Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{În lucru}}
[[Fișier:Gheorghe Tattarescu - autoportret.jpg|thumb|200px|Gheorghe Tattarescu (autoportret, 1849)]]
'''Gheorghe Tattarescu''' (n. octombrie 1820, Focșani – d. 24 octombrie 1894, București<ref>Teodora Voinescu și alții, ''Istoria Artelor Plastice în România'', vol. II, Editura Meridiane, București, 1970, p. 60.</ref>) a fost unul dintre cei mai importanți pictori clasici români, considerat, de către criticii de artă, „un pionier al neoclasicismului în pictura românească”.<refname=dragut>Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, ''Pictura românească în imagini'', Editura Meridiane, București, 1970, p. 129.</ref> De asemenea, el a fost și un remarcabil [[Iconograf|pictor bisericesc]], pictând (singur, sau cu ajutorul elevilor săi) peste 50 de biserici, printre cele mai renumite dintre acestea numărându-se [[Biserica Colțea]], [[Biserica „Sfinții Voievozi” - Oțetari]], [[Biserica Sfântul Spiridon - Nou (București)|Biserica Sf. Spiridon - Nou]], Biserica [[Mănăstirea Radu Vodă|Mănăstirii Radu Vodă]], Biserica nouă a [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea)|Mănăstirii Bistrița]], [[Catedrala mitropolitană din Iași]], Biserica greacă din Brăila și biserica [[Mănăstirea Ciolanu|Mănăstirii Ciolanu]] din județul Buzău.
== Biografie ==
A continuat studiul picturii la Școala de la Episcopia Buzăului, al cărei director era unchiul său, și, în paralel, ''Școala de grămătici'' din Buzău, înființată în 1830 tot de Episcopul Chesarie.<ref>Wertheimer-Ghika, ''Gheorghe M. Tattarescu - Un pictor român și veacul său'', p. 12.</ref> În aceeași perioadă, mai exact în 1833, a participat la executarea picturii interioare a [[catedrală|catedralei]] episcopale din Buzău cu hramul [[Adormirea Maicii Domnului]], refăcută în 1832 după ce fusese grav deteriorată de un cutremur.<ref name=frunzetti170/> După aceea, în 1834, l-a însoțit pe unchiul său Nicolae Teodorescu la București, deși nu avea decât paisprezece ani, pentru a-l ajuta la refacerea picturii interioare a [[Catedrala Patriarhală din București|Catedralei mitropolitane din București]], stând aici până la încheierea lucrărilor de restaurare, în 1837.<ref name=frunzetti173>Frunzetti (1991), ''Arta românească în secolul al XIX-lea'', p. 173.</ref>
În 1845, cu ajutorul episcopului Chesarie al Buzăului,care îi remarcase talentul artistic și sârguința, Gheorghe Tattarescu a obținut o bursă de studii la prestigioasa ''Academia di San Luca'' din Roma, unde a avut profesori remarcabili ca Natale Carta (1790–1884), Giovanni Silvagni (1790–1853) și Pietro Gagliardi (1809–1890). Sub îndrumarea profesorilor săi, el s-a format și perfecționat în stilul academismului italian, executând copii după picturi celebre ale lui Rafael Sanzio, Bartolomé Estéban Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni etc.<ref name=dragut/>
=== Cariera în artele plastice ===
