Modificări

Lirica poetului se concentrează asupra unor teme mari,profunde,sacre,cosmice,precum Dumnezeu,suferinţă,viaţă,moarte,[[mântuire]],veşnicie.Scrie într-un stil grav ,pe măsura temei,cu un fior liric ce se vrea venit din tradiţia [[imnografică ]] bizantină.Poeziile sale anunţă un destin singuratic,o voce pustnicească,sihăstricească.Este un solitar,un pelerin rătăcitor,în aceasta lume tragică şi demonizată, unde singura slavare salavare rămâne Iisus Hristos,Cel înviat la [[Dumnezeiasca Liturghie ]] Bizantină.Astfel,îşi creează propria sa mitologie creştina,punând în centru tradiţia patristică ortodoxă,fiind in acelaşi timp un idioritmic,un [[creştin ]] ce îşi creează propriile sale reguli de trăire duhovnicească,[[erezie ]] ascetică condamnată aspru la [[Sfântul Munte]],dar în spiritul tradiţiei ascetice româneşti.[[Ortodoxia ]] din adânc,nu cea formală,popească,rămâne remediul cel mai sigur pentru vindecarea unei lumi măcinate de rău.Iisus Hristos,Cel înviat la Dumnezeiasca Liturghie Bizantină ,este prototipul învierii noastre.[[Sfânta Liturghie ]] devine [[Poarta Raiului ]] , la care poetul a bătut şi ,pentru aceasta ,viaţa lui nu a fost irosită în zadar.De aceea,asistăm la o viziune a spaţiilor largi,a neopreliştilor spre infinit.Tot Sfânta Liturghie îi conferă o viziune profetică asupra istoriei,viitorul se desluşeşte limpede,căci veacul va avea o finalitate hotărâtă de înţelepciunea lui Dumnezeu.Astfel,caută să creeze o stare sufletească de presimţire ,de percepţie a semnelor timpului,aşa cum le-au descris [[Sfinţii Părinţi]].Poetul are conştiinţa unei vocaţii imnografice pe care o considera semn al lipsei de [[ trezvie ]] şi de smerită s[[merită cugetare ]] şi ,în consecinţă ,încearcă să o cenzureze permanent ,pentru a nu cădea în patima nălucirilor şi a părerii de sine.În mare,poezia sa caută să creeze o stare sufletească de ascetismmistica asceticĂ,invitând la un [[urcuş dumnezeiesc ]] liric si creştin.