Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Mucenic<br/>Emilian de la Durostor|Imagine=[[ImageImagine:1807 emilian.jpg|right|frame250px|Sf. Mc. Mucenic Emilian de la Durostor]]|nastere= prima jumătate a secolului IV d.Hr.|adormire= [[18 iulie]] 362|localizare= Durostorum, în Tracia (provincie romană)|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=grec|tip= [[mucenic]]|canonizare=|calendar= [[18 iulie]]|biserici=|site=|}}'''Sfântul Mucenic Emilian''' (+ 18 iulie 362) a trăit în secolul al IV-lea în Durostor (lat. ''Durostorum''), fiind fiul unui prefect roman pe nume Sabbatianus. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[18 iulie]].

Acest sfânt era elin din Durostor, cetatea Misiei din Tracia (azi Silistria Silistra în Bulgaria), în zilele lui [[Iulian Apostatul]] și ale lui Capitolie Capitolinus Vicarul. Crezând el în Hristos și scârbindu-se de idoli, aflând vreme cu bun prilej, luând un ciocan, a intrat în capiștea [[idol]]ilor și a sfărâmat toți idolii și a risipit jertfele. Însa fiind supuși alții la chinuri pentru aceasta, el a mers de s-a vădit pe sine și a fost bătut cu vine de bou și, fiind băgat într-un cuptor cu foc, și-a dat [[suflet]]ul la [[Dumnezeu]] în anul 362 de la Hristos.

"În aceea vreme a venit la Durostor vicarul Capitolinus, un om cu mintea întunecată de răutate şi și [[invidie]] şi și un aprig persecutor, care se lăuda că toată cetatea aduce ofrande zeilor păgâni, fiind râvnitoare „credinţei strămoşeşti”„credinței strămoșești”. De aceea, a poruncit să se facă un mare ospăţospăț, la care să fie chemate toate căpeteniile sale.

În timpul petrecerii, Emilian, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeul cel adevărat, a luat un ciocan şi și a intrat în capiştea capiștea idolească din acel oraşoraș, unde a sfărâmat toţi toți idolii care se găseau acolo, a răsturnat altarele, a doborât sfeşnicele şi sfeșnicele și a vărsat toate vasele şi și jertfele cele idoleştiidolești, după care a plecat de acolo,nefiind aflat de nimeni.

Auzind despre cele întâmplate cu capiştea capiștea idolească, Capitolinus s-a umplut de mânie şi și a poruncit să fie adus făptaşul făptașul imediat, oricine ar fi el. Ieşind ostaşiiIeșind ostașii, aceştia aceștia au văzut pe un oarecare ţăran țăran ce trecea pe acolo de la câmp, pe care ostaşii ostașii l-au arestat, l-au bătut şi și l-au dus la Capitolinus. Văzând aceasta, Emilian a cugetat în sinea sa şi și a ieşit ieșit înaintea ostaşilor ostașilor spunându-le ca să-l ia pe el în locul acelui om nevinovat, căci el era făptaşul făptașul căutat de ei.

Astfel, Sfântul Emilian va ajunge în faţa fața lui Capitolinus, unde va mărturisi care este adevăratul [[Dumnezeu]], iar că idolii din acea capişte capiște erau nişte niște pietre fără suflet, mute şi și surde, care nu erau bune de nimic. Auzind acestea, vicarul a poruncit ca Sfântul să fie dezbrăcat de hainele sale, după care a poruncit să fie aspru bătut cu vine. Neîncetând a-L mărturisi pe [[Hristos]], Sfântul a răbdat cu bărbăţie bărbăție toate acele chinuri. Văzând Capitolinus că Sfântul este de neînduplecat, a poruncit ca Sfântul să fie luat şi și dus în afara cetăţiicetății, unde să fie aruncat în cuptor. Înainte însă de a fi aruncat în foc, Sfântul a cerut să fie lăsat să facă puţină puțină rugăciune, după care, aruncat fiind în foc, a ieşit ieșit de acolo nevătămat, după care s-a însemnat cu semnul [[Sfintei Cruci]], şi şiși și-a dat sufletul în mâinile lui [[Hristos]], la data de [[18 iulie]] 362, aşa așa cum arată actul său martiric, păstrat până în zilele noastre. Femeia lui Capitolinus, care în taină era şi și ea creştinăcreștină, i-a cerut acestuia să o lase să ia corpul Sfântului mucenic, care era neatins de foc, pentru a-l putea îngropa după cuviinţăcuviință. Astfel, după ce creştinii creștinii au uns cu evlavie trupul Sfântului, l-au dus la locul numit [[Gedina]] unde l-au îngropat."<ref>Prof. Dr. Emilian Popescu, "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/iulie/sf_emilian_durostor.htm Sf. Emilian de la Durostor]", ''Sfinţi Sfinți români şi și apărători ai legii strămoşeştistrămoșești'', IBMBOR, BucureştiBucurești, 1987, p. 179.</ref>

:Mucenicul Tău, Doamne, Emilian, întru nevoinţa nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mânuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

:Arătatu-te-ai luminos luminător, mucenice, şi și cu strălucirile minunilor luminezi toată făptura, izgonind totdeauna negura [[patimi]]lor de la cei ce te cinstesc pe tine, mărite Emiliane.