5.288 de modificări
Modificări
ortografie
Caracterul şi poziţia sa sunt subiect de dispută între bisericile ortodox orientale pe de o parte şi bisericile ortodoxă răsăriteană şi romano-catolică pe de altă parte.
Bisericile ortodoxe orientale sunt acuzate, în general, de celelalte biserici că acceptă [[eutihianism|doctrina eutihiană]] a [[monofizism]]ului—acest fapt este respins de către bisericile în cauză, deoarece ele îl consideră pe Eutihie ca fiind eretic, la fel ca toate celelalte biserici, şi prin aceea că s-au răscumpărat din această erezie la Al Doilea Sinod de la Efes,<ref>Istoria Bisericii Copte de [[w:Iris Habib Elmasry|Iris Habib Elmasry]] Volumul I</ref> dar acest lucuru lucru ocupă un loc important în diferenţele dintre aceste biserici orientale şi celelalte biserici creştine care au mult mai numeroşi adepţi, dar şi în conflictele civile şi fricţiunile din acea epocă şi din cele de după din [[Imperiul Roman de Răsărit]].
De aici, în încurcătura tipică a [[schismă|schismelor]], conform cu principalele facţiuni creştine, el a fost mai degrabă un [[Listă a patriarhilor Alexandriei|Patriarh al Alexandriei]] care a devenit eretic, care într-un joc de putere preventiv, caracteristic megalomaniei, a încercat să îi excomunice pe mulţi alţi episcopi care se opuneau credinţei sale în monofizism, inclusiv pe Leon. <!-- ref:vezi mai degrabă ceea ce spun documentele istorice de la [[Al Doilea Sinod de la Efes]]. --->
În consecinţă, el a fost [[excomunicare|excomunicat]] de către Leon, cel mai probabil imediat după începerea anului 450, ca o reacţie la controversele de la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]], pe care îl prezidase la cererea împăratului în dauna lui Leon. Acesta trebuia să fie al patrulea [[sinod ecumenic]] dar poate fi descris doar ca fără efect şi ciudat, fiind caracterizat de hotărâri luate în absenţa dezbaterilor, decizii prin care personalităţi importante ale facţiunilor creştine erau măcelărite ''in absentia'' prin excomunicare şi ale cărui decizii, au fost, în consecinţă, toate anulate de Leo dar şi de către următorul [[sinod ecumenic]] din 451, numit [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (numit pe scară largă ca Sinodul IV Ecumenic de către majoritatea Bisericilor Creştine importante; în schimb, Bisericile Ortodoxe Orientale numite anterior acceptă Sinodul II de la Efes ca fiind canonic şi nu acceptă Sinodul de la Calcedon şi nici [[Crezul|Crezul Calcedonian]]).
Cealaltă parte implicată în controversă, în afară de Dioscor, este Leon, fiecare considerându-l pe celălalt eretic. Principalii factori din spatele acestei dispute sunt încă actuali şi constituie subiectul dicuţiilor discuţiilor dintre biserici.<ref>[http://sor.cua.edu/Ecumenism/20000509oomtg3.html Biserica Ortodosă Siriacă]</ref>
Cercetări recente sugerează că atât Leon cât şi Dioscor au fost ortodocşi pentru că ambii erau de acord cu Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], în special cu cele ''Doisprezece Capitole'', cu toate că fiecare fusese considerat eretic de către partea cealaltă <ref>[http://www.romanity.org/htm/rom.06.en.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe şi ortodoxe orientale: Sprijinul lui Leon al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie şi ridicarea anatemelor] de John S. Romanides</ref>.
În Mai 1973, după cincisprezece secole, Papa [[Şenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei]] l-a vizitat pe Papa [[Paul al VI-lea al Romei|Paul al VI-lea]] al Romei şi au declarat că au o credinţă comună referitor la firea lui Hristos, subiect care provocase schisma Bisericii la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]].<ref>[http://www.coptic.net/articles/MonophysitismReconsidered.txt Coptic.net Monofizism reconsiderat]</ref> Totuşi, acest fapt este disputat, deoarece principalii lideri ai schismei ne-calcedoniene au condamnat în mod distinct înţelegerile Sfântului Chiril cu Sfântul Ioan al Antiohiei. De exemplu, Timotei Ailouros (ucenicul şi succesorul lui Dioscor), a scris: "Chiril... după ce a lămurit în chip minunat o înţeleaptă mărturisire a Ortodoxiei, s-a arătat nestatornic şi trebuie mustrat pentru că a propovăduit o învăţătură contrară: după ce mai înainte a afirmat că trebuie să vorbimd vorbim de o (singură) Fire a lui Dumnezeu Cuvântul, a distrus dogma pe care o formulase şi a fost prins mărturisind două Firi ale lui Hristos."
<ref>Timotei Ailouros, "Epistole către Kalonymos," ''Patrologia Graeca'', Vol LXXXVI, Col. 276; citat în ''The Non Chalcedonian Heretics'', p. 13. Vezi şi [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/mono_history.aspx "The History of the Persistant Monophysite Rejection of St. Cyril of Alexandria's Teaching on the Two Natures of Christ"]</ref>
A urmat o luptă între Eutihie şi [[Teodoret din Cyr|Teodoret]]. Eutihie a fost un [[arhimandrit]] al unei [[mănăstire|mănăstiri]] din Constantinopol. El a apărat formula "o singură fire" împotriva a "două firi." El a conchis că dumnezeirea absorbise umanitatea lui Hristos. Teodoret i-a acuzat pe Eutihie şi pe Chiril şi a publicat o lungă lucrare polemică împotriva lor. Sinodul de la Calcedon a avut loc în 448, Eutihie fiind condamnat şi exilat.
Iniţial, Leon i-a scris lui Eutihie lăudându-i zelul în combaterea dualismului nestorian. Dar mai târziu, s-a răzgândit; probabil atunci când a auzit că împăratul i-a scris lui Disocor, chemându-l la un sinod la care să se dicute discute acest subiect. Leon, care nu fusese implicat în conflictul dintre hristologiile alexandrină şi antiohiană, a trimis la Constantinopol faimosul său ''Tomos'' (scrisoare) - dar nu pentru a împăca părţile în conflict, ci pentru a-i defăima teologii alexandrini.
==Sinodul al II-lea de la Efes==
==Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon==
Apoi, în [[28 iulie]] 450, împăratul [[Teodosie al II-lea|Teodosie]] a murit iar sora sa [[Pulcheria Împărăteasa]] şi soţul ei [[Marcian]] au fost încoronaţi ca împăraţi. Pulcheria a sprijinit Roma împotriva Alexandriei. Ea a strâns semnături pentru "Tomul" lui Leo ca acesta să fie considerat ca baza discuţiilor pentru un nou sinod care urma să se ţină la Calcedon. În acelaşi timp, ea a decis să nu lase Romei autoritatea supremă în Biserică. Ea a refuzat cererea lui Leo de a seţine se ţine sinodul în Italia, sinodul fiind ţinut, în schimb, în Răsărit. Deşi se consideră că [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] l-a condamnat pe Eutihie, cel asupra căruia s-a îndreptat sinodul într-adevăr a fost Dioscor, deoarece Eutihie se afla deja în Siria de Nord, unde fusese exilat înainte de începerea sinodului.
În timpul sinodului, Dioscor a explicat de ce trebuia păstrată formula "o Fire întrupată a lui Dumnezeu Cuvântul" (o formulă care fusese deja justificată şi definită la [[Sinodul III Ecumenic|Primul Sinod de la Efes]]). Când au auzit "o singură fire," unii episcopi au strigat că "Eutihie a spus şi el aceste lucruri." Aici, Dioscor a clarificat opinia alexandrină, spunând: "Nu vorbim despre amestecare [contopire], nici despre împărţire [divizare], nici despre schimbare." Dioscor a încercat să-şi prezinte clar poziţia: aceea că el nu accepta "două Firi după unire," dar că nu avea obiecţii la formula "''din'' două firi după unire."
