Modificări

'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''' (+ 303), supranumit „purtătorul de biruință” (grec. ''tropeophoros''), [[Prăznuire|prăznuit]] în fiecare an la [[23 aprilie]], este unul dintre cei mai cunoscuţi şi veneraţi cunoscuți și venerați apărători ai [[Introducere în Creştinismul Creștinismul Ortodox|creştinismuluicreștinismului]], numeroase biserici având [[hram]]ul său, iar numele său fiind îmbrăţişat îmbrățișat de mulţi creştinimulți creștini.

==ViaţaViața==Minunatul acesta, vestitul şi și marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului [[DiocleţianDioclețian]], s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţatpărinți creștini și învățat, din tinereţetinerețe, în dreapta credinţăcredință. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo şi și având acolo multe averi şi moşteniriși moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi desăvârșită și fiind frumos la chip şi și viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere şi și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şiprețuit și, îmbrăţişând îmbrățișând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

Se ştie știe că, deşi deși era păgân, împăratul [[DiocleţianDioclețian]], până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creştinilorcreștinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creştinilor creștinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţieîmpărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocleţian Dioclețian l-a luat ca însoţitor însoțitor la domnie (tetrarh), a aprins [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|prigoana împotriva creştinilorcreștinilor]]. Istoria creştinătăţii creștinătății stă martoră că, din anul 303 şi și până la 313 (anul [[Edictul de la Milan|Edictului de la Milan]], prin care Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]] a dat pace creştinilorcreștinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi și o sângeroasă probă: creştinii creștinii au fost siliţi siliți să aleagă, cu preţul vieţii prețul vieții lor, între zeii păgâni şi și [[Iisus Hristos]].

Cunoscând, deci, decretul de [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|prigonire împotriva creştinilorcreștinilor]], îndată Gheorghe s-a înfăţişat înfățișat singur înaintea împăratului Diocleţian şiDioclețian și, înaintea întregii curţi împărăţeşticurți împărățești, a mărturisit deschis că este creştin şi creștin și ca înţelege înțelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi și îndemnat de Galeriu, Diocleţian Dioclețian a dat porunca să fie dus în temniţă şi temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de credinţăcredință. Şi a fost trecut prin toate vămile [[mucenic|muceniciei]], loviri cu suliţăsuliță, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălţăminte încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou şș.a. Toate acestea şi și altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie bărbăție stând tare în [[credinţacredința|credinţăcredință]].

Pentru cei credincioşicredincioși, Mucenicii sunt creştini aleşicreștini aleși, luminaţi luminați de [[Dumnezeu]], pentru a duce lupta împotriva păgânătăţii şi păgânătății și a [[diavol]]ului. Drept aceea, în toiul prigonirilor şi și în clipele când sunt puşi puși la încercările cele mai sângeroase, [[Mântuitorul]] îi luminează cu puteri dumnezeieştidumnezeiești, care le ocrotesc trupul împotriva suferinţelorsuferințelor.

Deci, cei de faţăfață, văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe şi și că rămâne viu şi și nevătămat, mulţi mulți dintre ei s-au lepădat de [[închinarea la dumnezei străini|idoli]] şi și au venit la credinţa credința în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul creştinilorcreștinilor. Mai mult, în vremea ţinerii ținerii lui în temniţătemniță, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăşi Însăși împărăteasa Alexandra, soţia soția lui DiocleţianDioclețian, văzând acestea, a mărturisit credinţa credința ei în Hristos.

În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri şi și cu făgăduinţefăgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În faţa fața acestei mărturisiri şiși, văzând că toate încercările lui sunt zădarnice, Diocleţian Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, şi și Mucenicului şi și împărătesei Alexandra.

DeşiDeși, ostaşii ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, şiși-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul şiși-a ridicat glasul şi și s-a rugat cu căldură, mulţumind mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie şiși-a plecat capul sub sabie şi și a fost tăiat, în ziua de [[23 aprilie]], păzind până la capăt credinţa credința fără prihană şi și luând cununa cea neveştejită neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său.

Dintre toţi toți [[SfinţiSfinți]]i sărbătoriţi sărbătoriți în lumea creştinăcreștină, puţini puțini au ajuns la faima de care s-a bucurat, şi și se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele şi oraşele ţării și orașele țării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi Mulți oameni, bărbaţi bărbați si femei, îi poartă numele. De asemenea si multe oraşe orașe din ţarățară. Al treilea braţ braț al Dunării, în Deltă, se numeşte Braţul numește Brațul Sfântului Gheorghe. Se ştieștie, apoi, că multă vreme ocrotitorul oştirii oștirii române a fost Sfântul Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimis de [[Ştefan cel Mare]] la [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|mănăstirea Zografu]], din [[Muntele Athos]], are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet şi și ca o chemare a poporului la lupta creştinilor creștinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani şi și împotrivă [[diavol]]ului.

O dovadă este şi și rugăciunea lui [[Ştefan cel Mare]], scrisă pe steagul său: ''"O, luptătorule şi și biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi și în nenorociri grabnic ajutător şi și cald sprijinitor, iar celor întristaţiîntristați, bucurie nespusă, primeşte primește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. PăzeştePăzește-l pe el neatins în lumea această şi și în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale"''.

Şi în prezent Sf. Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul („patronul”) Forțelor Terestre Române.<ref>[http://www.forter.ro/ro/zile_arme/ Forțele Terestre Române - TradiţiiTradiții: Ziua Forțelor Terestre]</ref>

Peste 900.000 de români, majoritatea bărbaţibărbați, îşi își serbează onomastica pe 23 aprilie. Mai exact, 910.507 de cetăţeni cetățeni români, dintre care 727.351 bărbaţi şi bărbați și 183.156 femei, poartă numele Sfântului Gheorghe, conform statisticilor Direcţiei Direcției pentru Evidenţa Evidența Persoanelor şi și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Administrației și Internelor (MAI).<ref>[http://www.evz.ro/detalii/stiri/avem-aproape-un-milion-de-gheorghe-si-gheorghite-1034132.html ''Evenimentul zilei'', Petrișor Cană: ''Avem aproape un milion de Gheorghe și Gheorghițe''], accesat 23 aprilie 2013</ref>

:Ca un izbăvitor al celor robiţi şi robiți și celor săraci folositor, neputincioşilor neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruinţăbiruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

:Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţecredințe, spicele faptelor bune adunându-ţi ţieți ție; că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, şi și luptându-te până la sânge, pe Hristos ai dobândit şi și cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşeligreșeli

 [[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Mare Mucenic Gheorghe se zugrăveşte zugrăvește ca un tânăr înalt, fără barbă, cu părul cârlionţatcârlionțat, lung până la urechi. Poartă în mână o cruce, semnul muceniciei sale <ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 144, 154, 214, 220, 236. </ref>. Dionisie mai arată cum se zugrăvesc viaţa şi viața și minunile Sf. Gheorghe <ref>Loc.cit., pp. 176-178</ref>. Întrucât s-a săvârşit săvârșit de sabie, în unele icoane ale sfântului acesta îşi își poartă în mână, pe o tipsie, capul tăiat. De obicei Sf. Gheorghe este reprezentat în veşminte veșminte militare. O reprezentare târzie, dar foarte răspândită îl înfăţişează înfățișează pe Sf. Gheorghe călare pe un cal alb, omorât un balaur de lângă cetatea Beirut şi și salvând astfel o domniţădomniță.

* (ro) [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-minuni_sf_gheorghe.html Din minunile Sfântului şi și Marelui Mucenic Gheorghe] ([[OCA]])* (ro) [http://logos.md/rugaciuni/acatiste/gheorghe Acatistul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorului de biruinţăbiruință]