Modificări

'''Eparhia de Suroj''' este o [[eparhie]] a [[Biserica Ortodoxă Rusă|Patriarhiei Moscovei]] din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de [[Mitropolit]]ul [[Antonie (Bloom) de Suroj]] şi îşi și își are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este [[Ștefan de Suroj]]. Episcopul actual este [[Elisey (Ganaba) de Suroj]]. Episcop vicar este Arhiepiscopul [[Anatolie (KuzneţovKuznețov) de Kerci|Anatolie de Kerci]]. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin şi și Manchester.

Arhiepiscopul [[Inochentie (Vasiliev) de Korsun]] (întâistătător al [[Eparhia Ortodoxă Rusă de Chersonese|eparhiei ruse]] din Europa Vestică) a fost episcop eparhial temporar în urma pensionării forţate forțate a Episcopului [[Vasile (Osborne) de Amfipolis|Vasile (Osborne) de Serghievo]]. Înainte de pensionarea forţată forțată a Episcopului Vasile, administrator al eparhiei de Suroj între 2003 şi și 2006, eparhia avea aproximativ 30 de [[parohie|parohii]] în Regatul Unit. De asemenea, înainte de pensionarea Episcopului Vasile, eparhia avea un jurnal, fondat de Mitropolitul Antonie în 1980 şi și intitulat ''Sourozh''. Activităţile Activitățile jurnalului sunt suspendate în prezent.

[[Imagine:Anthony Bloom.jpg|right|thumb|200px|Mitropolitul [[Antonie (Bloom) de Suroj]]]] În primele decade de existenţă existență a eparhiei, aceasta era avea centrul în Londra şi și Oxford, fiind formată predominant din convertiţi foşti convertiți foști anglicani din clasa de mijloc şi și cea superioară şi și din familiile primilor emigranţi emigranți din Rusia. În acei ani, situţia situția politică dintre Regatul Unit şi și Uniunea Sovietică făcea ca Patriarhia Moscovei să nu aibă, practic, nici un fel de control asupra eparhiei de Suroj. Mitropolitul Antonie a încurajat dezvoltarea unei practici liturgice ţi și etos distincte ca stil care să reflecte fuziunea emigraţiei emigrației franco-ruse şi și a ex-anglicanilor din Oxford-Londra în cadrul acestei eparhii. Acest fapt cuprindea liturghii în limba natală, împărtășire frecventă, prudenţă prudență la spovedania de dinaintea împărtăşiriiîmpărtășirii, o atitudine relaxată privitoare la îmbrăcămintea tradiţională tradițională rusă de biserica (de ex. pentru femei: fuste şi și baticuri), permisiunea de a oficia căsătorii duminica şi și celebrarea doar a unor părţi părți din liturghia arhierească, faţă față de [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Începând cu ultimii ani ai Uniunii Sovietice, un mare număr de emigranţi emigranți economic ortodocşi ruşi ortodocși ruși au sosit în Regatul Unit din teritoriile ruseştirusești. Mulţi Mulți au fost surprinşi şi surprinși și s-au simţit incomodaţi simțit incomodați de idiosincraziile etnice, de practicile liturgice şi și stil care deveniseră standard în această eparhie. O minoritate vocală a acestor ortodocşi ruşi ortodocși ruși a început să se plângă vociferând către eparhie, iar mai târziu direct către Patriarhia Moscovei. În ochii lor, ei căutau conformitatea etnicului şi și a practicilor liturgice ale eparhiei cu [[tipic]]ul standard al Bisericii Ortodoxe Ruse; în ochii foştilor foștilor anglicani din Oxford-Londra, acest lucru însemna [[rusificare]]a eparhiei. În timpul vieţii vieții Mitropolitului Antonie, tensiunile au atins maximul în 2002 când Episcopul [[Ilarion (Alfeiev) de Viena|Ilarion (Alfeiev)]] a fost Episcop de Kerci.

Cu puţin puțin timp înainte de moartea sa, într-un mod care nu este conform cu practicile din Biserica Ortodoxă Rusă (unde, în mod normal, episcopii sunt numiţi numiți de [[Sfântul Sinod]]), Mitropolitul Antonie l-a numit ca succesor al său pe Episcopul [[Vasile (Osborne) de Sergievo]]. După moartea Mitropolitului Antonie în 2003, Sfântul Sinod l-a numit pe Episcopul Vasile administrator al eparhiei, dar nu l-a numit episcop eparhial.

Tensiunile din cadrul aşezământului așezământului de Suroj s-au înrăutăţit înrăutățit în anii de după moartea Mitropolitului Antonie. Acestea au început să escaladeze semnificativ în decembrie 2005, odată cu suspendarea Părintelui [[Andrei Teterin]] de către Episcopul Vasile, pe temeiul nesupunerii, în urma unei cuvântări a Părintelui Andrei în care acesta afirma că Mitropolitul Antonie ar fi fost un părinte al Bisericii, afirmând că acesta trebuie să fie loial autorităţilor autorităților [[jurisdicţiejurisdicție]]i sale şi și în care a insistat ca 'mişcarea creştină mișcarea creștină rusă' să includă şi și termenul 'ortodox' în numele ei. În urma presiunilor Moscovei, Părintele Andrei a fost reinstalat—cu toate că el a continuat să fie un agent activ care subminează autoritatea episcopală locală a Episcopului Vasile.

Situaţia Situația s-a schimbat radical în aprilie 2006, când Episcopul Vasile, fără să consulte întâi eparhia şi și clerul, i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], cerându-i ca el şi și clerul din eparhia sa care doreşte dorește să îl urmeze să primească [[dezlegare canonică]] să intre în [[Patriarhia Ecumenică]], pentru a forma o eparhie paralelă cu [[Exarhatul Ortodox Rus din Europa Vestică]]—o eparhie a parohiilor de tradiţie tradiție rusă al cărei episcop ţine ține de [[Patriarhia Ecumenică]] şi și care este similară în practicile liturgice şi și ethos cu primii ani ai eparhiei de Suroj. Vasile a citat ca motivaţie motivație a sa (a) faptul că sprijinul activ al Departamentul Patriarhiei Moscovei de Relaţii Relații Externe ale Bisericii pentru grupul din Suroj îi subminează autoritatea, ceva ce este considerat ca o interferenţă interferență necanonică a unui episcop în eparhia altuia; (b) dorinţa dorința de a fi capabil să ofere asistenţă asistență pastorală eficientă pentru aceia care doresc să continue în stilul etnic anterior al eparhiei de Suroj. La scurt timp după ce i-a scris [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Patriarhului Moscovei]], Vasile i-a scris şi și Patriarhului Ecumenic, cerându-i să îl primească împreună cu clerul care îl urmează ca eparhie a Patriarhiei Ecumenice.

IniţialInițial, Patriarhul Moscovei, [[Alexei al II-lea (Ridiger) al Moscovei|Alexei al II-lea]], a cerut să discute acest subiect cu Vasile, dar când a descoperit că acesta deja scrisese la Constantinopol, a cerut retragerea scrisorii sale şi și a refuzat să se întâlnească cu Vasile până când acesta nu va primi o retractare. Vasile a refuzat să retracteze scrisoarea şi și a aflat curând că Patriarhia Moscovei intenţionează intenționează să îl pensioneze forţatforțat.

După ce a aflat de aceste intenţiiintenții, dar înainte de a fi pensionat, Vasile a emis o scrisoare de dezlegare canonică către tot clerul său, scrisoare fie păstrată fie antedatată la începutul lui februarie. Acest lucru a fost interpretat de unii ca o încercare deliberată de a sabota eparhia, cu toate că acest subiect&mdash;adică validitatea canonică a scrisorii însăşiînsăși&mdash;este contestat între grupurile exarhatelor pro-moscovită şi și pro-pariziană. (obiecţia obiecția Moscovei a fost că scrisoarea de dezlegare este dată de un episcop altuia, eliberând un preot de sub omoforul unui episcop pentru a merge sub omoforul celuilalt; totuşitotuși, aceste scrisori sunt trimise direct clerului însuşiînsuși, ''în masă'' şi și (b) nu specifică episcopul către care se face dezlegarea.)<ref>[http://www.sourozh.org/info/letters/letter220506.html Letter of Archbishop Innokenty of Korsun to the clergy of the Diocese of Sourozh 22 May 2006]</ref>

[[Arhiepiscop]]ul [[Inochentie (Vasilyev) de Korsun]] a fost trimis de patriarh să citească un decret patriarhal în [[catedrală|catedrala]] din Suroj referitoare la pensionarea lui Vasile şi și plasarea controlului eparhiei sub Inochentie. Răspunsul lui Vasile a fost solicitarea de arbitraj din partea Patriarhiei Ecumenice, citând [[canon|canoanele]] 9 şi și 17 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], care acordă clerului dreptul de a apela la exarhul eparhiei lor sau la ''tronul oraşului orașului imperial al Constantinopolului''.<ref>[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.ix.html Canon IX] şi și [http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf214.xi.xviii.xvii.html Canon XVII] of the Fourth Ecumenical Council</ref> Episcopul Vasile şi și suporterii săi au interpretat aceste canoane pentru a demarca un principiu ecleziastic general referitor la faptul că, în general, o dispută cu ierarhul superior poate fi rezolvată de Constantinopol.<ref>[http://groups.yahoo.com/group/OrthodoxNews/message/5538 On the canonical situation of Russian Orthodoxy in Britain], nu mai este disponibilă la http://users.ox.ac.uk/~manc0343/canons_sourozh.html</ref> Această interpretare este respinsă de Moscova.<ref>[http://www.mospat.ru/index.php?page=31763 Священный Синод вынес постановление в связи с решением Константинопольского Патриархата относительно принятия епископа Василия (Осборна) в свою юрисдикцию] şi și [http://www.sourozh.org/archives/docs/synod190706a_en.html The Declaration of the Holy Synod of the Russian Orthodox Church relating to the decision of the Holy Synod of the Patriarchate of Constantinople concerning the reception into its jurisdiction of Bishop Basil (Osborne)]</ref>

În [[8 iunie]] 2006, [[Sfântul Sinod]] al Patriarhiei Ecumenice a anunţat anunțat că a luat în considerare apelul Episcopului Vasile şi și a decis în unanimitate să îl primească în Exarhatul Ortodox Rus din Euriopa Vestică ca [[episcop vicar]]. Tot atunci l-a ales în această poziţie poziție cu titlul de ''Episcop de Amfipolis'', slujind ca vicar al Arhiepiscopului [[Gabriel (de Vylder) de Komana]]<ref>[http://www.ec-patr.org/docdisplay.php?lang=en&id=678&tla=en Press Release for the election of Bishop Basil of Amphipolis]</ref> şi și având autoritate asupra vicariatului parohiilor care vor alege să îl urmeze în Patriarhia Ecumenică.<ref>[http://www.exarchat.org/spip.php?article561 Communiqué N° 12-06 of the Council of the Archdiocese]</ref> Aceasta reprezintă doar o acceptare parţială parțială a cererii Episcopului Vasile (care solicitase să fie primit ca episcop eparhial al unei eparhii ''alături de'' exarhatul franco-rus). mai mult, decizia Constantinopolului nu s-a bazat numai pe cele două canoane citate de Episcopul Vasile în apelul său ci şi și pe canonul 28 de la [[Sinodul IV Ecumenic]], canon care, în conformitate cu interpretarea Patriarhiei Ecumenice, acordă jurisdicţie jurisdicție Constantinopolului peste toate teritoriile „barbare” (toate teritoriile în afara teritoriilor definite canonic). (Interpretarea acestui canon este contestată de Moscova.) Semnificaţia Semnificația adăugării acestui canon este în prezent neclară, iar situaţia situația nu a fost încă rezolvată.

==ReferinţeReferințe==