Modificări

{{Sfinti|nume=Sfântul Mare Mucenic Gheorghe|Imagine=[[ImageImagine:Mare Mucenic Gheorghe.jpg|right250 px|frame'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe''']]|nastere= secolul III|adormire= 303|Sfantul tip= [[Mare Mucenic ]]|localizare= Capadocia, Palestina (Imperiul Roman)|etnie= grec|calendar= [[23 aprilie]]|biserici= numeroase; printre care: [[Biserica „Sfântul GheorgheNou” (București)]]Sfantul |canonizare=|recunoastere= pan-ortodoxă|site=}}'''Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ''' (+ 303), supranumit „purtătorul de biruință” (grec. ''tropeophoros''), [[Prăznuire|prăznuit ]] în fiecare an pe la [[23 aprilie (6 mai)]], este unul dintre cei mai cunoscuţi şi veneraţi cunoscuți și venerați apărători ai creştinismului[[Introducere în Creștinismul Ortodox|creștinismului]], multe numeroase biserici având hramul [[hram]]ul său, iar numele său fiind îmbrăţişat îmbrățișat de mulţi creştinimulți creștini.

==ViaţaViața==Minunatul acesta, vestitul şi și marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Diocleţian[[Dioclețian]], s-a născut în CapadochiaCapadocia, fiu al unor părinţi creştini şi învăţatpărinți creștini de origine greacă și învățat, din tinereţetinerețe, în dreapta credinţăcredință. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo şi și având acolo multe averi şi moşteniriși moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârşită şi desăvârșită și fiind frumos la chip şi și viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere şi și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şiprețuit și, îmbrăţişând îmbrățișând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până şi și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.

Se ştie știe că, deşi deși era păgân, împăratul Diocleţian[[Dioclețian]], până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creştinilorcreștinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creştinilor creștinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăţieîmpărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocleţian Dioclețian l-a luat ca insoţitor însoțitor la domnie(tetrarh), a aprins [[Persecuții împotriva creștinilor|prigoana împotriva creştinilorcreștinilor]]. Istoria creştinităţii creștinătății stă martoră că, din anul 303 şi și până la 313 (anul decretului [[Edictul de la Milan|Edictului de la Milan]], prin care Sfântul împărat [[Constantin cel Mare]] a dat pace creştinilorcreștinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare şi și o sângeroasă probă: creştinii creștinii au fost siliţi siliți să aleagă, cu preţul vieţii prețul vieții lor, între zeii păgâni şi și [[Iisus Hristos]].

Cunoscând, deci, decretul de [[Persecuții împotriva creștinilor|prigonire împotriva creştinilorcreștinilor]], îndată Gheorghe s-a înfăţişat înfățișat singur înaintea împăratului Diocleţian şiDioclețian și, înaintea întregii curţi împărăţeşticurți împărățești, a mărturisit deschis că este creştin şi creștin și ca intelege înțelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire şi și îndemnat de Galeriu, Diocleţian Dioclețian a dat porunca să fie dus în temniţă şi temniță și pus la chinuri, ca să se lepede de credinţăcredință. Şi a fost trecut prin toate vămile [[mucenic|muceniciei]], loviri cu suliţăsuliță, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălţăminte încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou şș.a. Toate acestea şi și altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbăţie bărbăție stând tare în credinţă[[credința|credință]].

Pentru cei credincioşicredincioși, Mucenicii sunt creştini aleşicreștini aleși, luminaţi luminați de [[Dumnezeu]], pentru a duce lupta împotriva păgânătăţii şi păgânătății și a diavolului[[diavol]]ului. Drept aceea, în toiul prigonirilor şi și în clipele când sunt puşi puși la încercările cele mai sângeroase, [[Mântuitorul ]] îi luminează cu puteri dumnezeieştidumnezeiești, care le ocrotesc trupul împotriva suferinţelorsuferințelor.

Deci, cei de faţăfață, văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe şi și că rămâne viu şi și nevătămat, mulţi mulți dintre ei s-au lepădat de [[închinarea la dumnezei străini|idoli şi ]] și au venit la credinţa credința în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul creştinilorcreștinilor. Mai mult, în vremea ţinerii ținerii lui în temniţatemniță, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăşi Însăși împărăteasa Alexandra, soţia soția lui DiocleţianDioclețian, văzând acestea, a mărturisit credinţa credința ei în Hristos.

În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri şi și cu făgăduinţefăgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În faţa fața acestei mărturisiri şiși, văzând că toate încercările lui sunt zădarnice, Diocleţian Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, şi și Mucenicului şi și împărătesei Alexandra.

DeşiDeși, ostaşii ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împarateasaîmpărăteasa, slăbind cu trupul, şiși-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul şiși-a ridicat glasul şi și s-a rugat cu căldură, mulţumind mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie şiși-a plecat capul sub sabie şi și a fost tăiat, în ziua de [[23 aprilie / 6 mai]], păzind până la capăt credinţa credința fără prihană şi și luând cununa cea neveştejită neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său.

==Cinstirea Sfântului Mucenic Gheorghe==O dovadă este și rugăciunea lui [[Image:Steagul_de_Lupta_Stefan_cel_Mare.jpg|thumb|200px|left|Steagul de luptă al lui Ştefan III cel Mare, dăruit Mănăstirii Zografu de la Muntele Athos în 1500]]Dintre toţi Sfinţii sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faimă de care s-a bucuratscrisă pe steagul său: ''"O, şi se bucurăluptătorule și biruitorule, Sfântul mare Gheorghe, la poporul nostru. În satele şi oraşele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi oameni, bărbaţi si femei, îi poartă numele. De asemenea si multe oraşe din ţară. Al treilea braţ al Dunării, nevoi și în Deltanenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, se cheamăiar celor întristați, Braţul Sfântului Gheorghe. Se ştiebucurie nespusă, apoiprimește de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, că multă vreme ocrotitorul oştirii romane a fost Sfântul Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de Domnului Io Ştefan cel Mare la manastirea ZografulVoievod, din muntele Athosmila lui Dumnezeu, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurulDomnul Ţării Moldovei. Iar acest chip al SfântuluiPăzește-l pe el neatins în lumea această și în cea de apoi, doborând balaurulpentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a fost la noi ca un răsunet şi ca făcut-o chemare a poporului la luptă creştinilor împotrivă balaurului vremiiîn anul 7008 (1500), adică a păgânilor otomani şi împotrivă diavoluluiîn al 43-lea an al Domniei Sale"''.

O dovadă este şi rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: ''"O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, Şi în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldoveiprezent Sf. Păzeşte-l pe el neatins ăn lumea această şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, Gheorghe este considerat ca să Te preamărim în vecifiind ocrotitorul („patronul”) Forțelor Terestre Române.<ref>[http://www. Aminforter. Şi aceasta a făcutro/ro/zile_arme/ Forțele Terestre Române -o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale"''. Tradiții: Ziua Forțelor Terestre]</ref>

Dumnezeului nostru slavăPeste 900.000 de români, majoritatea bărbați, își serbează [[Ziua numelui|onomastica]] pe 23 aprilie. Mai exact, 910.507 de cetățeni români, în veci! Amindintre care 727.351 bărbați și 183.156 femei, poartă numele Sfântului Gheorghe, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).<ref>[http://www.evz.ro/detalii/stiri/avem-aproape-un-milion-de-gheorghe-si-gheorghite-1034132.html ''Evenimentul zilei'', Petrișor Cană: ''Avem aproape un milion de Gheorghe și Gheorghițe''], accesat 23 aprilie 2013</ref>

[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea::Ca un izbăvitor al celor robiţi şi robiți și celor săraci folositor, neputincioşilor neputincioșilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruintăbiruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. [[Condac]], glasul al 4-lea::Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credințe, spicele faptelor bune adunându-ți ție; că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri, și luptându-te până la sânge, pe Hristos ai dobândit și cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greșeli ==Iconografie==[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Mare Mucenic Gheorghe se zugrăvește ca un tânăr înalt, fără barbă, cu părul cârlionțat, lung până la urechi. Poartă în mână o cruce, semnul muceniciei sale <ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 144, 154, 214, 220, 236. </ref>. Dionisie mai arată cum se zugrăvesc viața și minunile Sf. Gheorghe <ref>Loc.cit., pp. 176-178</ref>. Întrucât s-a săvârșit de sabie, în unele icoane ale sfântului acesta își poartă în mână, pe o tipsie, capul tăiat. De obicei Sf. Gheorghe este reprezentat în veșminte militare. O reprezentare târzie, dar foarte răspândită îl înfățișează pe Sf. Gheorghe călare pe un cal alb, omorât un balaur de lângă cetatea Beirut și salvând astfel o domniță.

==Moaștele==O parte din [[Acatistmoaște]]le Sf. Mare Mucenic Gheorghe au fost aduse recent în România<ref>[http://basilica.ro/stiri/hramul-bisericii-isfantul-gheorghe-din-constanta_16531.html Agenția de știri BASILICA: Hramul Bisericii Sfântul Gheorghe din Constanţa, 24 aprilie 2014]</ref>. IPS [[Teodosie (Petrescu) al Tomisului|Teodosie Arhiepiscopul Tomisului]], a adus spre cinstire la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanţa o raclă cu moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Racla cu odoarele duhovniceşti a fost donată de către cardinalul Dionisie Tettamanzi, în prezent Arhiepiscop emerit de Milano (Italia), şi va rămâne definitiv în acest lăcaş de cult constănţean, renumit printre altele şi datorită faptului că pictura este realizată de Nicolae Tonitza.<ref>[http://logosadevarul.mdro/rugaciunilocale/acatisteconstanta/foto-vdeo-moastele-sfantului-mare-mucenic-gheorghe Acatistul -si-au-gasit-casa-lacasul-pictat-tonitza-1_53570f4c0d133766a802adba/index.html Adrian Boioglu: ''Moaştele Sfântului Marelui Mare Mucenic Gheorgheşi-au găsit casă în lăcaşul pictat de Tonitza'', Purtătorului de biruinţăZiarul ''Adevărul'', 23 aprilie 2014]</ref>

*(ru) [http://days.pravoslavie.ru/Images/ii497&222.htm Icoane ale Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe] * ([[OCA]]ro)*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-minuni_sf_gheorghe.html Din minunile Sfântului şi și Marelui Mucenic Gheorghe] ([[OCA]])* (ro) [http://logos.md/rugaciuni/acatiste/gheorghe Acatistul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorului de biruință]

[[Categorieel:SfinţiΓεώργιος, Άγιος]][[en:George the Trophy-bearer]][[fr:Georges le Tropéophore]]