Modificări

==Etimologie==Termenul de "erezie" vine din grecescul &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&sigma;&iota;&sigmaf;, '''Ereziile'hairesis'' (gr. de la &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&omicron;&mu;&alpha;&iota;, ''hairesis'' şi lat. haireomai''haeresis'' = opţiune, alegere) sunt "concepţii particulare fie despre a alege [[Sfânta Treime]ceva]", fie despre dumnezeirea lui ["a opta [Iisus Hristos]pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, sau despre firea Sa omeneascăa se rupe de totalitate - de întregimea învățăturii celei drepte, sau despre raportul dintre cele două firi în și de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie și eretic sunt cuvintele pe care le folosește [[ipostasIrineu de Lyon]]ul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de în scrierea sa ''Contra Haereses'' (''Împotriva tuturor ereziilor'erezii hristologice') pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la ''. Se cunosc şi ortho-''"dreaptă" + 'erezii pnevmatologice'doxa''"gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre [[teolog]]ul grec [[Christos Yannaras]] atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, întâlnite a o lua drept întregul în teologie sub numele de subordinaţionism pnevmatologic, sau de pnevmatomahieansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." <ref>Pr. Prof. Dr. Ioan BriaChristos Yannaras, ''Dicţionar de Teologie OrtodoxăOrtodoxie și Occident'', EIBMBOREd. Bizantină, 1981București, art. "Erezii"1995, pagp. 15273-15374.</ref>. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc '''erezii eclesiologice'''.

==EtimologieErezii creștine vechi==Termenul Preocupări imperioase privitoare la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. Procesul de "erezie" vine din grecescul &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&sigma;&iota;&sigmaf;, ''hairesis'' (stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în toi de la &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&omicron;&mu;&alpha;&iota;mijlocul până la sfârșitul secolului I, ''haireomai'', "a alege când [[cevaApostolul Pavel]]", "a opta [pentru ceva]"), scris epistolele care înseamnă a face constituie o alegere mare parte din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învăţăturii celei drepte, şi de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie şi eretic sunt cuvintele pe care le foloseşte [[Irineu de LyonNoul Testament]] în scrierea sa . În diverse ocazii, prin ''Contra Haeresesepistolele'' (''Împotriva tuturor ereziilor'') pentru sale, el și-a apărat lucrarea apostolică și i-a descrie învăţătura şi îndemnat pe creștinii din diverse locuri să îi evite pe falșii învățători, sau pe cei care se opun Bisericii creştine, învață orice este în opoziţie contradicție cu poziţia ortodoxă (ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan și a lui Iuda, de asemenea, avertizează cu privire la falșii învățători, așa cum face și ''ortho-Cartea Apocalipsei'' "dreaptă" + ''doxa'' "gândire/credinţă") a Bisericii creştine.

Aceeaşi filieră etimologică exploatează în zilele noastre [[teolog]]ul grec [[Christos Yannaras]] În primele secole, creștinismul a fost permanent proscris din cauză că se opunea venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când spune : Biserica își eticheta inamicii ca "eretici"Erezia înseamnă a te opri numai la o parte și îi alunga din întreg şi a o absolutizacomunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a o lua drept întregul în ansamblul luile persecuta. Cred că cea Totuși, aceia numiți "eretici" mai bună definiţie a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului şi relativizarea absolutului.erau numiți și cu diverse nume (de exemplu "nebuni" <ref>Christos Yannaras, ''Ortodoxie şi Occident''"câini sălbatici", Ed. Bizantină"slujitorii Satanei"), Bucureştiastfel încât, 1995cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, p. 73așa cum s-74.</ref>a și intenționat.

==Erezii creştine vechi==La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri neortodoxe de creștini au aderat la o serie de doctrine care au divizat comunitățile creștine din Roma:Urgent concerns with the uniformity of belief and practice have characterized Christianity from the outset. The process of establishing orthodox Christianity was in full swing by middle to late first century when Paul wrote the epistles that comprise *[[Montanism]]ul, care susținea revărsarea continuă a large part of the New Testament. On many occasions in Paul's epistles, he defends his own apostleship, and urges Christians in various places to beware of false teachers, or of anything contrary to what was handed to them by him. The epistles of John and Jude also warn of false teachers, as does the writer of the ''Book of Revelation''. revelației creștine penticostale asupra profeților creștini în extaz (mișcare numită așa deoarece a fost inițiată de [[Montanus]] și discipolele sale feminine)*[[Marcionism]]ul - învățăturile predicatorului [[Marcion din Sinope]]*[[Gnosticism]]ul - învățăturile lui [[Valentin din Alexandria]]

During the first three centuriesPrimele atacuri asupra acestor erezii au constituit conținutul lucrării lui [[Tertulian]], Christianity was effectively outlawed by requirements to worship the Roman emperor and Roman gods. Consequently''Rețete împotriva ereticilor'' (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui [[Irineu de Lyon|Irineu]] ''Contra ereticilor'' (cca 180, when the Church labeled its enemies as heretics and cast them out of its congregations or severed ties with dissident churchesîn cinci volume), it remained without the power to persecute themscrisă la Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. HoweverScrisorile lui [[Ignatie de Antiohia]] și a lui [[Policarp al Smirnei]] către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învățături, those called "heretics" were also called iar ''Epistola lui [[Apostolul Barnaba|Barnaba]]'', acceptată de mulți creștini din secolul al II-lea ca parte componentă a number of other things (eScripturii, avertiza asupra amestecării [[iudaism]]ului cu creștinismul, la fel ca și alți scriitori.g. "foolsToate acestea au condus la deciziile luate la [[Sinodul I Ecumenic]]," "wild dogs," "servants of Satan")care a fost convocat de împăratul [[Constantin cel Mare]] la Niceea în 325, so the word "heretic" had negative associations from the beginningca răspuns la controversele polemice din cadrul comunităților creștine, and intentionally soîn cazul de față disputele [[Arianism|ariene]] privind natura Sfintei Treimi.

In the middle of the 2nd century, three unorthodox groups of Christians adhered to a range of doctrines that divided the Christian communities of Rome: the teacher [[MarcionIrineu de Lyon|Irineu]], the pentecostal outpourings of ecstatic Christian prophets of a continuing revelation, in fost singurul care a movement called susținut că poziția "proto-ortodoxă" era aceeași credință pe care [[MontanismIisus]]" because it had been initiated by a transmis-o [[Montanusapostoli]] and his female discipleslor și că identitatea apostolilor, and the [[Gnosticism|gnostic]] teachings of Valentinusa succesorilor și învățăturile acestora sunt cunoștințe publice bine cunoscute. Early attacks upon alleged heresies formed the matter of [[Tertullian]]'s ''Prescription Against Heretics'' (in 44 chaptersAcesta a fost, așadar, written from Rome)un prim argument, and of pe baza [[Irenaeus of LyonsSuccesiune apostolică|Irenaeussuccesiunii apostolice]]' ''Against Heresies'' (''ca'' 180, in five volumes), written in Lyon after his return from a visit to Rome. The letters of Oponenții lui Irineu au pretins că au primit învățături secrete de la Iisus prin ceilalți apostoli care nu au fost făcute publice. [[Ignatius of AntiochGnosticism]] and [[Polycarp of Smyrna]] to various churches warned against false teachersul se bazează pe existența unor cunoștințe ascunse, and the ''[[Epistle of Barnabas]]'' accepted by many Christians as part of Scripture in the 2nd centurycu toate că scurte referințe la învățăturile private ale lui Iisus au supraviețuit și în Scriptura canonică. Oponenții lui Irineu au pretins, warned about mixing Judaism with Christianityde semenea, as did other writerscă izvorul nesecat al inspirației divine nu a secat, leading to decisions reached in the [[First Ecumenical Council]], which was convoked by the Emperor Constantine at Nicaea in 325, in response to further disruptive polemical controversy within the Christian community, in that case [[Arianism|Arian]] disputes over the nature of the Trinityde aici provenind doctrinele revelației continue.

Irenaeus was the first to argue that the Înainte de anul 325, natura "proto-orthodoxeretică" position was the same faith that a unor credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un [[Jesussinod]] gave to the de episcopi aleși sau de un sinod ecumenic, cum a fost [[apostleSinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]]s. După 325, and that the identity of the apostlesunele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul ''canoanelor'' emise de sinoade. Fiecare frază din [[Crezul]] de la Niceea, their successorscare a fost fixat la Sinodul de la Niceea, and the teachings of the same were all well known public knowledgeconține unele aspecte care au fost subiectul unor discuții aprinse și care astfel au fost stinse prin puterea deciziei a 300 de episcopi aleși cu grijă din întreg imperiul. This was therefore an earlier argument on the basis of Cu toate acestea, Sinodul nu a reușit să împiedice ca [[Apostolic successionarianism|Apostolic Successionarienii]], învinși în 325, să domine majoritatea bisericii în cea mai mare parte a secolului al IV-lea, adesea cu ajutorul împăraților romani care îi favorizau. Irenaeus' opponents claimed to have received secret teachings from Jesus via other apostles which were not publicly known. (În Răsărit, adepții lui [[Chiril al Ierusalimului|Chiril]] i-au declarat pe [[GnosticismNestorie]] is predicated on the existence of hidden knowledge, but brief references to private teachings of Jesus have also survived in the canonic Scripture.) Irenaeus' opponents also claimed that the wellsprings of divine inspiration were not dried up, the doctrines of continuing revelationși pe adepții lui eretici și le-au confiscat și ars scrierile.

Before 325 AD, the "heretical" nature of some beliefs was Biserica avea o posibilitate redusă pentru a matter of much debate within the churches. In the early church-i pedepsi într-adevăr pe eretici în perioada primară, heresies were sometimes determined by a selected council of bishops, or în afară de [[ecumenical councilexcomunicare]], such as the o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui [[First Ecumenical CouncilArie (eretic)|First Council of NicaeaArie]]. After 325 ADasasinarea (cu toate că acest lucru este discutabil, some opinion was formulated as dogma through the ''canons'' promulgated by the councilsel fiind sprijinit de către împărat iar sfârșitul lui a fost unul mai mult decât ciudat. Each phrase in the Ne este descris astfel: "Pe când Arie călătorea pentru a sluji [[Nicene CreedSfânta Liturghie]]cu episcopul, which was hammered out at the Council of Nicaeacare fusese obligat la acest lucru pentru a arăta poporului că nu este într-adevăr nici o diferență între credința Bisericii și a lui Arie, addresses some aspect that had been under passionate discussion and closes the books on the argumenttradiția ne spune că Arie s-a oprit pentru necesități firești. La scurt timp, with the weight of the agreement of over 300 carefully selected bishops from around the empireucenicii săi au intrat peste el să vadă ce s-a întâmplat și de ce întârzie. HoweverÎn mod evident, that did not prevent the îi ieșiseră intestinele afară din el"). Pentru aceia care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deoarece prin aceasta erau separați de trupul lui Hristos, Biserica Sa, și astfel era împiedicată [[Arianism|Ariansmântuire]]a. Excomunicarea, sau doar amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunțe la vederile lor. Pustnicul hispanic [[Priscillian de Avila]] who were defeated at the council of 325 from dominating most of the church for the greater part of the fourth centurya fost prima persoană executată pentru erezie, often with the aid of Roman emperors who favored themla doar șase ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. In the EastEl a fost executat din ordinul împăratului [[Magnus Maximus]], the successful party of care a trecut peste obiecțiile procedurale ale episcopilor [[Cyril of Jerusalem|CyrilAmbrozie al Milanului]] cast out și [[NestoriusMartin de Tours]] and his followers as heretics and collected and burned his writings.

The church had little power to actually punish heretics in the early years, other than by Unele dintre credințele pe care Biserica le consideră eretice sunt cele care privesc [[excommunicationHristologie|Hristologia]], firea lui Iisus Hristos și relația dintre Hristos și Dumnezeu Tatăl. Învățătura istorică spune că Hristos a spiritual punishment, or, as in the case of fost Dumnezeu deplin și om deplin în același timp și că cele trei persoane ale [[AriusSfânta Treime|Sfintei Treimi]], assassination (Though this would me a matter of contention, as he was supported by the Royalty, and his end was rather strangesunt egale și eterne. It is described as thus: As Arius was journeying to cocelebrate the [[Divine Liturgy]] with the Bishop, who had be pressured into doing such as Este de remarcat că această poziție nu a sign to the people that there wasn't really any difference between Arian and Church belief, tradition tell us Arius stopped to use the facilities. Some short time later his follower went in to check on him, as he had taken fost declarată oficial ortodoxă până când nu a long time. Apparently, his intestines had passed out of him.fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea în 325). To those who accepted it, an excommunication was the worst form of punishment possible, as it separated the individual from the body of Christ, his Church, and prevented ; și nici [[salvationNoul Testament]]. Excommunication, or even the threat of excommunication, was enough to convince many nu a heretic to renounce his views. The Hispanic ascetic fost pus în forma prezentă până la sfârșitul secolului al IV-lea ([[Priscillian of AvilaAtanasie al Alexandriei]] was the first person to be executed for heresy, only sixty years after the First Council of Nicaeaa fost primul care a alcătuit lista celor 27 de cărți pe care le avem în prezent în Noul Testament, in 385. He was executed at the orders of Emperor [[Magnus Maximus]], over the procedural objections of bishops [[Ambrose of Milan]] and [[Martin of Tours]]în anul 367.

A number of the beliefs the Church has come to regard as heretical have to do with [[Christology]]De-a lungul anilor, numeroși profesori și predicatori creștini au fost în dezacord cu Biserica privind diverse subiecte și doctrine. Când Biserica a luat cunoștință de aceste credințe, the nature of Jesus Christ and the relationship between Christ and God the Fatherele au condamnate ca eretice. The historic teaching is that Christ was fully divine and at the same time fully humanIstoric, and that the three persons of the [[Trinity]] are equal and eternalacest lucru s-a întâmplat adesea atunci când credința a contestat, sau a părut că o face, autoritatea Bisericii sau a dus la o formarea unui grup de adepți care contestau ordinea socială stabilită. Note that this position was not formally established as the orthodox position until it was challenged in the fourth century by Arius (Nicene Creed in 325); nor was the Din motive pe de-a-ntregul seculare, unii oameni influenți au avut un interes în menținerea unui status quo sau în condamnarea unui grup pe care îl doreau îndepărtat. Explicațiile din interiorul Bisericii pentru acțiunile proprii se bazau în întregime pe obiecții la credințe și filozofii mai mult decât pe opoziția la interpretare [[Holy ScriptureSfânta Scriptură|New Testament]Sfintei Scripturi] put into its present form until the end of the 4th century ([[Athanasius of Alexandria]] first lists the 27 books we have in the current New Testament in 367(?), but disputes continuedsau pe interpretarea oficială a Sfintei Tradiții.

*[[AdopţionismAdopționism]]*[[ApolinarismAftartodochetism]]*[[Apolinarianism]]

==Contemporary useUtilizare contemporană==While the term is often used to indicate any nonorthodox belief such as [[Paganism]]Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credință neortodoxă, cum ar fi păgânismul, prin definiție, by definition heresy can only be committed by a person who considers himself a Christianerezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăși ca fiind creștină, but rejects the teachings of the Christian Churchdar respinge învățăturile Bisericii creștine. A person who completely renounces O persoană care renunță complet la [[Introduction to Orthodox ChristianitySpiritualitate|Christianitycreștinism]] is not considered a hereticnu este considerată eretică, but an ci [[apostasyapostazie|apostateapostată]]; a person who renounces the authority of the Church, but not its teachingso persoană care renunță la autoritatea Bisericii, is a dar nu la învățăturile sale este o [[schismschismă|schismaticschismatică]], while an individual outside of the Orthodox Church who considers himself to be Christian might be called [[Heterodox]]în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuși creștin poate fi numit heterodox. Heretics usually do not define their own beliefs as hereticalDe obicei, ereticii nu își definesc învățătura ca fiind eretică. Heresy is the expression of a view from within an established belief systemErezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credință stabilit. For instanceDe exemplu, Roman Catholics held Protestantism as a heresy while some nonromano-Catholics considered Catholicism the catolicii îi consideră pe protestanți eretici, în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "Great Apostasymarea apostazie."

*Art. "Heresy" on pe http://orthodoxwiki.org/*Art. "Erezii", în: Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar Dicționar de teologie ortodoxă, EIBMBOR, BucureştiBucurești, 1981

[[Categorie:MişcăriMișcări, curente, grupări neortodoxe]]