Modificări

==Autenticitate==

Sfântul [[Irineu de Lyon]] (202) a atribuit primul Faptele apostolilor lui Luca, rezumând unele cuvântări din această carte precum: cuvântarea Sfântului [[apostolul Petru|Petru]] (cap2), a Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] din Areopag (17.22-31) (Adv. Haer. III.13,14). [[Fragmentul Muratori]] confirmă autenticitatea cărţii, susţinând că faptele unora dintre apostoli au fost scrise de Luca într-o carte. Este considerată autentică de [[Clement Alexandrinul]], [[Tertulian]] şi [[Origen]] şi se află în lista canonică a Sfinţilor Părinţi: [[Atanasie cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi [[Grigore de Nazianz]]. Părinţii apostolici folosesc Faptele Apostolilor ca o carte canonică şi inspirată. La fel [[Clement Romanul]], [[apostolul Barnaba|Barnaba]] şi [[Ignatie Teoforul|Ignaţiu de Antiohia]].

Luca însuşi se dă pe sine ca autor al cărţii (FA1.1-3). Limba corectă, bogată şi variată, situarea evenimentelor în timp şi legătura cu celelalte evenimente contemporane, evocarea unor conducători, regi, proconsuli, prefecţi în portrete conturate ne indică un om cult cum era evanghelistul Luca. Autorul este unul din însoţitorii în călătorie ai sfântului apostol Pavel căci în Faptele apostolilor autorul se exprimă la persoana întâi plural (16.10)

==Timpul==

Timpul scrierii se poate deduce din faptele evocate în ea, adică sfârşitul primei captivităţi a apostolului Pavel la Roma, anul 63. Ea nu aminteşte nimic despre procesul apostolului sau eliberarea sa , fapte importante din viaţa acestuia. Aşadar a fost scrisă înainte de anul 63. Între evanghelia a treia şi Faptele apostolilor există o ordine cronologică: evanghelia este scrisă prima căci Luca însuşi numeşte Faptele apostolilor drept a doua carte a sa. Or, cum evanghelia a fost scrisă în anul 63, rezultă că scrierea ,,Faptele apostolilor” a fost scrisă spre sfârşitul anului 63.

Locul de unde a fost scrisă a fost Roma, de unde era ,,puternicul Teofil”