Modificări

Copila asculta de mică dumnezeieștile [[Sfânta Muceniţă Filofteia Scriptură|Scripturi]], [[post]]ind și învățând să-și păzească neîntinată [[fecioria]]. Dar mai presus de toate a iubit [[mila|milostenia]]. Copila săvârșea cu statornicie și răbdare toate faptele bune. Dar, după ce mama sfintei a trecut la Domnul, tatăl ei s-a născut la începutul secolului al XIIIînsurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-lea în apropiere de oraşul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi)o pe Filofteia, astfel că adeseori îi făcea necazuri, capitala Ţaratului (românobătând-)bulgar, întro și pârând-o familie de ţărani. Este crescută în dreapta credinţă şi evlavie de mama satatălui ei, care moare când sfânta era încă mică. Dar roadele evlaviei maicii sale s-au vădit când Filofteia a mai crescutca și acesta să o certe.

Copila asculta Iar în acest timp, fericita fecioară, de mică dumnezeieştile [[Sfânta Scriptură|Scripturi]]multe ori, [[post]]ind şi învăţând săvăzându-şi păzească neîntinată [[fecioria]]. Dar mai presus i pe săraci și pe flămânzi, se lăsa biruită de toate a iubit [[milostenia]]. Copila săvârşea cu statornicie şi răbdare toate faptele bune. Dar, după ce milostivire le dădea hainele ei și le împărțea din mâncarea pe care mama sfintei a trecut vitregă i-o dădea ca să o ducă la Domnulțarină, tatălui ei. Pentru aceasta, tatăl ei s-a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-se mânia și de multe ori o pe Filofteia, astfel că adeseori îi făcea necazuribătea fără milă, bătând-o şi pârândporuncindu-o tatălui ei, ca şi acesta i să o certenu mai facă aceste fapte.

Iar în acest timp, fericita fecioarăDar sfânta nu-l asculta, fiindu-i milă de multe orisăraci. Astfel că, văzânduîntr-o zi, mergând ea după obicei să ducă tatălui său mâncare la țarină, i pe -au ieșit în cale niște săraci şi pe și flămânzi, se lăsa biruită de milostivire care mereu o cercetau, știind milostivirea ei. Neavând altceva ce să le dădea hainele ei şi dea, sfânta le împărţea din -a împărțit mâncarea pe care mama vitregă trebuia să i-o dădea ca să o ducă la ţarină, tatălui ei. Pentru aceastaIar acesta, rămas flămând, când s-a întors acasă și-a certat soața, care însă l-a încredințat că îi trimite întotdeauna mâncare îndeajuns, ba și de prisos. De aceea, tatăl ei se mânia şi ascultând de multe ori o bătea fără milăîndemnul celui rău, poruncindutatăl fericitei s-i a hotărât să o pândească pe copilă ca să nu mai facă aceste faptevadă ce făcea cu mâncarea.

Dar sfânta nuDeci mergând la vremea la care știa că venea Filofteia cu bucatele, s-l ascultaa așezat la loc potrivit și, fiindupândind-i milă o, a văzut că le împărțea săracilor. Fiind biruit de săraci. Asfel cămânie și uitând dragostea părintească, întrs-o zia pornit asupra ei, mergând ea după obicei să ducă tatălui său mâncare la ţarinăca totdeauna, iapucând-au ieşit în cale nişte săraci şi flămânzi, care mereu o cercetaude cosițe ca să o bată până ce se va liniști. Dar, ştiind milostivirea ei. Neavând altceva ce să le deanemaifiind stăpân pe el, stânta le-a împărţit mâncarea aruncat în ea cu toporul pe care trebuia să i-l avea la brâu și, lovind-o ducă tatălui ei. Iar acesta, rămas flămând, când s-a întors acasă şirănit-o la un picior. Iar din această rană sfânta a certat soaţa, care însă lmurit pe loc. Și tot locul acela s-a încredinţat că îi trimite întotdeauna mâncare îndeajuns, ba şi umplut de prisoslumină. De aceea, ascultând Sfânta era în vârstă de îndemnul Celui rău, tatăl fericitei doisprezece ani când s-a hotărât să o pândească pe copilă ca să vadă ce făcea cu mâncareamutat la Domnul.

Deci mergând la vremea la care ştia că venea Filofteia cu bucateleIar tatăl său, svenindu-a aşezat la loc potrivit şi, pândind-oși în fire, a văzut că le împărţea săracilor. Fiind biruit fost cuprins de spaimă și de mânie şi uitând dragostea părinteascăcutremur, s-întâi pentru că a pornit asupra ajuns ucigașul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeiești care se revărsase în jurul sfintelor ei [[moaște]]. Și vrând să ridice sfântul eitrup, ca totdeaunanu putea nici să-l atingă, apucând-o de cosiţe ca nici să o bată până ce se va liniştiapropie de el. Dar, nemaifiind stăpân pe elVăzând acestea, a aruncat alergat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu şi, lovind-o, a rănitcetate și le-o la un picior. Iar din această rană sfânta a murit spus arhiepiscopului și conducătorilor cetății tot ce se întâmplase și că trupul fericitei zăcea pe locpământ, și că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Și tot locul acela sAceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-a umplut de marii cetății și cu popor mult, au alergat cu făclii și cu [[tămâie]] și cu [[rugăciune|rugăciuni]], și văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină. Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când dumnezeiască, s-a mutat la Domnulau minunat cu toții și au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care și acum, în vremurile din urmă, preamărește pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Lui.

Iar tatăl săuApoi au încercat, venindu-şi în fireîmpreună cu arhiepiscopul, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeieşti care se revărsase să ridice trupul sfintei și să o ducă în jurul sfintelor ei moaştecetate. Şi vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea Dar n-au putut nici să-l atingămiște, nici așa încât s-au înspăimântat ci toții. Au început să se apropie de el. Văzând acestea, a alergat în cetate şi le-a spus arhiepiscopului şi conducătorilor cetăţii tot ce se întâmplase şi că trupul fericitei zăcea pe pământ, şi că era cinstit de roage cu stăruință lui Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetăţii şi cu popor multși Sfintei Filofteia, dar nici așa nu au alergat cu făclii şi cu [[tămâie]] şi cu [[rugăciune|rugăciuni]], şi văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, putut s-au minunat cu toţii şi au lăudat o ridice. Că vrând Dumnezeu să preamărească pe Dumnezeul minunilorroaba Sa, Care şi acum, în vremurile din urmă, preamăreşte a îngreuiat trupul fericitei ca pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Luio piatră.

Apoi au încercat, împreună cu arhiepiscopul, Deci înțelegând că sfânta vroia să ridice trupul sfintei şi o ducă odihnească în cetate. Dar n-altă parte, au putut nici început să-l miştei pomenească, aşa încât ca unei ființe vii, țările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre și cele de această parte de Dunăre și nicăieri n-a voit. Dar cum s-au înspăimântat ci toţii. Au început să se roage cu stăruinţă lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteiaa pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeșului, dar nici aşa nu au putut îndată s-o ridicea ușurat trupul ei, chiar mai mult decât greutatea sa firească. Că vrând Înțelegând toți că acolo este voia lui Dumnezeu și a sfintei să preamărească meargă, îndată a înștiințat prin scrisoare pe roaba SaRadu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise și biserica) de cele întâmplate. Acesta, de cum a îngreuiat trupul fericitei fost înștiințat, fiind binecredincios și râvnitor a-și împodobi țara și poporul cu odoare de mult preț ca pe o piatrăacestea, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii și cu tămâieri, mergând către Dunăre și a adus sfintele ei [[moaște]] în Țara Românească. Le-a așezat în Biserica Domnească, în orașul Argeș. Acolo au stat sfintele ei moaște până la zidirea [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]] de către [[Neagoe Basarab]]. Aici au fost mutate, iar acum se află în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș. Și acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credință la sfintele ei moaște.

Deci înţelegând că sfânta vroia să odihnească în altă parteÎn fiecare an, au început să-i pomeneascăla [[7 decembrie]], ca unei fiinţe vii, ţările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi cele de această parte de Dunăre şi nicăieri n-a voit. Dar cum s-a pomenit de Biserica Domnească cea sfintele sale moaște sunt scoase afară din Târgul Argeşului, îndată s-a uşurat trupul ei, chiar mai mult decât greutatea sa firească. Înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei să meargă, îndată a înştiinţat prin scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise şi biserica) de cele întâmplate. Acesta, de cum a fost înştiinţat, fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara şi poporul cu odoare de mult preţ ca acestea, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii şi cu tămâieri, mergând către Dunăre şi a adus sfintele ei [[moaşteparaclis]] în Ţara Românească. Leși racla este deschisă, fiind puse într-a aşezat în Biserica Domneascăun pavilion special amenajat din fața bisericii mănăstirii, pentru ca mai ales în oraşul Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş de către Neagoe Basarab. Aici au fost mutateaceastă zi credincioșii, iar acum care se află adună în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă număr mare la sfintele prăznuirea ei moaşte, să li se poată închina.

În fiecare an== Sfintele moaște ==Documentele istorice arată însă că moaștele muceniței au rămas la Târnovo și sunt aduse în Țara Românească numai după anul 1393, când țaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin, probabil până în anul 1396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite voievodului [[7 decembrieMircea cel Bătrân]](1386-1418), care le așează în biserica domnească „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeș, sfintele sale moaşte sunt scoase afară din pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie a domnitorului [[Basarab I]] ''Întemeietorul'' și a lui [[paraclisNicolae Alexandru]] şi racla este deschisă, fiind puse într-un pavilion special amenajat din faţa bisericii mănăstiriifiul său. Rămân acolo pană în anul 1893, când, pentru ca mai ales datorită stării de degradare în această zi credincioşii, care se adună află biserica, sunt mutate în număr mare [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București]], apoi în [[Biserica Olari|Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Olari]]. În timpul primului război mondial sunt duse în paraclisul [[Mănăstirea Antim|Mănăstirii Antim]] din București, apoi revin la prăznuirea ei[[Mănăstirea Curtea de Argeș]], să li se poată închinaunde sunt găzduite în marea biserică ctitorită de Sf. [[Neagoe Basarab|Neagoe Vodă Basarab]].

==Imnografie==

:Întru răbdarea ta ţiți-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia,

:pe săraci miluindu-i şi și pe flămânzi săturându-i;

:Celui ce, mai înainte de a te maştenaște, te ştia știa pe tine,:ceea ce te-ai făcut podoabă fecioarelor şi și locuitoare a cămării celei de nuntă, vrednică de laudă.:Pentru aceea, strigăm ţieție:

Pentru reprezentarea Sfintei Muceniţe Mucenițe Filofteia, ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000) nu dă indicaţii indicații de reprezentare, menţionândmenționând-o doar în ceata Sfintelor MuceniţeMucenițe. Editorul român este cel care adaugă indicaţiileindicațiile, p. 293. Astfel, Sfânta Muceniţă Muceniță Filofteia este reprezentată ca "adolescentă purtând ie, ilic şi catrinţă și catrință lungă cu dungi verticale, cu capul gol şi și părul pe spate strâns la ceafă, ţinând ținând în mâini cruce şi și ramură de finic", deci în costum popular (bulgăresc) şi și cu însemnele [[mucenic]]iei. == Cultul Sfintei Filofteia în Țara Românească ==Sfânta muceniță Filofteia, devenind ocrotitoarea Țării Românești, moaștele ei au fost cinstite în întreaga țară, mulți credincioși venind în pelerinaj la Curtea de Argeș. În situații de calamitate, mai ales pe timp de secetă, s-au făcut procesiuni în țară cu moaștele muceniței. Biserici, precum Dobroteasa și [[Sfântul Gheorghe]] din București, Sfânta Filofteia și [[Sfânta Vineri]] din Ploiești, Adormirea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] din Mizil, au zugrăvite icoana sau scene din viața ei pământească. Icoane cu chipul ei împodobesc multe case ale credincioșilor. Mulți părinți dau numele Filofteia fiicelor lor, iar multe femei își iau acest nume la intrarea în călugărie. Viața Sfintei Filofteia a fost trecută în [[Minei]]ul pe decembrie și în Viețile Sfinților pe această lună. == Generalizarea cultului în întreaga țară ==La 28 februarie 1950, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântul Sinod]] hotărăște generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul țării. Cu acest prilej, în prezența patriarhului [[Iustinian (Marina) al României|Iustinian Marina]], are loc, în anul 1955 o slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujba fiind prezenți numeroși ierarhi români și străini, precum și un număr impresionant de credincioși.

*''Ceaslov'', IBMBOR, BucureştiBucurești, 2001, p. 448. pentru partea de imnografie.

*[http://www.crestinism-ortodox.ro/html/10/10g_sfanta_mucenita_filofteia.html Sfânta Muceniţă Muceniță Filofteia de la ArgeşArgeș], de Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Sfinţi Sfinți daco-romani şi și români'', Editura Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei, IaşiIași, 1994, pp. 168-171.

*[http://www.razbointrucuvant.ro/2007/12/07/sfanta-filofteia-lectia-unui-copil-mucenic/ Sfânta Filofteia, lecţia lecția unui copil mucenic]*[http://m-ol.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=2865&Itemid=9 Puterea Sfintelor Moaşte Moaște ale Mc. Filofteia]*[http://www.crestinortodox.ro/ultimele_stiri/Sfanta_Mucenita_Filofteia__o_sfanta_de_numai_12_ani-105-19858.html Sfânta Muceniţă Muceniță Filofteia ,o sfântă de numai 12 ani] -------------------------------------------------------------------------------------- [[Image:12_decembrie_07-filofteia.jpg|Sfânta Muceniţă Filofteia]] '''Sfânta Muceniţă Filofteia''', al cărei nume în limba elină înseamnă "iubitoare de [[Dumnezeu]]", a trăit în secolul al XIII-lea în sudul Dunării. Nu se ştie dacă provenea din părinţi români sau bulgari. A fost martirizată la doar 12 ani de tatăl său.[[Moaşte]]le ei se află la [[w:Curtea de Argeş|Curtea de Argeş]] din sec. al XIV-lea. Se prăznuieşte în fiecare an la 7 decembrie. Este ocrotitoarea Ţării Româneşti. În tradiţia populară este numită şi Poitra lui Nicolae. == Viaţa pământescă ==Sfânta Filofteia s-a fi născut la începutul sec. al XII-lea în oraşul Târnovo,pe atunci capitala imperiului româno-bulgar. Tradiţia spune că mama ei era o româncă evlaviosă de la care copila Filofteia a deprins dragostea de Dumnezeu şi de apropele, precum şi faptele de milostenie. A rămas orfană încă de la o vârstă fragedă, în urma morţii bunei sale mame. Tatăl se racăsătoreşte cu o femeie total diferită de cea a primei sale soţii. Mama ei vitregă o urăşte pentru evlavia ei şi, mai ales, pentru faptele ei de milostenie. Tatăl , bănuind că hrana pe care trebuia să o ducă la câmp o împarte cu sărmanii, o urmăreşte şi, încredinţându-se, se mânie atât de tare încât aruncă după ea cu securea de la brâu, rănind-o la un picor, rană de la care i s-a tras moartea. Nevrednicul tata, înspăimântat de uciderea propriei sale copile,încearcă să ridice trupul spre a-l înmormânta, dar acesta, sporind atât de mult în greutate ,nu a putut fi urnit nici cu ajutoarele din casă. Îngrozit, aleargă la episcopul cetaţii Târnovo povestind cele întâmplate. Acesta,împreună cu mai-marii cetăţii, cu [[preot|preoţi]], [[călugăr]]i şi mulţime de oameni se îndreaptă spre locul unde se afla trupul neînsufleţit al muceniţei. Erau încredinţaţi că se aflau în faţa unei minuni dumnezeieşti. Un sobor de preoţi săvarşeşte slujba prohodirii, după care se încearcă mutarea trupul ei la catedrala episcopală din Târnovo, dar trupul nu a putut fi ridicat. Sinaxarul ei arată că la enumerarea cetăţilor, bisericilor şi mănăstirilor, trupul revine la greutatea normala atunci când se pomeneşte numele cetăţii [[Curtea de Argeş]], înţelegându-se astfel că voinţa muceniţei este să fie dusă aici.Racla cu sfintele moaşte este întâmpinată la Dunare de domnitorul Ţării Româneşti,ierarhi,preoţi călugări şi multime de credincioşi care o poartă cu cinste până la Curtea de Argeş. == Istoricul periplului sfintelor moaşte ==Documentele istorice arată însă că moaştele muceniţei au rămas la Tarnovo şi sunt aduse în Ţara Românească numai după anul 1393, când ţaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin, probabil până în anul 1396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite domnitorului Mircea cel Batrân (1386+1418), care le aşează în biserica domneasca Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş, pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie a domnitorului Basarab I Întemeietorul şi Nicolae Alexandru, fiul său. rămân acolo pană în anul 1893, când,datorită stării de degradare în care se află biserica, sunt mutate în biserica Sfântul Gheorghe, apoi în biserica Adormirea Maicii Domnului-Olari. În timpul primului război mondial sunt duse în paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti, apoi revin la Curtea de Argeş şi sunt găzduite în marea biserica ctitorită de Neagoe Vodă Basarab.  ==Cultul Sfintei Filofteia în Ţara Românească ==Sfânta muceniţă Filofteia, devenind ocrotitoarea Ţării Româneşti, moaştele ei au fost cinstite în întreaga ţară, mulţi credincioşi venind in pelerinaj la Curtea de Argeş. În situaţii de calamitate, mai ales pe timp de secetă, s-au făcut procesiuni în ţară cu moaştele muceniţei. Biserici, precum Dobroteasa şi [[Sfântul Gheorghe]] din Bucureşti, Sfânta Filofteia şi [[Sfânta Vineri]] din Ploieşti, Adormirea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] din Mizil, au zugrăvite icoana sau scene din viaţa ei pământească. Icoane cu chipul ei împodobesc multe case ale credincioşilor. Mulţi părinţi dau numele Filofteia fiicelor lor, iar multe femei işi iau acest nume la intrarea în călugărie. Viaţa Sfintei Filofteia a fost trecută în [[Minei]]ul pe decembrie şi în Vieţile Sfinţilor pe acestă lună. == Generalizarea cultului în întreaga ţară ==La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod hotărăşte generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul ţării. Cu acest prilej, în prezenţa patriarhului Justinian Marina, are loc, în anul 1955 o Slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujba fiind prezenţi numeroşi ierarhi români şi străini, precum şi un număr impresionant de credincioşi. == Acatistul şi rugăciunile == == Surse ==  

[[Categorie:SfinţiSfinți]]