Modificări

{{Format:Articol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sfântul Sf. Grigorie Decapolitul|Imagine= [[Imagine:Sf_Grigorie_Decapolitul.jpg|250 px250px|Sfântul Grigorie Decapolitul]]

|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin]]

|tip= cuvios[[Cuvios]]

|calendar= [[20 noiembrie]]|biserici= [[Mănăstirea BistriţaBistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)]]|site=http://www.manastireabistrita.ro/sfantul-grigorie-decapolitul/|}}[[Sfânt]]ul [[Cuvios]] și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''[[Grigorie]] Decapolitul''' s-a născut la sfârșitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viață monahală exemplară și a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul [[Icoană|icoanelor]]. A murit într-o [[mănăstire]] din [[Constantinopol]], în ziua de [[20 noiembrie]] 842.

Cinstitele sale [[Sfântmoaște]]ul , după mai multe veacuri de mutări datorate vitregiei vremurilor, au fost aduse la [[CuviosMănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]] şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''Grigorie Decapolitul''' s-a născut la sfârşitul secolului VIIIdin județul Vâlcea, unde se află și în jurul anului 790prezent. A dus o viaţă monahală exemplară şi a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul În anul 1950 [[Icoană|icoanelorSfântul Sinod]]. A murit într-o a hotărât generalizarea cultului său în toată [[mănăstireBiserica Ortodoxă Română]] din , [[ConstantinopolPrăznuire|prăznuirea]], în ziua de sa fiind pe [[20 noiembrie]] 842.

Cinstitele sale ==Viața==Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, care aparținea pe atunci Imperiului bizantin. Din punct de vedere etimologic, supranumele ''Decapolitul'' i se trage de la locul de naștere: ''Decapolis'' (grec. deka = zece, polis = oraș) era un grup de zece orașe situat în Isauria (Iordania și Siria de astăzi); în limba română folosită în scrierile religioase, s-a preferat forma arhaică ''Decapolea'', în loc de ''Decapolis''.Se crede că s-a născut prin anii 780-790, deci chiar în vremea când a avut loc [[moaşteSinodul VII Ecumenic]], după mai multe veacuri de mutări datorate vitregiei vremurilor, au fost aduse la [[Mănăstirea BistriţaNiceea]] din judeţul Vâlceaanul 787, unde se află şi în prezent. În anul 1950 sinod care a condamnat [[iconoclasm]]ul, adică pe cei care respingeau cultul [[Sfântul Sinodicoană|icoanelor]] . Făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa Maria fiind și o femeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, a fost dat la învățătura, pentru a hotărât generalizarea cultului său în toată putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o înclinare spre cele duhovnicești. Lua parte la slujbe, se ruga, citea [[Biserica Ortodoxă RomânăSfânta Scriptură]], făcea fapte de milostenie, arăta o dragoste sinceră față de toți cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru a se ruga și a medita. Apoi a respins îndemnul părinților săi de a se căsători cu o tânără aleasă de aceștia și s-a retras în Munții Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor<ref>Acest fapt se referă desigur la cea de-a doua doua perioadă [[PrăznuireIconoclasm|prăznuireaiconoclastă]] , inițiată de către împăratul Leon al V-lea în anul 813. Este și un argument în favoarea datării nașterii sfântului Grigorie în anul 790: în 813, la întâlnirea sa fiind pe cu acel episcop, ar fi avut deci 23 de ani; dacă s-ar fi născut în 780, ar fi avut 33 de ani - o vârstă prea înaintată pentru un novice.</ref>. Arătându-i dorința de a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între într-o [[20 noiembriemănăstire]]din apropiere, pentru a se iniția în tainele vieții monahale.

==Viaţa==Sfântul Grigorie Decapolitul sÎntre timp, tatăl său a murit. Mama sa, aflând unde este, l-a născut în oraşul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sudîndemnat să plece într-estul Asiei Mici, care aparţinea pe atunci Imperiului bizantin. Din punct de vedere etimologic, supranumele ''Decapolitul'' i se trage de la locul de naştere: ''Decapolis'' (grec. deka = zeceo altă mănăstire, polis = oraş) unde era și un grup de zece oraşe situat în Isauria (Iordania şi Siria de astăzi); în limba română folosită în scrierile religioasealt frate al său, sca împreună să-a preferat forma arhaică ''Decapolea''și ducă mai ușor viața de călugăr, în loc de ''Decapolis''închinată numai lui Dumnezeu.Se crede că A ascultat deci îndemnul evlavioasei sale mame și s-a născut prin anii 780-790așezat în acea mânăstire, deci chiar în vremea când a avut loc [[Sinodul VII Ecumenic]] alături de la [[Niceea]] din anul 787, sinod care a condamnat [[iconoclasm]]ul, adică pe cei care respingeau cultul [[icoană|icoanelor]]fratele său. Făcea parte dintrDar în curând și-o familie înstărită, mama sa Maria fiind şi o femeie foarte evlavioasă. La vremea potrivită, a fost au dat la învăţătura, pentru a putea fi mai târziu de folos semenilor săi. Încă de copil manifesta o înclinare spre cele duhovniceşti. Lua parte la slujbe, se ruga, citea seama că [[Sfânta Scripturăegumen]]ul mănăstirii, făcea fapte ca și unii călugări, trecuseră de milosteniepartea iconoclaștilor, arăta o dragoste sinceră faţă de toţi cei din jurul sau. Adesea se retrăgea în locuri ascunse pentru adică a se ruga şi a meditadușmanilor icoanelor. Apoi a respins îndemnul părinţilor săi Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credințe și a se căsători cu o tânără aleasă hotărârilor luate de aceştia şi s-a retras în Munţii Isauriei. Acolo a cunoscut pe un fost episcop din Decapole, refugiat din pricină că se dovedise un vrednic apărător al cultului icoanelor<ref>Acest fapt se referă desigur la cea de-a doua doua perioadă către [[IconoclasmSinodul VII Ecumenic|iconoclastăSinodul de la Niceea]], iniţiată de către împăratul Leon al V-lea Grigorie a avut curajul să îl mustre pe egumen în anul 813fața tuturor călugărilor din obștea respectivă. Este şi un argument în favoarea datării naşterii sfântului Acesta a poruncit însă că Grigorie în anul 790: în 813să fie bătut. În această situație, la întâlnirea sa cu acel episcop, ar fi avut deci 23 trupul plin de ani; dacă s-ar fi născut în 780răni, ar fi avut 33 de ani - o vârstă prea înaintată pentru un novice.</ref>. Arătându-i dorinţa de tânărul monah a se călugări, episcopul l-a îndemnat să între fugit într-o [[mănăstire]] altă mânăstire din apropiereDecapole, unde era egumen un frate al mamei sale, pentru cu numele Simeon. Aici a se iniţia în tainele vieţii monahalerămas timp de 14 ani.

Între timpUrcând mereu pe treptele vieții duhovnicești, tatăl său a muritcerut îngăduința să se retragă într-o peșteră din Munții Isauriei, pentru a trăi singur. Mama saA trăit aici mai mulți ani, luptând cu ispitele și cu lipsa de hrană, dar stăruind mereu în rugăciune și meditație, aflând unde esteîn legătură tainică neîncetată cu Dumnezeu. Curățit astfel de patimile trupești și sufletești, Grigorie a auzit o chemare de sus care l-a îndemnat să plece într-o altă mănăstire, unde era şi un alt frate al săupărăsească peștera și locurile natale, pentru ca împreună să-şi ducă mai uşor viaţa poată fi de folos și altora. Dând urmare îndemnului venit de călugărsus, Grigorie se îndreptă spre Apus, închinată numai lui Dumnezeuîntâmpinând multe lipsuri și chiar prigoane. A ascultat deci îndemnul evlavioasei sale mame şi spetrecut o iarnă întreagă într-a aşezat în acea o mânăstiredin Efes, alături de fratele său. Dar apoi cu o corabie ajunge în curând şi-au dat seama că [[egumen]]ul mănăstiriiorașul Proconez, ca şi unii călugăriunde a fost găzduit în casa unui om sărac, trecuseră de partea iconoclastilor, adică dar pe care mai apoi Dumnezeu l-a duşmanilor icoanelorbinecuvântat cu cele trebuitoare traiului. Plin de râvnă pentru apărarea dreptei credinţe şi Părăsind apoi pe acest creștin ospitalier, Grigorie a hotărârilor luate ajuns la Enos, în Macedonia, unde este bătut de către [[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul de la Niceea]]un tânăr, Grigorie a avut curajul dar cuviosul se rugă lui Dumnezeu să îl mustre pe egumen în faţa tuturor călugărilor din obştea respectivă-l ierte. Acesta Cu o corabie a poruncit însă că Grigorie să fie bătut. În această situaţieunor pirați, cu trupul plin uimiți de rănicurajul său, tânărul monah a fugit ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-o altă mânăstire din Decapolede către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, unde era egumen un frate al mamei saleîn sudul Greciei, apoi cu numele Simeon. Aici a rămas timp de 14 anio corabie au ajuns la [[Roma]].

Urcând mereu pe treptele vieţii duhovniceşti, a cerut îngăduinţa să se retragă într-o peşteră din Munţii IsaurieiAcolo, pentru a trăi singur. A trăit aici mai mulţi ani, luptând cu ispitele şi cu lipsa câteva luni neștiut de hrană, dar stăruind mereu în rugăciune şi meditaţie, în legătură tainică neîncetată cu Dumnezeunimeni. Curăţit astfel Vindecarea unui om posedat de patimile trupeşti şi sufleteşti, Grigorie a auzit o chemare de sus care demoni l-a îndemnat să părăsească peştera şi locurile natale, pentru ca să poată fi de folos şi altora. Dând urmare îndemnului venit de sus, Grigorie se îndreptă spre Apus, întâmpinând multe lipsuri şi chiar prigoane. A petrecut o iarnă întreagă într-o mânăstire din Efes, apoi cu o corabie ajunge în oraşul Proconez, unde a fost găzduit în casa unui om săracfăcut însă cunoscut, dar el plecă pe care mai apoi Dumnezeu l-a binecuvântat cu cele trebuitoare traiului. Părăsind apoi pe acest creştin ospitalier, Grigorie a ajuns ascuns la Enos, Siracuza (în Macedonia, unde este bătut de un tânăr, dar cuviosul se rugă lui Dumnezeu să-l ierteSicilia). Cu o corabie A vindecat și aici câțiva bolnavi prin rugăciunile sale și a unor piraţi, uimiţi de curajul său, a ajuns la Tesalonic, unde este găzduit într-îndrumat spre o mânăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici, se îndreptă spre Roma. Au mers viață mai curată pe uscat până la Corint, în sudul Greciei, apoi cu o corabie au ajuns la [[Roma]]mulți locuitori ai Siracuzei.

AcoloDin Sicilia, Grigorie s-a trăit câteva luni neştiut reîntors în Grecia, la Hidros, unde era cât pe ce să fie ucis de nimenicătre [[Iconoclasm|iconoclaști]], dar a fost izbăvit prin voia lui Dumnezeu, după cum a scăpat și din alte grele încercări. Vindecarea unui om poseat de demoni lA ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a făcut însă stabilit la [[mănăstire]]a [[Sfânt]]ul [[Mina de Constantinopol|Mina]]. Aici devine foarte cunoscutprin darul său de a prezice viitorul, dar și prin viața sa aleasă. [[Ignatie Diaconul]], cel care i-a scris viața, amintește despre multe din vindecările săvârșite de el plecă prin puterea rugăciunii, ca și multe din cuvintele de mustrare pe ascuns la Siracuza (în Sicilia)care le rostea, atunci când era nevoie, împotriva ereticilor sau necredincioșilor. A vindecat şi aici câţiva bolnavi prin rugăciunile sale şi a îndrumat spre Avea o viaţă mai curată pe mulţi locuitori ai Siracuzeiputere deosebită asupra demonilor. Mai mulți călugări și credincioși stăpâniți de duhuri necurate au fost vindecați în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.

Din SiciliaVirtuțile cu care era împodobit, Grigorie sca și darul vindecărilor l-a reîntors în Grecia, la Hidros, unde era cât au făcut pe ce Grigorie vrednic să fie ucis de către primească [[IconoclasmSfintele Taine|iconoclaşti]], dar a fost izbăvit prin voia lui Dumnezeu, după cum a scăpat şi din alte grele încercări. A ajuns apoi în Tesalonic, unde s-a stabilit la [[mănăstiresfânta taină]]a [[Sfânt]]ul [[Mina de ConstantinopolPreot|Minapreoției]]. Aici devine foarte cunoscut prin darul său de a prezice viitorul, dar şi prin viaţa sa aleasă. [[Ignatie Diaconul]], cel care iŞi-a scris viaţa, aminteşte despre multe din vindecările săvârşite de el prin puterea rugăciunii, ca şi multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci când era nevoiecontinuat viața cu aceeași râvnă spre cele sfinte, împotriva ereticilor sau necredincioşilor. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Mai mulţi călugări şi credincioşi stăpâniţi de duhuri necurate au fost vindecaţi în urma rugăciunilor cuviosului Grigoriefolosul semenilor săi.

Virtuţile Spre sfârșitul vieții, Dumnezeu i-a dat o boală grea. Vestea suferinței sale s-a răspândit repede, ajungând până la [[Constantinopol]], unde se găsea și unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care era împodobitapăra cultul icoanelor. Acesta îl înștiință pe Grigorie unde este, ca şi darul vindecărilor larătându-au facut i dorința de a se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie plecă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găsi pe unchiul său, din fericire eliberat din temniță. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie vrednic să primească [[Sfintele Taine|sfânta taină]] a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de [[Preot|preoţiei20 noiembrie]]. Şi-a continuat viaţa cu aceeaşi râvnă spre cele sfinte, în folosul semenilor săianului 842.

Spre sfârşitul vieţiiCa semn al puterii lui Dumnezeu, după doar câteva luni de la moartea lui Grigorie, în martie 843, Dumnezeu i-împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a dat o boală grea. Vestea suferinţei sale sfiului său minor Mihail al III-lea) a răspândit repede, ajungând până convocat un [[sinod]] la [[Constantinopol]], unde se găsea şi unchiul sau Simeon, acum foarte bătrân, dar aruncat în închisoare pentru dârzenia cu care apăra cultul a consfințit reinstaurarea cultului [[icoană|icoanelor]]. Acesta îl înştiinţă pe Grigorie unde esteDe atunci, arătându-i dorinţa de în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se revedea. În ciudă bolii de care suferea, Grigorie plecă din Tesalonic la Constantinopol, unde îl găsi pe unchiul său, din fericire eliberat din temniţă. În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a murit într-o mânăstire din capitala imperiului, în ziua de sărbătorește [[20 noiembrieDuminica Ortodoxiei]] , ca zi de biruință a anului 842dreptei credințe.

Ca semn al puterii lui Dumnezeu, ==Moaștele==La scurt timp după doar câteva luni de la moartea lui înmormântarea Cuviosului Grigorie, în martie 843mormântul său a devenit cunoscut, împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a fiului său minor Mihail al IIIdatorită minunilor ce se săvârșeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care s-lea) a convocat un [[sinod]] la [[Constantinopol]] care atins de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumare, precum și a consfinţit reinstaurarea cultului [[icoană|icoanelor]]unor îndrăciți. De atunciDupă trecerea unui timp, călugării din mănăstirea în prima duminică a care era îngropat au hotărât să-i scoată trupul și să-l așeze într-o raclă. Rămășițele sale pământești erau întregi și neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte [[Postul Mare|Postului Mare]moaște] se sărbătoreşte [[Duminica Ortodoxiei]], ca zi de biruinţă a dreptei credinţe.

==Moaştele==La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce Nu se săvârşeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care cunoaște exact când s-a atins făcut slujba specială de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumarecanonizare a noului sfânt, precum şi a unor îndrăciţi. După trecerea unui timpnumit de acum înainte Grigorie Decapolitul, călugării din mănăstirea după provincia ''Decapolis'' în care era îngropat au hotărât să-i scoată trupul şi să-l aşeze într-o raclă. Rămăşiţele sale pământeşti erau întregi şi neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte moaştese născuse.

Nu se cunoaşte exact [[Moaște]]le Sfântului Grigorie au rămas într-o [[mănăstire]] din Constantinopol, întemeiată de către ucenicul său [[Iosif Imnograful]]. Au rămas aici mai bine de șase veacuri, până după [[Căderea Constantinopolului|căderea Constantinopolului]] din anul 1453, când s-Constantinopolul a făcut slujba specială fost cucerit de canonizare turci. Tradiția spune ca racla cu sfintele moaște a noului sfântfost dusă de către [[Monahism|monahii]] care o păzeau, în Serbia, numit spre a le feri de acum înainte Grigorie Decapolitulprofanare din partea turcilor. Acolo au fost așezate într-o mănăstire, după provincia ''Decapolis'' săvârșindu-se alte minuni în care se născusejurul lor.

Din acest loc le-a cumpărat, în ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la [[MoaşteMănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]]le Sfântului Grigorie din Oltenia, ctitorită de el și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaștele sfântului au rămas fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea Banului Barbu față de moaște are alt deznodământ: așezate pe un taler al balanței, moaștele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanța se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame: „''Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage''”. Barbu însuși s-a călugărit la Mănăstirea Bistrița, spre sfârșitul vieții sale, sub numele de Pahomie.[[Fișier:ManastireaBistritaVL_(23).jpg|left|thumb|340 px|<center>[[mănăstireNaos]] din Constantinopol, întemeiată de către ucenicul său ul [[Iosif ImnografulMănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistrița]]</center>]]De atunci și până astăzi cinstitele moaște se găsesc tot la Mănăstirea Bistrița. Au rămas aici mai bine de şase veacuriDrept aceea, credincioșii români au arătat mereu o cinste deosebită moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în fața lor și să ceară ocrotire. Un învățat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' (+1624), până după care a trăit mulți ani la [[Căderea Constantinopolului|căderea ConstantinopoluluiMănăstirea Dealu]] din anul 1453, când Constantinopolul i-a fost cucerit de turcialcătuit o slujbă, la rugămintea [[egumen]]ului Teofil al Bistriței, viitorul [[Mitropolit]] al Țării Românești. Tradiţia spune ca racla cu sfintele moaşte Aceasta a fost dusă de către tipărită în grecește la București în 1692 (odată cu slujba Sfintei [[MonahismParascheva de la Iași|monahiiParascheva]] care o păzeau, în Serbia, spre a le feri de profanare din partea turcilor). Acolo au fost asezate intr-o mănăstire, săvârşindu-se alte minuni Mitropolitul [[Dosoftei al Moldovei]] prezintă și el pe scurt viața Sfântului Grigorie Decapolitul în jurul lorcunoscuta sa lucrare ''Viața și petrecerea sfinților''.

Din acest loc le-a cumparat, in ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la În anul 1656 [[Constantin Șerban|Constantin Șerban Voievod]] (ctitorul bisericii actualei [[Mănăstirea BistriţaBiserica Ortodoxă Română|Patriarhii]] din Oltenia, ctitorită ) a donat o raclă de el şi fraţii săi Pârvu Vornicul, Danciu Armaşul şi Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaştele sfântului argint în care au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aurașezate sfintele moaște. Turcul bănuia că va lua o sumă importantăLa 1763, echivalentă cu greutatea moaştelor. Însă dragostea Banului Barbu faţă când epidemia de moaşte are alt deznodământ: aşezate pe un taler al balanţeiciumă cuprinsese Bucureștiul, moaştele într-adevăr cântăresc greuracla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în fața Mitropoliei, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanţa se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să exclame:''"Vezidea înapoi, vezi, cum creştin la creştin trage"''. Barbu însuşi s-a călugarit la Mănăstirea Bistriţa, spre sfârşitul vieţii sale, sub numele de Pahomiedispărând definitiv.

De atunci şi până astăzi cinstitele moaşte se gasesc tot la Mănăstirea Bistriţa. Drept aceeaasemenea, credincioşii români au aratat mereu de peste o cinste deosebită moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine sută de ani și în faţa lor şi să ceară ocrotire. Un învăţat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' [[Biserica Hagiu (+1624București), care a trăit mulţi ani la Mănăstirea Dealu, i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea [[egumen|Biserica Hagiu]]ului Teofil al Bistriţeidin București se află spre cinstire o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, viitorul [[Mitropolit]] al Ţării Româneşti. Aceasta care a fost tipărită în greceşte adusă de la Bucureşti în 1692 (odată cu slujba Sfintei [[Parascheva de la IaşiMănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Parascheva]]). Mitropolitul [[Dosoftei al MoldoveiMănăstirea Bistrița]] prezintă şi el pe scurt viaţa Sfântului Grigorie Decapolitul în cunoscuta sa lucrare ''Viaţa şi petrecerea sfinţilor''.

În anul 1656 Constantin Şerban Voievod 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebită despre Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viața sa, slujba care se săvârșește în ziua trecerii sale la Domnul (ctitorul bisericii actualei [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarhii20 noiembrie]]) a donat o raclă de argint în care , precum și [[paraclis]]ul său. Slujba și viața lui (sinaxarul) au fost aşezate sfintele moaştetrecute apoi în toate edițiile românești ale [[Minei]]ului pe noiembrie. La 1763De asemenea, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureştiul, racla cu moaştele Sfântului Sfântul Grigorie Decapolitul a fost adusă este trecut în toate „Viețile de sfinți” care s-au tipărit în faţa Mitropoliei, iar românește. Chipul său este zugrăvit în urma rugăciunilor ţinute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitivmai multe biserici din România.

În 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebit despte Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viaţa sa, slujba care se săvârşeşte în ziua trecerii sale la Domnul ([[20 noiembrie]]), precum si paraclisul său. Slujba şi viaţa lui (sinaxarul) au fost trecute apoi în toate ediţiile româneşti ale [[Minei]]ului pe noiembrie. De asemenea, Sfântul Grigorie Decapolitul este trecut în toate "Vieţile de sfinţi" care s-au tipărit în româneşte. Chipul său este zugrăvit în mai multe biserici din România. Bucurându-se de această aleasă cinstire, la [[28 februarie]] 1950 [[Sfântul Sinod]] a hotărât generalizarea cultului său în toată [[Biserica Ortodoxă Română]]. De-acum înainte el va fi cinstit în toate lăcaşurile lăcașurile de cult ortodoxe româneştiromânești, prin slujbe şi și rugăciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul său, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la această generalizare în cadrul unor mari solemnităţi bisericeştisolemnități bisericești, care au avut loc în octombrie 1955.

:Chip te-ai făcut înfrânării şi și prin dumnezeiescul Duh pe toţi toți i-ai luminat; alergarea dreptei credinţe credințe ai săvârşitsăvârșit-o şi și cu învăţăturile învățăturile lumea ai luminat şi și ai mustrat cugetele celor rău credincioşicredincioși. Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

:Soare luminos pe tine Biserica te cunoaştecunoaște, cu podoabele faptelor bune şi și cu razele tămăduirilor pe toţi toți luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiască pomenirea ta şi și cinstim nevoinţele nevoințele tale, preafericite Părinte, înţelepte înțelepte Grigorie. ==Iconografie==[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Grigorie Decapolitul se zugrăvește ca un om de statură mijlocie, nu prea bătrân, cu chipul uscățiv și palid, cu creștetul pleșuv, cu părul negru până la urechi și barbă tot neagră, rotundă și cu câteva fire albe; se zugrăvește în veșminte preoțești sau în veșminte monahale și cu capul acoperit cu [[Veșminte#Ve.C5.9Fminte_monastice|camilafca]]<ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 191, 203.</ref>.

*[[Wikipedia:Decapolis]]*[http://www.sfant.ro/sfinti-romani/sfantul-grigorie-decapolitul-de-la-bistrita-valcea.html Sfântul Grigorie Decapolitul de la BistriţaBistrița]*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C8%9Ba_(jude%C8%9Bul_V%C3%A2lcea) Wikipedia.ro - Mănăstirea Bistrița]

*[http://rowww.wikipediamanastireabistrita.orgro/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bistri%C5%A3a_Mănăstirea Bistrița (jude%C5%A3ul_V%C3%A2lceasit oficial) Mănăstirea Bistriţa]*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/pestera-sfantului-grigorie-decapolitul-68022.html Peştera Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul]

[[Categorieen:Sfinţi]][[Categorie:Sfinţi români]][[Categorie:Cuvioşi]][[Categorie:Articole de calitateGregory the Decapolite]]