Modificări

Învăţătura ortodoxă mărturiseşte ca [[Dumnezeu ]] Cel Unul în Fiinţă este întreit în Persoane: [[Tatăl]], [[Fiul ]] şi Duhul Sfânt. Cele Trei Persoane sunt egale şi consubstanţiale, deosebindu-Se între Ele numai prin însuşirile Lor personale. [[Sinodul II Ecumenic ]] de la Constantinopol (381) a formulat învăţătura despre Duhul [[Sfânt]] precum urmează:

:"Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de-viaţă-făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin [[prooroc]]i"<br>(articolul 8 din [[Simbolul Credinţei]]).

Este numit şi "Mângâietorul", deoarece El va lua locul Mântuitorului, Care Se va înălţa la cer, spre a rămâne cu Apostolii [[Apostoli]]i în veac.

Duhul Sfânt, prin Care s-au făcut descoperiri proorocilor[[prooroc]]ilor, este şi puterea sfinţitoare, de-viaţă-făcătoare şi unificatoare în [[Biserică]]. El S-a pogorât sub forma limbilor de foc peste Apostoli în Ziua Cincizecimii, iar Pogorârea Lui a manifestat în chip văzut Biserica, întemeiată de Hristos prin jertfa de pe [[cruce]]. El rămâne permanent prezent şi activ în Biserică şi prin El sporeşte şi creşte însăşi Biserica. El este "Duhul lui Hristos" şi prin El Hristos este prezent în Biserică pâna până la sfârşitul veacurilor (Mt 28: 20). Sfântul Duh Îşi realizează lucrarea Sa mântuitoare şi sfinţitoare (sau plinitoare) în Biserică prin Darul divin.

În [[Vechiul Testament]], Duhul Sfânt este Cel Care pregăteşte trimiterea şi venirea "în trup" a Fiului lui Dumnezeu, ia parte la Întruparea Fiului, Care S-a născut după trup "de la Duhul Sfânt şi din [[Fecioara Maria]]" (Matei 1: 18, 20), coboară peste umanitatea lui Iisus la Botezul [[Botez]]ul Său în [[Iordan ]] şi conlucrează apoi cu El în toate actele Sale mântuitoare.

În [[Noul Testament]], Fiul lui Dumnezeu întrupat pregăteşte coborârea Duhului Sfânt, ca la [[Cincizecime ]] sa-L trimită în lume, spre a continua şi actualiza, până la sfârşitul veacurilor, lucrarea mântuitoare a lui Hristos în noi.