus pe oameni, acesta fiind semnul după care sunt recunoscuți de oameni ucenicii Mântuitorului, învață Iisus.(Ioan 13.34-35). ,,Și nu există iubire mai mare decât aceea ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi”, așa cum a făcut-o Iisus, arată tot Mântuitorul (Ioan15.13-15)
 
În predicile sale Iisus abordează toate problemele importante referitoare la morală, la existența pământească și cea viitoare.
 
Iisus învăţa pe popor ,,cu putere”, nu cum îi învățau cărturarii pe iudei –Mt7.29, folosind atât adresarea directă (ca de exemplu în Predica de pe munte), cât și parabolele.(Ioan 16.25-29) Până și slujitorii [[farisei]]lor au spus că nu au auzit niciodată vreun om vorbind ca Iisus (Ioan 7.46)
 
[[Împărăția lui Dumnezeu]] nu vine în chip văzut, ci este înlăuntrul omului (Lc17.20) Împărăția lui Dumnezeu se dobândește prin asalt, prin luptă spirituală. Oamenii trebuie să dea năvală pentru a pune mâna pe ea (Lc16.16)
 
Iisus i-a criticat pe unii [[farisei]] (Mt, cap 23, Mt 15.1-20, Lc 11.44), [[saduchei]] (Mt16.6), [[cărturari]].(Mt, cap 23, Mt9.1-13, Mt15.1-20, Mc12.38, Lc11.44). Pe alții însă i-a lăudat precum se întâmplă în cazul fariseului [[Apostolul Natanael|Natanael]] despre care spune că este un israelit în care nu este vicleșug (Ioan 1.47) sau în cazul unui anumit [[cărturar]] despre care spune că nu este departe de [[împărăția lui Dumnezeu]] (Mc.12-28-34). Cel mai lăudat este [[Ioan Botezătorul]], despre care Iisus spune că este ,,cel mai mare dintre cei născuți dintre femei”(Mat11.11)
==Tămăduirile==
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Mt8.26)
 
==Intrarea în Ierusalim==
Iisus a intrat în [[Ierusalim]] călare pe un măgăruș. Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele înaintea lui iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile strigau ,,Osana fiul lui David; binecuvântat este cel ce vine întru Numele Domnului (Mat21.1-11)
Mântuitorul i-a dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu (oi, boi, porumbei- Ioan 2.14), a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei spunând: Scris este: ,,Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi ați făcut-o peșteră de tâlhari”(Mat21.13-14). Celor ce vindeau porumbei le-a zis să nu facă din Casa Domnului casă de negustorie (Ioan 2.16)
==Schimbarea la față==
Iisus a luat cu el pe [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] și i-a dus pe un munte înalt. La început Petru și cei împreună cu el erau îngreuiați de somn; și când s-au deșteptat, I-au văzut Slava și pe [[Moise]] și [[Ilie Tesviteanul|Ilie]].(Lc9.32) Și Iisus S-a schimbat la Față înaintea lor: Fața Lui a strălucit ca soarele, veșmintele s-au făcut albe ca lumina. Moise și Ilie s-au arătat vorbind cu El. Moise și Ilie, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Mântuitorului care urma să se petreacă în [[Ierusalim]](Lc9.31) Petru i-a spus că dacă vrea, va face trei colibe, una pentru Iisus, alta pentru Moise și alta pentru Ilie. În timp ce El vorbea, un nor luminos i-a umbrit pe ei și s-a auzit un glas din nor spunând ,,Acesta este Fiul Meu Cel Iubit întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați!”. Ucenicii au căzut cu fața la pământ înspăimântați. Iisus a venit la ei și atingându-i, le-a zis să se ridice și să nu se [[teama|teamă]]. Și ridicându-și ochii, l-au văzut doar pe Iisus. Pe când se coborau de pe munte Iisus le-a zis să nu spună vedenia aceasta până când Fiul Omului va [[Învierea|învia]] din morți (Mat17.1-9) Și ei așa au făcut (Lc9.36)
 
==Trădarea==
A fost trădat noaptea (Ioan 13.30) de [[Iuda Iscarioteanul]], unul din ucenicii săi (Mt10.4, 26.14, Mc 3.19, 14.10, Lc 6.16, 22.3), care [[Iubirea de arginţi|l-a vândut pentru treizeci de arginţi]] (Mt26.15, 27.3,9) preoţilor cei mai de seamă care îi doreau moartea din [[invidia|invidie]] (Mt27.18, Mc15.10) , pentru că-şi simţeau ameninţate privilegiile. [[Apostolul Petru|Petru]] se leapădă de Iisus de trei ori, așa după cum i se prezisese de Iisus. Dar și ceilalți ucenici se vor poticni întru el și-l vor părăsi potrivit prorociei ,,Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei (Matei, cap 26.31-35, 69-75).
 
==Procesul, patimile, răstignirea și moartea==
Întâi Iisus este dus la Ana, socrul lui [[Caiafa]]. Apoi este trimis la Caiafa, unde apar la început tot felul de [[mărturia mincinoasă|martori mincinoși]]. În chip profund nedrept [[Sinedriu]]l condus de Caiafa îl găseşte vinovat de blasfemie pe baza unor declarații făcute acolo (Mt26.63-66, Lc22.66-71, Ioan19.7) Iisus era acuzat că spunea că este Fiul Omului care stă de-a dreapta puterii lui Dumnezeu şi va veni pe norii cerului la sfârşitul veacurilor (Mat26.63-66, Lc22.66-71), că se făcuse Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19.7, 5.18) și ,,deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5.18, Ioan 10.30). El spunea doar [[adevăr]]ul, căci era şi Fiul Omului care va veni ca Judecător suprem la sfârşitul veacurilor şi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei<ref>Sintagmă din Ps81.6, referitoare la judecătorii rânduiți de Moise să povățuiască și să îndrepte poporul în numele lui Dumnezeu Dt 1.15-17, 19.17 (Valeriu Anania)</ref> / Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată /Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu(Ioan 10.34-36)
Infracţiunea de blasfemie era pedepsită cu moartea în legea ebraică.(Leviticus 24:15-16) Fariseii îl acuză pe Iisus în fața lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de ațâțarea neamului la răscoală (Lc23.2,5) , oprirea plății birului Cezarului(Lc23.2), de declarația că el este Hristosul, împăratul (Lc23.2). Este găsit nevinovat atât de [[Pilat]] cât și de [[Irod Antipas]] (Lc23.14)
 
Este răstignit (Mt27.35,38) la cererea mulţimilor care fuseseră aţâţate de arhierei şi bătrâni să ceară eliberarea ucigaşului Baraba<ref>Exista un obicei la evrei ca dregătorul să elibereze un întemniţat de Sărbătoarea Paştilor-Mt27.15. Barabas era un ucigaş care omorâse un om într-o răscoală- Mc15.7, Mt27.20</ref> şi cu acordul lui [[Pilat din Pont]]. Procuratorul Iudeii (Lc3.1) este ameninţat, șantajat<ref>Dacă Pilat din Pont nu ar fi dat curs dorințelor arhiereilor și cărturarilor, atunci aceștia s-ar fi plâns împăratului Tiberius cum că Pilat tolerează prezența unui alt împărat iar Pilat își putea pierde domnia</ref> de iudei că nu este prieten cu Cezarul (Tiberius) dacă-l eliberează pe Iisus (Ioan 19.12), adăugând că oricine se va face pe sine împărat este împotriva Cezarului.(Ioan 19.12) Pilat a vrut să facă pe plac mulţimii de acolo (Mc15.15) și a cedat amenințării deși îl declarase nevinovat de acuzațiile ce i se aduceau.
 
Unul dintre tâlhari se [[pocăință|pocăiește]] pe cruce, recunoscându-și [[păcat]]ele, ia apărarea lui Iisus împotriva celuilalt tâlhar și-L roagă să-și amintească de el când va veni întru [[împărăția lui Dumnezeu|împărăția]] sa. Iisus îi spune ,,Astăzi vei fi cu mine în rai”(Lc23.39-43) A încredințat-o pe mama sa lui [[Apostolul Ioan|Ioan]] și pe Ioan Mariei ca mamă (Ioan 19.26-27).<ref>Dispoziție testamentară consemnată de însuși Ioan, cel implicat direct în ea, de unde reiese limpede că Iisus era unicul Fiu al Mariei și că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care s-o ocrotească. Dimensiunii filiale i se adaugă cea duhovnicească, prin care Maria, ,,Eva cea nouă”, devine Maica tuturor credincioșilor (Valeriu Anania)</ref>
 
A murit pe cruce, lucru certificat de faptul că ostașul L-a împuns cu sulița în coastă și au ieșit sânge și apă de acolo.<ref>Procesul de separare a serului de plasma sangvină era o probă asupra decesului (Valeriu Anania)</ref> S-a făcut întuneric timp de trei ore căci se întunecase soarele și catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc(Lc23.45) Pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat/ mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat/ şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s-au arătat multora (Mat27.51-53)
 
Trupul Mântuitorului a fost cerut de [[Iosif din Arimateea]] de la Pilat, care l-a uns cu diverse miresme împreună cu [[dreptul Nicodim|Nicodim]], după obiceiul evreilor. Iar trupul a fost pus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, care era aproape, iar ușa a fost blocată cu o piatră mare. De față erau [[Maria Magdalena]] și Maria, mama lui Iosif (Mat27.57-61, Mc15.47). Arhiereii și [[farisei]]i au cerut strajă lui [[Pilat din Pont|Pilat]] și piatra a fost pecetluită și a fost întărită cu strajă paza mormântului(Matei 27.66)
 
==Învierea și înălțarea la cer==
A treia zi a înviat (Mt28.6, Lc24.6, Mc 16.6), în prima zi a săptămânii (duminica). S-a arătat [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena]] și celorlalte femei (Mat 28.9, Ioan 20.11-18) şi [[apostol]]ilor de mai multe ori.(Mt28.16-20, Mc16.10-20, Lc24.36-47, Ioan 20.20-21.25): lui [[Apostolul Cleopa|Cleopa]] și altui ucenic pe drumul spre Emaus (Lc24.13-35), apoi trece prin ușile încuiate și li se arată celor 11 apostoli (fără Toma) (Ioan 20.18-24), apoi tuturor celor 12 apostoli după 8 zile, când mănâncă pește și miere cu ei (Ioan 18.25-29); unora dintre ucenici la marea Tiberiadei când mănâncă cu ei pește și pâine (Ioan 21.14), prilej cu care [[Apostolul Petru|Petru]] este reabilitat (Ioan 21.15-24) Iisus i-a trimis pe apostoli să [[botezul|boteze]] în numele [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], să propovăduiască [[evanghelie|evanghelia]] şi să tămăduiască pe cei bolnavi.(Mt28.18-20), să izgonească [[diavol|demoni]] (Mc16.17). Ei vor vorbi în limbi noi (Mc16.17) și vor avea puterea să [[iertarea|ierte]] sau să să țină păcate (Ioan 20.23) După 40 de zile Iisus S-a ridicat la cer (FA1.9-11) şi şade de-a dreapta Tatălui(Ps109.1, Mc14.62).<ref>şade de-a dreapta Tatălui sau de-a dreapta puterii lui Dumnezeu-Mt26.64, Lc22.69</ref>
 
==Judecata==
,,Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului”.(Ioan 5.22) Iisus va veni (FA1.11) a doua oară pe norii cerului (Matei 26.64) împreună cu [[înger]]ii Săi (Mt13.41, 16.27, 24.31, Mc13.27), pentru a [[Judecată|judeca]] viii şi morţii la sfârşitul veacurilor.(2Tim 4.1). Toți oamenii se vor înfățișa la scaunul de judecată al lui Hristos (Romani 14.10) pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.(2Cor 5.10) Judecata Sa este dreaptă (Ioan 5.30) adevărată (Ioan 8.16) și veșnică (Evrei 6.2).
==Împlinirea profeţiilor Vechiului Testament==
[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|[[Icoană]] a Domnului Iisus Hristos, de la [[Mănăstire]]a Sfânta Ecaterina de la [[Muntele Sinai]] (sec. VI)]]
Iisus împlineşte a împlinit toate profeţiile [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]referitoare la prima sa venire pe pământ. Dintre acestea menţionăm doar câteva:
1.Naşterea din seminţia lui Iuda (Fac 49:10)
18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.(Apoc1.13-16)
==SărbătoriPraznice==
-[[Crăciun|Naşterea Domnului]] (Crăciunul): [[25 decembrie]] - Naşterea lui Iisus din Fecioara Maria şi Duhul Sfânt într-o iesle, la Betleem
-Tăierea împrejur a Domnului-[[1 ianuarie]], la 8 zile după Naşterea Domnului, când S-a supus ritualului de circumcizie prevăzut în Legea Vechiului Testament.
-[[Epifania|Botezul Domnului]] (Epifania, în limbaj popular Boboteaza) -[[6 ianuarie]] - Botezul , de către [[Ioan Botezătorul ]] în Iordan , când a fost descoperit oamenilor că El este Fiul lui Dumnezeu
-[[Întâmpinarea Domnului]]: [[2 februarie ]], când a fost adus la Templu la 40 de zile de la Naşterea Sa, de către Maica Domnului, atunci bătrânul preot [[Simeon, primitorul de Dumnezeu|Simeon]], L-a primit în braţe, mărturisind că acesta este Fiul lui Dumnezeu.
-[[Intrarea Domnului în Ierusalim]] (Duminica Floriilor) , cu o săptămână înainte de Paşti Paști şi de săptămâna patimilor, răstignirii, morţii şi învierii, dată variabilă.
-[[Înviere]]a Domnului (Sfintele Paşti): Învierea din morţi a Domnului Iisus Hristos, dată variabilă
-[[Înălţarea Domnului|Înălţarea la cer a Domnului]] (Ispas): la 40 de zile după Paşti, dată variabilă
-[[Schimbarea la Faţă]] a Domnului (Preobrajenia): [[6 august]]
-[[Înălţarea Sfintei Cruci]] (Ziua Crucii) ([[14 septembrie]])<ref>Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Praznice împărăteşti, pag 381-382, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>
== Nume Etimologia numelui ==Numele Lui Iisus înseamnă provine din Yeshua (ישוע, cu accentul căzând pe יֵשׁוּעַ – yēšūă‘ din limba ebraică) însemnând Mântuitor / Salvator. A derivat în limba greacă forma ''Iesous'',,Mântuitor"(Matei 1iar apoi pe filieră latină ''Iesus''.21) iar Hristos provine din grecescul Χριστός, Christós și înseamnă ,,Unsul". Este o traducere a ebraicului מָשִׁיחַ (Māšîaḥ), sau pe filieră siriană (M'shiha), însemnând Mesia. Iisus Hristos înseamnă deci Mântuitorul/Salvatorul Uns/Ales de Dumnezeu (Tatăl) <ref>Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca '''Ιησούς Χριστός''', în transcriere latină '''Iesus Christus'''.
Prenumele vechi evreiesc e '''Iehoşua''', având ca diminutiv forma "ישוע", ''Ieşua'', însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους ''Iēsoûs'', în greacă, de către traducătorii [[Septuaginta|Septuagintei]], cu referire la alte persoane purtând [[Iisus|acelaşi prenume]]. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, ''Khristós'' este o traducere a evreiescului "משיח" ''maşiach''.
În scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr (62-113) (oficial roman şi nepotul lui Pliniu cel Bătrân în sec I d.Hr) către împăratul Traian numele lui Cristos apare de trei ori. În două dintre menţiuni sunt pomeniţi aceia care îl ,,blestemaseră pe Cristos” de frică, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, aplicată de Plinu acelora dintre creştini care au refuzat să se lepede public de credinţa lor. În cealaltă menţiune se vorbeşte de obiceiul creştinilor ,,de a se întâlni într-o zi fixă înainte de revărsatul zorilor şi de a cânta un imn sensibil dedicat lui Cristos ca Dumnezeu”(Scrisori, X, 97,98).<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>http://www.mesacc.edu/~tomshoemaker/handouts/pliny.html</ref>
===Lucian===
Lucian (125-200), scriitor grec satiric din sec II d.Hr, are câteva referinţe batjocoritoare la adresa lui Hristos şi ale la adresa creştinilor.<ref>http://www.newadvent.org/cathen/08375a.htm</ref><ref>Merril C. Tenney-,,Studiu al Noului Testament’’, pag 180, tradus în româneşte în 1986 după ,,New Testament Survey", 1961</ref>
===Numenius===
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9130-88-7, Bucureşti, 1997,
Arhiepiscopia Ortodoxă Romană a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, pag 80-125, (foarte utilă în explicarea Crezului), Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4sau varianta online ,,Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă”, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului IUSTINIANPatriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, retipărită în anul 1992 la Bucureşti, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la Iaşi, . Ediţie electronică, Apologeticum, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină ortodoxă şi de istorianeamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei.Culegere şi editare : Anonim,Digitalizare pdf : Apologeticum. La prezenta ediţie electronică au fost confruntate textele publicate în ediţia primă din 1952 şi cea din 1996., ©http://teologie.md/index.files/doc/Catehism.pdf 
Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 198, 381-382 la articolul ,,praznic", Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
5.288 de modificări

Meniu de navigare