Vizualizare sursă pentru „Enipostaziere”

'''Enipostazierea''' (gr. ''enhypostasis'', ''enhypostaton''), preluarea firii umane în ipostasul [[Logos|Logosului]], este una din cele mai importante clarificări pe care [[Leonțiu de Bizanț]] (+ 542) o aduce [[Hristologie|hristologiei]] [[Sinodul IV Ecumenic|calcedoniene]], pentru a evita confuzia dintre «unirea după [[ipostas]]» și «unirea după natură». Pentru a înțelege modul de unire a lui [[Dumnezeu]] cu omul, [[Teolog|teologul]] bizantin arată că, deși în natura creată nu viețuiește o fire fără un purtător (ipostas) al ei, adică ea este în mod normal totdeauna individualizată, în situația firii umane, asemănătoare firii ipostatice a dumnezeirii, [[Dumnezeu Tatăl|Dumnezeu-Tatăl]] a hotărât ca Dumnezeu-Fiul să preia în ipostasul Său firea nepersonificată, neindividualizată, a fiului Său creat, a omului. Leonțiu afirmă că «dacă dumnezeirea și umanitatea, când sunt unite în esența lor, nu ar păstra, chiar în unire, proprietatea naturală a fiecăruia, atunci ele ar fi amestecate împreună și ele nu ar mai rămâne nici dumnezeire, nici umanitate». În [[unirea ipostatică]], firea omenească nu mai are un centru sau subiect omenesc ființial autonom, aceasta nu din cauză că este definitiv an-ipostaziată (lipsită de centru sau subiect), ci pentru că este en-ipostaziată, adică centrată în persoana [[Cuvânt|Cuvântului]], asumată în subiectul Acestuia, fără să fie absorbită. Față de [[nestorianism]] și [[monofizism]], care susțineau ca nu există fire fără ipostas, Leonțiu arată că ipostasul divin există prin el însuși și el indică distincția, nu diferența. În acest sens, ipostasul poate fi constituit din mai multe naturi individuale. ''Hypostasis'' înseamnă subiectul, persoana: «enhypostaton» înseamnă natura umană care există în lăuntrul ipostasului, care a fost asumată de Logosul preexistent, la [[întrupare]].

==A se vedea și==
* [[Hristologie]]
* [[Ipostas]]

==Bibliografie==

* [[Jean Meyendorff]], ''Christ in Eastern Christian Thought'', ed. cit., p. 61—68 ; 
* Ion Caraza, ''Doctrina hristologică a lui Leonțiu  de Bizanț'', «Studii Teologice», XIX (1967), nr. 5—6, p. 321—333.

==Surse==
* Pr. Prof. Dr. [[Ion Bria]], ''Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. „Enipostaziere”, p. 143-144.

[[Categorie:Teologie]]
[[Categorie:Hristologie]]