S-a născut într-o familie de olteni credincioşi, şi a urmat Seminarul Teologic din Râmnicul-Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu gândul de a deveni [[preot ]] de mir <ref>"A studiat Teologia cu gând, la început, de a deveni preot de mir. Idealul pentru el sta însă în [[monahism]]." - cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>. La Bucureşti face şi Facultatea de Filosofie, în cercul lui Nae Ionescu, căruia îi devine nu doar admirator şi discipol, ci şi prieten şi colaborator preţios <ref>Cf. George Uscătescu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>.

În decembrie 1933, după un articol publicat în ''Cuvântul'', Prof. Nae Ionescu este arestat, iar Gheorghe Racoveanu fuge din Bucureşti ascunzându-se la [[mănăstirea Izbuc ]] cinci luni de zile, unde face ucenicie pe lângă stareţul [[Atanasie Popescu]]. Rămâne cu o mare nostalgie pentru călugărie[[călugăr]]ie, dar apostolatul [[apostolat]]ul laic <ref>Pr. Vasile Boldeanu îl numeşte "începătură apostolatului laici" în Biserica Română (''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967)</ref> din exil îl face să rămână celibatar până la sfârşitul vieţii.

A fost co-fondator al revistei teologice ''Predania'', revistă de critică teologică, apărută prin anii 1935-36 <ref>Cf. Pr. Vasile Boldeanu, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref> la Bucureşti (împreună cu Nae Ionescu, care publică editoriale aici când ''Cuvântul'' era interzis). Aici Nae Ionescu publică editoriale în vremea în care ''Cuvântul'' fusese interzis. Din grupul de la "Predania" mai făceau parte: Preot [[I. D. Petrescu]], Preot prof. [[Grigorie Cristescu]], Ierod. prof. [[Firmilian Marin ]] (devenit mitropolit al Olteniei), [[Ion V. Georgescu]], [[Nicolae Popescu ]] etc. <ref>Octavian Bârlea, în volumul colectiv : ''Biserica Română Unită - două sute cincizeci de ani de istorie'', DOCUMENT, Madrid 1952 (Cluj Napoca 1998²), cap. "Biserica Română Unită între cele două Războaie Mondiale", II. "Biserici" şi "Biserică": Curente mai înalte.</ref>

'''Pe plan creştin''', personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: este la curent cu cele mai noi studii teologice, dar citeşte şi preţuieşte pe [[Sfinţii Părinţi]] şi [[monahism]]ul în general (începuse chiar să scrie un [[Pateric ]] românesc <ref>Cf. Msgr. O. Bârlea, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>). Se află în dialog cu catolicii, dar devine un [[apologet ]] de temut al Ortodoxiei atunci când aceasta este atacată.

*Acţiunea Creştină-Socială Română (ASCR) din Republica Federală Germană <ref>În 1966: Preşedinte - General Ion Gheorghe ; Vice-preşedinte - G. Acrivu ; Secretar general - G. Racoveanu ; Casier - G. Stoia ; alţi membrii membri activi: Alex. Păunescu, Dr. Suciu, G. Balotescu-Bordea, Traian Boeru, Mircea Orendovici. La al doilea congres al asociaţiei, din 17-18 septembrie 1966 (Koln, Haus der Begegnung), unanimitatea membrilor votează o Moţiune prin care "Congresul recunoaşte în persoana Prea Sfinţitului Dr. [[Teofil Ionescu]] pe episcopul Românilor ortodocşi din întreaga Germanie liberă" (cf. ''Cuvântul în exil'', Nr. 51-52, August-Septemvrie 1966)</ref>

A murit la [[1 mai]] 1967, ora 9:30, Lunea Paştilor [[Paşti]]lor din acel an, şi a fost înmormântat la [[4 mai]] ([[Joia luminată]]) în cimitirul din Waldfriedhof din Freising, Germania. Slujba a fost oficiată de preoţii ortodocşi [[Vasile Boldeanu]] (Paris, Franţa) şi [[Dumitru Emanoil Popa]] (Freiburg, Germania), în prezenţa multor personalităţi ale exilului românesc: monseniorul [[Octavian Bârlea]] ([[Biserica Greco-Catolică]]), Generalul Ion Gheorghe, Dr. Ion Emilian ş.a.

La rândul lui, Mircea Eliade, prieten vechi de-al lui G. Racoveanu, spune :"Anumite texte polemice ale lui G. Racoveanu par desprinse dintr-o antologie. Şi acolo îşi vor găsi locul într-o zi: în Antologia literaturii polemice româneşti." <ref>Mircea Eliade, în: ''Cuvântul în exil'', nr. 58-59, Martie-Aprilie 1967</ref>

În 1952 are loc la Lund (Suedia), a treia conferinţă a ''Faith and Order'', una din cele două ramuri ale proaspătului format Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB [ro] / WCC [en] / COE [fr]) <ref>Consiliul Mondial al Bisericilor a luat naştere în 1948 prin unirea a celor mai mari două mişcări ecumenice ale vremii: ''Faith and Order'' (axată mai mult pe dialogul de credinţă) şi ''Life and Work'' (axată mai mult pe mărturia comună a creştinilor în chestiuni de interes general, cum ar fi pacea, mediul înconjurător etc.).</ref>. Lucrările a mai multe comisii pregătitoare arătau că această conferinţă urma să facă trecerea de la metoda eclesiologiei [[eclesiologie]]i comparate la cea a unui dialog care abordează chestiunile controversate dintre Bisericile creştine prin prisma unei [[Hristologie|hristologii ]] nou testamentare comune <ref>Cf. art. « Faith and Order », în: ''Dictionary of the Ecumenical Movement'', WCC Publications, Geneva (ediţia a 2-a: 2006).</ref>.

În aceste condiţii, patriarhul [[patriarh]]ul ecumenic de la [[Constantinopol ]] decide ca toate Bisericile ortodoxe să aibă o singură delegaţie, care "declară că are instrucţiuni să refuze a discuta cu cei de aci chestiuni de ordin dogmatic, deoarece în Biserica Răsăritului nu punctele de vedere teologice individuale, contează, ci credinţa Bisericii întregi. De aceea episcopii [[episcop]]ii sinoadelor şi-au rezervat dreptul de a hotărî numai asupra a ceea ce este fals în chestiuni de credinţă şi a vesti ce este, sau ce nu este în conformitate cu credinţa Bisericii. Pentru aceste motive, delegaţia ortodoxă la Lund, aflată subt conducerea I. P. S. Sale, nu poate face altceva decât declaraţii pozitive şi definitive asupra credinţei ortodoxe; a se lăsa atrasă însă «în discuţii sterile asupra chestiunilor dogmatice, liturgice şi de disciplină, ori a participa la vot în aceste chestiuni, nu»!" <ref>G. Racoveanu, « Surpriza de la Lund », în: ''Îndreptar'', Anul II, Nr. 10, Septemvrie 1952.</ref>.

Racoveanu comentează acest eveniment cu o nedisimulată satisfacţie într-un articol din ''Îndreptar'', care reflectă, fără alte necesare comentarii, poziţia lui faţă de ecumenismul [[ecumenism]]ul de tip CMB/WCC/COE:

:« Cel ce făcea aceste declaraţii, în numele Patriarhului de Constantinopol, era unul din cei şase Preşedinţi ai „Consiliului "Consiliului Ecumenic al Bisericilor”Bisericilor". Predecesorul său în această demnitate — răposatul arhiepiscop Ghermanos al Tiatirelor — obişnuise adunările „ecumenice” "ecumenice" cu altfel de declaraţii. Dar iată că Biserica ortodoxă a Răsăritului îşi reia, printr'un gest, poziţia pe care ea trebuie să stea. Practic, delegaţia Patriarhiei de Constantinopole era transformată, prin aceste declaraţii, în delegaţie de observatori, ca şi delegaţia catolică.

:« Vraiştea din Bisericile ortodoxe ale Răsăritului a putut oferi lumii spectacolul târguirii pe chestiuni de credinţă = întotdeauna s'au găsit episcopi şi teologi mireni ortodocşi iubitori de călătorii şi de "discuţii sterile" asupra adevărurilor stabilite pentru totdeauna de Sinoade, împotriva «fraţilor eretici».

:« Atitudinea delegaţiei Patriarhiei ecumenice va îndurera, fără îndoială, pe mulţi aventurieri ai teologiei: preoţi urmăriţi de potere, protopopi fără episcop, episcopi fără har, ş.a.m.d. Va îndurera şi pe unii "progresişti" în trebile credinţei. Dar nu e nimic de făcut: Biserica lui Hristos nu are ce căuta la iarmaroacele trebilor credinţei. Iată de ce — cu tot tonul rusesc al unora din formulările ei — declaraţia ortodocşilor dela Lund însemnează un îmbucurător semn de revenire la matcă. » <ref>Ibidem.</ref>

Poziţia teologică a lui Racoveanu este că nu poate exista un adevărat dialog decât între Bisericile rămase pe temelia celor Şapte Taine, "fără de care nu poate fi vorba decât de pseudo-creştinisme" <ref>G. Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie », în: ''Cuvântul în exil'', Numerele 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965 (articol ce comentează ridicarea reciprocă, în 1965, a anatemelor de la 1054, aruncate de cardinalul Humbert şi patriarhul Cerularie).</ref>. Cu catolicii însă, el refuză să polemizeze - "socotesc că nu poate fi lucru mai vătămător, astăzi şi aici, decât polemica între catolici şi ortodocşi" <ref>George Racoveanu, « Ce-i lipseşte Ortodoxiei... », în: ''Cuvântul în Exil'', Numerele 51/52, August-Septemvrie 1966. Sublinierile aparţin autorului.</ref> - sau să facă o apologie a Ortodoxiei, "aşa cum se prezintă ea astăzi. Împotriva Ortodoxiei româneşti şi a ortodoxiei altora am şi eu multe de spus. Unele au fost şi spuse. La timp şi loc potrivit" <ref>Ibidem.</ref>. Atât Biserica ortodoxă cât şi Biserica romano-catolică sunt Biserici adevărate, drept care atât ortodocşilor, cât şi catolicilor li se cuvine "să scoată în evidenţă tot ce uneşte cele două Biserici adevărate şi să lase în umbră tot ce le desparte. Fără să lase neamintită diversitatea, firească, în viaţa acestor două Biserici" <ref>G.Racoveanu, « Catolicism şi Ortodoxie », în: ''Cuvântul în Exil'', Numerele 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965. Sublinierile aparţin autorului.</ref>, dar ocolind cu grijă anumite puncte nevralgice, şi ironizând "anumite exagerări ridicate la treaptă de tradiţie ecumenică" <ref>Ibidem.</ref>.

:''Întâmplarea face să nu fiu legionar. Când le-am luat legionarilor apărarea (în 1933) nu cunoşteam dintre ei pe altul, fără numai pe preotul Duminică Ionescu. Le-am luat apărarea fiindcă li se făcea nedreptate grea. Apoi am cunoscut oamenii. Şi, cu timpul, am înţeles fiinşa fiinţa mişcării revoluţionare a lui Corneliu Codreanu: '''cea mai profundă revoluţie spirituală în viaţa poporului român, de la creştinarea lui încoace'''. (Vorbesc de revoluţia lui Corneliu Codreanu, de el creată, de el condusă şi controlată până în momentul în care acest control asupra ei a fost, prin "aparatul de Stat", curmat.)''<ref>Din articolul: G. Racoveanu, "La un sfert de veac...", în: ''Cuvântul în exil'', Nr. 42/43, Noemvrie-Decemvrie 1965, pag. 4.</ref>

*''Omenia şi frumuseţea cea dintâi'' (cu o prefaţă de [[Mircea Eliade]]), Editura Cuvântul, Freising, 1964, Germania *''Omenia şi frumuseţea cea dintâi'', Editura Predania, 2009, Romania

*''[[Nae Ionescu]] - fapte şi cuvinte''

*''Convorbiri''. Culegere de articole şi eseuri de Nae Ionescu, selecţionate sub îngrijirea lui [[Mircea Eliade]] şi George Racoveanu, Freising 1951

*Iulian Nistea, "George Racoveanu (1900-1967)", în: ''Buletinul Bisericii Ortodoxe Române "Sfinţii ArgangheliArhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail" din Paris'', iunie 2007