Discuție:Aftartodochetism: Diferență între versiuni
RappY (Discuție | contribuții) (→Întrebare despre suferința Mântuitorului: secțiune nouă) |
RappY (Discuție | contribuții) (Adăugare răspuns) |
||
| Linia 12: | Linia 12: | ||
[ [[Utilizator:RappY|RappY]] ([[Discuție Utilizator:RappY|discuție]]) 7 martie 2024 11:07 (UTC) ] | [ [[Utilizator:RappY|RappY]] ([[Discuție Utilizator:RappY|discuție]]) 7 martie 2024 11:07 (UTC) ] | ||
| + | |||
| + | :Un răspuns ar fi faptul că „păcatul strămoșesc” are efecte atât universale (afectând întreaga fire umană) cât și efecte personale (afectând fiecare persoană). La Căderea din Eden, la Întrupare, și la Jertfă, firea umană universală a fost afectată (în primă etapă negativ și în celelalte două etape pozitiv), cu un accent pe voința naturală (voirea), care bineînțeles are și efecte asupra fiecărei persoane, de vreme ce se împărtășesc din aceeași fire. Hristos născându-Se fără păcatul strămoșesc, a putut „activa” voința umană naturală în felul cum a fost concepută la început, echivalând voința umană (gnomică) cu voința divină a lui Dumnezeu. Astfel, voința personaei (în cazul acesta al Ipostasului divin al Fiului) a îndreptat practic firea universală de sus în jos (din voința Fiului-Persoană către firea umană prin enipostaziere). Tot la fel la Jertfă, firea umană universală a devenit demnă de iubirea și deci comuniunea lui Dumnezeu prin desăvârșită viață a Fiului. Însă aceste diferențe ființiale nu sunt suficiente de vreme ce noi suntem persoane cu voință gnomică (nu abstracții ale firii) care și printr-o fire îndreptată pot lucra împotriva scopului pentru care am fost creați. Astfel, Botezul șterge păcatul strămoșesc la fel cum Hristos S-a născut fără păcatul stramoșesc, dându-ne posibilitatea de a voi către Dumnezeu și conform firii îndreptate prin Întrupare și Jertfă. În felul acesta, efectele păcatului strămoșesc în ce privește suferința fizică sunt mai degrabă ignorate, concentrarea fiind asupra îndreptarea firii universale cu un accent deosebit dacă nu exclusiv pe voință (naturală și gnomică). De ce problemele trupești sunt ignorate de aceste taine? Răspunsul acesta nu explică asta. [ [[Utilizator:RappY|RappY]] ([[Discuție Utilizator:RappY|discuție]]) 18 martie 2024 13:14 (UTC) ] | ||
Versiunea curentă din 18 martie 2024 13:14
Întrebare despre suferința Mântuitorului
Pr. Todoran Isidor în manualul său de teologie dogmatică spune astfel:
- Singura excepție de la universalitatea acestui păcat (strămoșesc n. n.) este Iisus Hristos, zămislit în Sfânta Fecioară Maria de la Duhul Sfânt și născut fără păcatul strămoșesc.
Tot Pr. Todoran spune că suferința este o urmare a păcatului strămoșesc:
- Cu privire la trup, păcatul a adus slăbiciuni și neputinţe, lipsuri și suferințe, inclusiv moartea fizică.
Dacă Iisus Hristos a fost „născut fără păcatul strămoșesc” iar suferința fizică este urmarea păcatului strămoșesc, cum se explică pătimirea suferită de Mântuitor pe cruce?
[ RappY (discuție) 7 martie 2024 11:07 (UTC) ]
- Un răspuns ar fi faptul că „păcatul strămoșesc” are efecte atât universale (afectând întreaga fire umană) cât și efecte personale (afectând fiecare persoană). La Căderea din Eden, la Întrupare, și la Jertfă, firea umană universală a fost afectată (în primă etapă negativ și în celelalte două etape pozitiv), cu un accent pe voința naturală (voirea), care bineînțeles are și efecte asupra fiecărei persoane, de vreme ce se împărtășesc din aceeași fire. Hristos născându-Se fără păcatul strămoșesc, a putut „activa” voința umană naturală în felul cum a fost concepută la început, echivalând voința umană (gnomică) cu voința divină a lui Dumnezeu. Astfel, voința personaei (în cazul acesta al Ipostasului divin al Fiului) a îndreptat practic firea universală de sus în jos (din voința Fiului-Persoană către firea umană prin enipostaziere). Tot la fel la Jertfă, firea umană universală a devenit demnă de iubirea și deci comuniunea lui Dumnezeu prin desăvârșită viață a Fiului. Însă aceste diferențe ființiale nu sunt suficiente de vreme ce noi suntem persoane cu voință gnomică (nu abstracții ale firii) care și printr-o fire îndreptată pot lucra împotriva scopului pentru care am fost creați. Astfel, Botezul șterge păcatul strămoșesc la fel cum Hristos S-a născut fără păcatul stramoșesc, dându-ne posibilitatea de a voi către Dumnezeu și conform firii îndreptate prin Întrupare și Jertfă. În felul acesta, efectele păcatului strămoșesc în ce privește suferința fizică sunt mai degrabă ignorate, concentrarea fiind asupra îndreptarea firii universale cu un accent deosebit dacă nu exclusiv pe voință (naturală și gnomică). De ce problemele trupești sunt ignorate de aceste taine? Răspunsul acesta nu explică asta. [ RappY (discuție) 18 martie 2024 13:14 (UTC) ]
