2.093 de modificări
Modificări
m
Adăugare legătură
De asemenea, în 1774, generalul rus Petru Saltikov i-a dăruit mitropolitului [[moaște]]le Sfântului [[Dimitrie Basarabov]], pe care le-a așezat în [[Catedrala Patriarhală din București|catedrala mitropolitană]] din București; [[sfânt]]ul Dimitrie fiind considerat în prezent ''Ocrotitor al Bucureștilor''.
A sprijinit activitatea tipografică din acea vreme, la inițiativa și pe cheltuiala sa fiind tipărite circa 40 de cărți religioase în [[limba română]], multe dintre ele cu predoslovii (prefețe) scrise de el<ref name="DTR"/>. A dezvoltat o mare [[Școlile bisericești românești|școală de [[ucenicucenici cărturari]]i cărturari și a contribuit la reformarea educației în Țara Românească.
== Înainte de Mitropolia Țării Românești ==
La scurt timp după ocuparea Principatelor, două delegații de înalte fețe bisericești și de boieri s-au îndreptat spre Petersburg, pentru a prezenta țarinei Ecaterina cea Mare (1762-1796) a Rusiei doleanțele celor două țări românești.
Delegația munteană era formată din mitropolitul Grigorie, [[arhimandrit]]ul [[Chesarieal Râmnicului|Chesarie]], viitor [[episcop]] de [[Arhiepiscopia_Râmnicului|Râmnic]], arhimandritul Filaret, urmașul său la Râmnic, iar mai târziu mitropolit, vistiernicul Mihail Cantacuzino și logofătul Nicolae Brâncoveanu. Delegația moldovenească era formată din episcopul Inochentie al [[Episcopia_Hușilor|Hușilor]], egumenul Benedict de la Moldovița, arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, logofătul Ioan Paladi (care a murit pe drum) și spătarul Enache Milo.
Ambele delegații au fost primite de țarină la 28 martie 1770, în duminica [[Floriile|Floriilor]]. Cu acest prilej, au vorbit cei doi [[ierarh]]i. Împărăteasa a promis solilor munteni și moldoveni că țările lor se vor conduce și pe viitor „după a lor judecăți și rânduieli”. În timp ce delegațiile se aflau la Petersburg, a avut loc [[hirotonie|hirotonia]] întru arhiereu a învățatului arhimandrit Platon Levșin, printre ierarhii slujitori numărându-se și mitropolitul Grigorie.
=== Organizarea școlii ===
{{Main|Școlile bisericești românești}}
Sunt vrednice de subliniat strădaniile cărturărești ale mitropolitului Grigorie II.
În cei peste 25 de ani de păstorire ai mitropolitului Grigorie II s-au tipărit aproximativ 40 de cărți românești, fie de slujbă, fie de învățătură.
Între cărțile de slujbă se numără: [[Evanghelia]] (1760, 1775), [[Antologhion]]ul (1762, 1766, 1777, 1786), [[Ceaslov]]ul (1767 și alte cinci ediții), [[Molitvelnic]]ul (1764), [[Penticostar]]ul (1768, 1782), [[Triod]]ul (1768), [[Octoih]]ul (1774), [[Apostol(liturgică)|Apostolul]]ul (1774, 1784), [[Psaltire]]a (1775, 1780), Slujba Cuviosului Dimitrie Basarabov (1779), [[Liturghier]]ul (1780), [[Catavasier]]ul (1781) ș.a.
Dintre cărțile de învățătură tipărite acum, pot fi consemnate lucrarea Sfântului [[Simeon al Tesalonicului|Simion al Tesalonicului]]: ''Voroavă de întrebări și răspunsuri'' (1765, 570 p.), în traducerea arhimandritului Chesarie, viitorul episcop de Râmnic și Omiliile Sfântului [[Macarie cel Mare|Macarie Egipteanul]] (1775), în traducerea unui [[ieromonah]] Macarie. În 1768 s-a tipărit ''Cazania'' (reproduce ediția Chiriacodromionului de București din 1732, care este, în mare, o reeditare a [[Cazania lui Varlaam|Cazaniei lui Varlaam]]). S-au retipărit și lucrările lui [[Antim Ivireanul]]: ''Învățătură bisericească foarte folositoare obștii preoților și a tot creștinescului norod'' (1774) și ''Capete de poruncă la toată ceata bisericească'' (1775).
În 1774, s-a tipărit broșura intitulată ''Pravilă cu învățătură bisericească de taina ispovedaniei'', retipărită în 1781, cu unele adăugiri. În 1776 însuși mitropolitul tipărea o foaie volantă cu felurite „sfaturi în post”. Majoritatea acestor cărți s-au tipărit cu cheltuiala mitropolitului Grigorie, fapt menționat în înseși foile de titlu. Multe au prefețe semnate de el.
Mitropolitul Grigorie II a avut un rol însemnat și în lucrarea de traducere și tipărire a [[Minei]]elor de la [[Arhiepiscopia Râmnicului|Râmnic]], între anii 1776-1780, de către ucenicii săi, episcopul [[Chesarie al Râmnicului|Chesarie]] (1773-1780) și [[Filaret al Râmnicului|Filaret ]] (1780-1792).
Sub păstoria lui Grigorie au apărut și câteva cărți în secția grecească a tipografiei mitropolitane (înființată în 1690), dotată acum cu material nou, adus din „Francia”, fapt pentru care era socotită ca o „tipografie de curând înființată a neamului ortodox al romeilor”. Între acestea se numără: [[Mărturisirea Ortodoxă (1642)|''Mărturisirea Ortodoxă'']] a lui [[Petru Movilă]] (1767), ''Învățătura creștinească a credinței noastre ortodoxe'' (grecește și turcește, 1768), ''Învățătura ortodoxă a patriarhului [[Meletie I (Pigas) al Alexandriei|Meletie Pigas]]'' (1769) și altele. Aproape toate s-au tipărit cu cheltuiala patriarhului Efrem al Ierusalimului. Meșterii tipografi erau români (de pildă cartea lui Meletie Pigas a tipărit-o Grigorie, viitorul mitropolit de Sidis).
=== Chesarie de Râmnic ===
{{Main|Chesarie al Râmnicului}}Între ei trebuie pomeniți arhimandritul Chesarie, viitor episcop de Râmnic, traducătorul cărții Sfântului Simeon al Tesalonicului, și arhimandritul [[[Filaret al Râmnicului|Filaret]], viitor episcop de Râmnic și apoi mitropolit, cu cheltuiala căruia s-au tipărit Omiliile Sfântului Macarie Egipteanul și care semna una din prefețele Octoihului din 1774 și a Slujbei Cuviosului Dimitrie din 1779.
=== Ieromonahul Grigorie Sidis ===
