Modificări

{{Cutie Biografie Episcopi| Nume = Sf. Grigorie cel Mare| Imagine = [[ImageImagine:GregoryGreat3.jpg|right|frame200 px|Icoana Sfântului Grigorie cel Mare]]| Afiliere =[[Biserica Romano-Catolică]]| Reşedinţă = Roma| Formulă = Sanctitatea Sa| Titlul = [[Episcop]] al Romei,<br>[[Papă]] al Romei| Perioada = [[3 septembrie]] 590 -<br> [[12 martie]] 604| Predecesor = Pelagius al II-lea| Succesor = Sabinianus| Hirotonire preot = | Hirotonire episcop = [[3 septembrie]] 590| Consecratori =| Titluri precedente =| Funcţii =| Data naşterii = ca. 540| Locul naşterii = Roma| Data morţii = [[12 martie]] 604| Locul morţii = Roma|}}'''[[Grigorie ]] I''', cunoscut şi și ca '''Grigorie cel Mare''' (sau '''''Grigorie Dialogul'''''), a fost [[Listă a episcopilor Romei|Episcop al Romei]] ([[Papă]] al Romei ) din [[3 septembrie]] 590 până la adormirea sa în [[12 martie]] 604.<br/>[[Biserica Ortodoxă]] îl [[PrăznuirePraznic|prăznuieşteprăznuiește]] pe la [[12 martie]].

==ViaţaViața==Familia Sfântului Sfântul Grigorie s-a născut la Roma, în jurul anului 540, într-o familie bogată, care poseda mari suprafeţe suprafețe de pământ în Italia. A făcut studii strălucite în tinerețe și a devenit prefect al Romei. După moartea tatălui său, pe care acesta însă le-a vândutGrigorie vinde totul, ca să îi ajute pe cei o parte dă la săraci, iar cu o altă parte zidește șase mănăstiri. După ce şiRenunță la toga prefectorală și se face [[călugăr]], transformându-a transformat și propria casa într-o [[mănăstire]] cu hramul [[Sfânt]]ul [[Apostolul Andrei|Andrei]], . Papa Pelaghie al II-lea l-a numit ambasadorul său la [[Constantinopol]]; totuşitotuși, Sfântului Grigorie i-a displăcut atmosfera plină de vorbărie de la curtea imperială şi și nu a învăţat învățat niciodată greceştegrecește.

După ce a fost Se întoarce la Roma la sfârșitul misiunii la Constantinopol, aducând cu sine la Roma [[moaște]] importante: brațul sfântului [[hirotonire|hirotonitapostol]] [[EpiscopApostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Andrei]] al Romei în și capul sfântului [[3 septembrieevanghelist]] 590, el a negociat o pace cu lombarzii care asediau Roma şi l-a trimis pe Sfântul [[Augustin din CanterburyApostolul Luca|Luca]] să evanghelizeze Britania.

El este cunoscut în Răsărit sub numele de '''Grigorie Dialogul''' din cauza lucrării sale în patru volume ''Dialoguri''Papa Pelaghie al II-lea îl face secretarul său, în care a scris despre vieţile şi minunile [[sfânt|sfinţilor]] din Italia şi despre viaţa de iar după moarte. Este sursa iniţială despre viaţa Sfântului [[Benedict de Nursia]]. A mai scris lucrările: ''Moralia despre Iov'' - un comentariu la Cartea lui Iov, ''Omiliile la Ezechiel'', ''Reguli pastorale'' - care moartea acestuia Grigorie a fost manualul de bază pentru preoţii din Apus pentru mulţi ani de atunci încolo - şi un mare număr de alte prediciales episcop al Romei.

El După ce a adăugat pomenirea Sfântului fost [[Apostolul Andreihirotonire|Apostol Andreihirotonit]] la embolism de la Rugăciunea Domnului din vechea Mesă romană; ca urmare, Mesa romană este adesea numită [[Liturghia Sfântului Grigorie cel Mare|Liturghia Sfântului GrigorieEpiscop]], al Romei în special printre unii ortodocşi. El este iniţiatorul unui model apusean de cântare bisericească, numit adesea "''Cântarea gregoriană''". În Răsărit [[Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite3 septembrie]] 590, el a negociat o pace cu lombarzii care se slujeşte în asediau Roma și l-a trimis pe Sfântul [[Postul MareAugustin din Canterbury]] îl pomeneşte pe Sfântul Grigorie ca autor, deşi nu este clar ce rol a avut acesta în dezvoltarea acestei Liturghiisă evanghelizeze Britania.

El este cunoscut în Răsărit sub numele de '''Grigorie Dialogul''' datorită lucrării sale în patru volume ''Dialoguri'', în care a scris despre viețile și minunile [[sfânt|sfinților]] din Italia și despre viața de după moarte. Este sursa inițială despre viața Sfântului [[Benedict de Nursia]]. A mai scris lucrările: ''Moralia despre Iov'' - un comentariu la Cartea lui Iov, ''Omiliile la Ezechiel'', ''Reguli pastorale'' - care a fost manualul de bază pentru preoții din Apus pentru mulți ani de atunci încolo - și un mare număr de alte predici. El a adăugat pomenirea Sfântului [[Apostolul Andrei|Apostol Andrei]] la embolism de la Rugăciunea Domnului din vechea Mesă romană; ca urmare, Mesa romană este adesea numită [[Liturghia Sfântului Grigorie cel Mare|Liturghia Sfântului Grigorie]], în special printre unii ortodocși. El este inițiatorul unui model apusean de cântare bisericească, numit adesea „Cântarea gregoriană”.  În Răsărit, [[Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]] care se slujește în [[Postul Mare]] îl pomenește pe Sfântul Grigorie ca autor, deși nu este clar ce rol a avut acesta în dezvoltarea acestei Liturghii.  Sfântul Grigorie a adormit întru Domnul în la [[12 martie]] 604.

„Aşadar„Așadar, acela care s-a purtat diavoleşte diavolește din propria dorinţă şi dorință și care totuşi totuși vrea ca ceilalţi ceilalți să tacă, este martor împotriva lui însuşiînsuși, pentru că singur doreşte dorește să fie iubit mai mult decât este iubit adevărul,care nu a dorit să fie apărat împotriva lui însuşiînsuși. Bine înţeles înțeles că nu există om care să trăiască fără să păcătuiască uneori, dar el doreşte dorește cu adevărat să fie iubit mai mult decât iubeşte iubește el însuşiînsuși, care nu doreşte dorește să fie pus faţă față în faţă față cu adevărul de nimeni. De aceea Petru de bunăvoie a acceptat dojana lui Pavel; David de bună voie a ascultat reproşul reproșul unui supus. Pentru că un bun conducător care nu este interesat de cultul său, ia ca pe un omagiu adus smereniei sale cuvintele libere şi și sincere ale supuşilorsupușilor. Dar în această privinţă privință modul de guvernare trebuie temperat cu o aşa așa de fină artă a moderării, încât minţile supuşilormințile supușilor, când se arată ele înseşi înseși capabile de observări corecte în unele privinţeprivințe, să dea liber exprimării, dar libertate care să nu cadă în mândrie, altfel, când libertatea de vorbire este acordată prea generos, smerenia propriei lor vieţi vieți va fi pierdută.” -- '' Reguli pastorale''

„În fiecare zi vă hrăniţi hrăniți trupurile cu cele necesare pentru a le păstra sănătoase. În acelaşi același fel faptele voastre bune trebuie să fie hrana zilnică a inimilor voastre. Trupurile sunt hrănite cu mâncare iar sufletele cu fapte bune. Nu trebuie să refuzaţi refuzați sufletelor, care vor trăi o veşnicieveșnicie, ceea ce oferiţi oferiți trupului, care este supus morţiimorții.”

„Pentru a putea renunţa renunța la lumea aceasta, trebuie să nu iubim lucrurile trecătoare, să tindem cu mintea în smerenie faţă față de Dumnezeu şi apropiaţii noştriși apropiații noștri, să ne păstrăm răbdarea în faţa fața insultelor şiși, cu pază răbdătoare, să respingem durerea răutăţii răutății din inimă, să ne dăm bunurile celor săraci, să nu râvnim la ale altora, să-l preţuim prețuim pe prieten în Dumnezeu, să-l iubim pe chiar şi și pe cel duşman dușman nouă pe seama lui Dumnezeu, să ne îndurerăm de necazul aproapelui, nu să ne bucurăm la moartea cuiva care ne este rival, aceasta este fiinţa ființa cea nouă pe care Stăpânul neamurilor o caută cu cu ochi atent printre ceilalţi ceilalți ucenici, spunând: <<Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi>> (2 Cor. 5:17).”

„Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu şi și îi urmăm poruncile dacă ne abţinem abținem noi înşine înșine de la plăceri. Pentru că acela care se abandonează singur dorinţelor dorințelor ilegale cu siguranţă siguranță nu îl iubeşte iubește pe Dumnezeu, deoarece îl contrazice pe Dumnezeu în propriile lui intenţiiintenții... AşadarAșadar, acela care nu este cucerit de acceptarea plăcerilor demonice îl iubeşte iubește pe Dumnezeu cu adevărat. Cu cât mai puţin puțin cineva îşi găseşte își găsește plăcere în lucruri mărunte cu atât mai mult el se depărtează de dragostea cerurilor.”

„O spun fără cea mai mică urmă de ezitare, orice se numeşte numește pe sine însuşi însuși episcop universal sau doreşte dorește acest titlu, este, prin [[mândria]] sa, precursorul Antihristului, pentru că astfel el doreşte dorește să se ridice singur deasupra celorlalţicelorlalți. Greşeala Greșeala în care care el izvorăşte izvorăște din din mândria egală cu cea a lui Antihrist; pentru că cel rău doreşte dorește să considerat deasupra celorlalţi celorlalți oameni, ca un dumnezeu, încât în acelaşi același fel oricine se va numi singurul episcop se înalţă înalță singur peste ceilalţi ceilalți oameni... O ştiiștii, fratele meu: au nu venerabilul Sinod de la Calcedon a conferit titlul de "universal" episcopilor din scaunul apostolic al Romei, unde anume sunt, prin voinţa voința lui Dumnezeu, slujitor? Şi totuşi totuși niciunul dintre noi nu a permis ca acest titlu să îi fie dat lui; nimeni nu şiși-a asumat acest titlu întărit, ca nu cumva prin asumarea unei cinstiri deosebite în demnitatea episcopiei, să părem că o refuzăm tuturor celorlalţi confraţicelorlalți confrați.”

:[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Grigorie cel Mare („Dialogul”) se zugrăveşte zugrăvește tânăr, cu puţină puțină barbă (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 152, 199).

[[Categorie:SfinţiSfinți]]