Modificări

Dioscor I al Alexandriei este considerat [[sfânt]] de către bisericile [[Biserica din Alexandria (coptă)|coptă]], [[Biserica Antiohiei (Siriacăsiriacă)|siriacă]] şi alte biserici [[Biserici Vechi-Orientale|ortodoxe orientale]]. El este considerat, în general, un [[eretic]] de către [[Biserica Ortodoxă]], deşi unii comentatori, cum ar fi Anatolie şi [[Ioan S. Romanides]] consideră că Dioscor a fost demis la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon|Calcedon]] (451) nu din cauza credinţei, ci din cauza gravelor sale erori administrative de la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]] (449), unde a avut loc reabilitarea ereticului [[Eutihie]] şi atacul contra lui [[Flavian mărturisitorulMărturisitorul|Flavian]] şi pentru că acesta (Dioscor) l-a excomunicat pe Papa [[Leo Leon cel Mare|Leo Leon I al Romei]] , precum şi pentru că la Calcedon a refuzat să apară în faţa sinodului deşi fusese convocat de trei ori.<ref>[http://www.romanity.org/htm/rom.06.en.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe şi ortodoxe orientale: sprijinul lui Leo Leon al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie şi ridicarea anatemelor] de John S. Romanides</ref>

Bisericile ortodoxe orientale sunt acuzate, în general, de celelalte biserici că acceptă [[eutihianism|doctrina eutihiană]] a [[monofizism]]ului&mdash;acest fapt este respins de către bisericile în cauză, deoarece ele îl consideră pe Eutihie ca fiind eretic eretic, la fel ca toate celelalte biserici, şi prin aceea că s-au răscumpărat din această erezie la Al Doilea Sinod de la Efes,<ref>Istoria Bisericii Copte de [[w:Iris Habib Elmasry|Iris Habib Elmasry]] Volumul I</ref> dar acest lucuru lucru ocupă un loc important în diferenţele dintre aceste biserici orientale şi celelalte biserici creştine care au mult mai numeroşi adepţi, dar şi în conflictele civile şi fricţiunile din acea epocă şi din cele de după din [[Imperiul Roman de Răsărit]].

De aici, în încurcătura tipică a [[schismă|schismelor]], conform cu principalele facţiuni creştine, el a fost mai degrabă un [[Listă a patriarhilor Alexandriei|Patriarh al Alexandriei]] care a devenit eretic, care într-un joc de putere preventiv, caracteristic megalomaniei, a încercat să îi excomunice pe mulţi alţi episcopi care se opuneau credinţei sale în monofizism, inclusiv pe LeoLeon. <!-- ref:vezi mai degrabă ceea ce spun documentele istorice de la [[Al Doilea Sinod de la Efes]]. --->

În consecinţă, el a fost [[excomunicare|excomunicat]] de către LeoLeon, cel mai probabil la imediat după începerea anului 450, ca o reacţie la controversele de la [[Al Doilea Sinod Sinodul tâlhăresc de la Efes]], pe care îl prezidase la cererea împăratului în dauna lui Leon. Acesta trebuia să fie al patrulea [[sinod ecumenic]] dar poate fi descris doar ca fără efect şi ciudat, fiind caracterizat de hotărâri luate în absenţa dezbaterilor, decizii prin care personalităţi importante ale facţiunilor creştine erau măcelărite ''in absentia'' prin excomunicare şi ale cărui decizii, au fost, în consecinţă, toate anulate de Leodar şi de către următorul [[sinod ecumenic]] din 451, numit [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (numit pe scară largă ca Sinodul IV Ecumenic de către majoritatea Bisericilor Creştine importante; în schimb, Bisericile Ortodoxe Orientale numite anterior acceptă Sinodul II de la Efes ca fiind canonic şi nu acceptă Sinodul de la Calcedon şi nici [[Crezul|Crezul Calcedonian]]).

Acesta trebuia să fie al patrulea [[sinod ecumenic]] dar poate fi descris doar ca fără efect şi ciudat, fiind caracterizat de hotărâri luate Cealaltă parte implicată în absenţa dezbaterilor, decizii prin care personalităţi importante ale facţiunilor creştine erau măcelărite ''in absentia'' prin excomunicare şi ale cărui decizii, au fostcontroversă, în consecinţăafară de Dioscor, toate anulate de Leo dar şi de către urmăptorul [[sinod ecumenicl]] din 451este Leon, numit [[Sinodul de la Calcedon]] (Numit fiecare considerându-l pe scară largă ca Sinodul IV Ecumenic de către majoritatea Bisericilor Creştine importantecelălalt eretic. În schimb, Bisericile Ortodoxe Orientale numite anterior acceptă Sinodul II de la Efes ca fiind canonic Principalii factori din spatele acestei dispute sunt încă actuali şi nu acceptă Sinodul de la Calcedon şi nici constituie subiectul discuţiilor dintre biserici.<ref>[[Crezul Calcedonian]http://sor.cua.edu/Ecumenism/20000509oomtg3.html Biserica Ortodosă Siriacă].)</ref>

Cealaltă parte implicată în controversăCercetări recente sugerează că atât Leon cât şi Dioscor au fost ortodocşi pentru că ambii erau de acord cu Sfântul [[Chiril al Alexandriei]], în afară de Dioscor, este Leospecial cu cele ''Doisprezece Capitole'', cu toate că fiecare considerându-l pe celălalt fusese considerat eretic. Principalii factori din spatele acestei dispute sunt încă actuali şi constituie subiectul dicuţiilor dintre biserici.de către partea cealaltă <ref>[http://sorwww.cuaromanity.eduorg/Ecumenismhtm/20000509oomtg3rom.06.html Biserica Ortodosă Siriacăen.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe şi ortodoxe orientale: Sprijinul lui Leon al Romei pentru Teodoret, sprijinul lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie şi ridicarea anatemelor]de John S. Romanides</ref> .

Cercetări recente sugerează că atât Leo cât şi Dioscor sunt ortodocşi pentru că ei sunt de acord cu Sfântul În Mai 1973, după cincisprezece secole, Papa [[Chiril Șenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei]]l-a vizitat pe Papa [[Paul al VI-lea al Romei|Paul al VI-lea]] al Romei şi au declarat că au o credinţă comună referitor la firea lui Hristos, în special cu cel Doisprezece Capitole, cu toate că fiecare fusese considerat eretic subiect care provocase schisma Bisericii la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de către partea cealaltă la Calcedon]].<ref>[http://www.romanitycoptic.orgnet/articles/htmMonophysitismReconsidered.txt Coptic.net Monofizism reconsiderat]</romref> Totuşi, acest fapt este disputat, deoarece principalii lideri ai schismei ne-calcedoniene au condamnat în mod distinct înţelegerile Sfântului Chiril cu Sfântul Ioan al Antiohiei.06De exemplu, Timotei Ailouros (ucenicul şi succesorul lui Dioscor), a scris: "Chiril.en.orthodox_and_oriental_orthodox_consultation.htm Consultări ortodoxe după ce a lămurit în chip minunat o înţeleaptă mărturisire a Ortodoxiei, s-a arătat nestatornic şi ortodoxe orientaletrebuie mustrat pentru că a propovăduit o învăţătură contrară: Sprijinul după ce mai înainte a afirmat că trebuie să vorbim de o (singură) Fire a lui Leo al Romei pentru TeodoretDumnezeu Cuvântul, sprijinul a distrus dogma pe care o formulase şi a fost prins mărturisind două Firi ale lui Dioscor al Alexandriei pentru Eutihie Hristos."<ref>Timotei Ailouros, "Epistole către Kalonymos," ''Patrologia Graeca'', Vol LXXXVI, Col. 276; citat în ''The Non Chalcedonian Heretics'', p. 13. Vezi şi ridicarea anatemelor[http://orthodoxinfo.com/ecumenism/mono_history.aspx "The History of the Persistant Monophysite Rejection of St. Cyril of Alexandria's Teaching on the Two Natures of Christ"] de John S. Romanides</ref>.

O declaraţie similară a fost stabilită între Bisericile ortodoxe orientale şi Biserica Ortodoxă răsăriteană în anii 1990. În Mai 1973vara lui 2001, după cincisprezece secole, Papa [[Shenouda al IIIPatriarhiile Ortodoxă Coptă şi Ortodoxă Greacă de Alexandria au convenit să-lea (Gayyid) al Alexandriei]] l-a vizitat pe Papa şi recunoască reciproc [[Paul al VI-lea al Romei|Paul al VI-leabotez]] al Romei şi au declarat că au o credinţă comună referitor la firea lui Hristos, subiect care a cauzat schisma Bisericii la ul făcut de cealaltă.<ref>[[Biserica din Alexandria (coptă)#Sinodul de la Calcedon]].<ref>[http://www.coptic.net/articles/MonophysitismReconsidered.txt Coptic.net Monofizism reconsiderat]</ref> Totuşi, acest fapt este disputat, deoarece principalii lideri ai schismei ne-calcedoniene au condamnat în mod distinct înţelegerile Sfântului Chiril cu Sfântul Ioan al Antiohiei. De exemplu, Timotei Ailouros (ucenicul şi succesorul lui Dioscor), a scris: "Chiril... having excellently articulated the wise proclamation of Orthodoxy, showed himself to be fickle and is to be censured for teaching contrary doctrine: after previously proposing that we should speak of one nature of God the Word, he destroyed the dogma that he had formulated and is caught professing two Natures of Christ."<ref>Timothy Ailouros, "Epistles to Kalonymos," ''Patrologia Graeca'', Vol LXXXVI, Col. 276; quoted in The Non Chalcedonian Heretics, p. 13. See also [http://orthodoxinfo.com/ecumenism/mono_history.aspx "The History of the Persistant Monophysite Rejection of St. Cyril of Alexandria's Teaching on the Two Natures of Christ"]</ref>

A similar declaration was reached between the Oriental Orthodoxy churches and the Eastern Orthodoxy churches in the 1990s. In the summer of 2001, the Coptic Orthodox and Greek Orthodox Patriarchates of Alexandria agreed to mutually recognize baptisms performed in each other's churches<ref>[[Church of Alexandria (Coptic)#Council of Chalcedon]]</ref>. ==Early lifePrima parte a vieţii==Before being Înainte de a deveni Papă, Dioscor a Pope Dioscorus served as the dean of the slujit ca decan al [[Catechetical School of Şcoala catehetică din Alexandria|Şcolii catehetice din Alexandria]], and was the şi a fost secretarul personal secretary of al lui [[Cyril of AlexandriaChiril al Alexandriei|Saint Cyril the Great, Patriarch of AlexandriaSfântului Chiril cel Mare]], whom he accompanied to the Patriarh al Alexandriei, pe care l-a însoţit la [[Third Ecumenical CouncilSinodul III Ecumenic]] held at care s-a ţinut la [[EphesusEfes]].

In his struggle against În lupta sa împotriva lui [[Nestorie]], St. Sfântul [[Cyril of AlexandriaChiril al Alexandriei|CyrilChiril]] explained the union between the two natures of Christ a explicat unirea dintre cele două firi ale lui Hristos (His Divinity and His Humanitydumnezeirea şi umanitatea sa) as ca "inward and real without any divisionlăuntrică şi adevărată fără nici o separare, change, or confusionschimbare sau confuzie." He rejected the Antiochian theory of El a respins teoria antiohiană a "indwelling,sălăşluirii" or sau "conjunction,suprapunerii" or sau "close participationparticipării apropiate" as insufficient to reveal the real unificationca nefiind pe deplin capabile să exprime unirea cea adevărată. He charged that their theory permitted the division of the two hypostasis of Christ just as Nestorius taughtEl a acuzat teoria aceasta că permite divizarea celor două ipostasuri ale lui Hristos exact la fel cum a propovăduit Nestorie.

Thus the traditional Orthodox Astfel, formula adopted by Cyril and Dioscorus was ortodoxă tradiţională adoptată de Chiril şi Dioscor a fost "one incarnate natureo singură fire întrupată" which translated in Greek to care se traduce în greceşte prin ''[[MiaphysitismMiafizitism|mia-physis]]'' and not şi nu prin ''mono-physis''. They meant by Ei au înţeles prin ''mia'': oneunul; not dar nu "single oneunul singur", but ci "unity oneunul în unitate"; "out of two naturesaltceva decât două firi"; as Dioscorus statedaşa cum a declarat Dioscor. He insisted on El a insistat pe "the one natureo singură fire" of Christ to assert Christ's onenessa lui Hristos pentru a afirma unitatea, identitatea unică a lui Hristos, as ca unealtă de apărare a tool to defend the Church's faith against Nestorianismcredinţei Bisericii împotriva nestorianismului. Thus Christ is at once God and manAstfel, Hristos este Dumnezeu şi om într-unul singur.

On the other hand the Antiochian Pe de altă parte, formula was antiohiană era "two natures after the uniondouă firi după unire" which is translated to care se traduce prin ''dio physis''. This formula explained Christ as two natures; Son of God, and Son of ManAceastă formulă explică faptul că Hristos are două firi, and that God did not suffer nor did He dieel fiind Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului şi aceea că Dumnezeu nu suferă şi nici nu moare.

St. Cyril himself accepted the Antiochian Sfântul Chiril însuşi a acceptat formula, in his agreements with St. John of Antiochantiohiană în înţelegerile sale cu Sfântul Ioan al Antiohiei:

:"With regard to the Evangelical and Apostolic expressions concerning the LordCu privire la exprimările evanghelice şi apostolice referitoare la Domnul, we know that men who are skilled in theology make some of them common to the one Personştim că oamenii care sunt pricepuţi în ale teologiei le-au atribuit pe unele din ele Persoanei celei una, în timp ce pe celelalte le-au împărţit între cele două Firi, while they divide others between the two Naturespe cele care erau potrivite lui Dumnezeu atribuindu-le dumnezeirii lui Hristos, ascribing those that are fitting to God to Divinity of Christiar pe cele care erau mai umile, and those that are lowly to His Humanityfirii Sale umane. On reading these sacred utterances of Yours, and finding that we ourselves think along the same linesCitind aceste sfinte cuvinte ale Voastre şi găsind că noi înşine gândim în acelaşi mod&mdash;for there is one Lordpentru că este un Domn, one Faitho credinţă, one Baptismun Botez&mdash;we glorified God the Saviour of allam dat slavă lui Dumnezeu, Mântuitorul tuturor"<ref>John Ioan Karmiris, ''Dogmatic and Creedal Statements of the Orthodox ChurchDeclaraţii dogmatice şi de crez ale Bisericii Ortodoxe'', Vol. 1, AthensAtena, 1960. p. 154, quoted in citat în ''The NonEreticii ne-Chalcedonian Hereticscalcedonieni'', p. 11</ref>

A struggle occurred between Eutyches and urmat o luptă între Eutihie şi [[TheodoretTeodoret din Cyr|Teodoret]]. Eutyches was an Eutihie a fost un [[archimandritearhimandrit]] of a al unei [[monasterymănăstire|mănăstiri]] in Constantinopledin Constantinopol. He defended the El a apărat formula "one natureo singură fire" against that of împotriva a "two naturesdouă firi." He concluded that the Godhead absorbed the manhood of ChristEl a conchis că dumnezeirea absorbise umanitatea lui Hristos. Theodoret accused Eutyches and Cyril, and published Teodoret i-a acuzat pe Eutihie şi pe Chiril şi a long attack on thempublicat o lungă lucrare polemică împotriva lor. The council of Constantinople was held in Sinodul de la Calcedon a avut loc în 448, and Eutyches was condemned and exiledEutihie fiind condamnat şi exilat.

Leo originally wrote to Eutyches praising his zeal in opposing the Nestorian dualismIniţial, Leon i-a scris lui Eutihie lăudându-i zelul în combaterea dualismului nestorian. But he later changed his mindDar mai târziu, s-a răzgândit; perhaps when he heard that the emperor wrote to Dioscorus calling him to probabil atunci când a auzit că împăratul i-a council to be held to discuss that matterscris lui Disocor, chemându-l la un sinod la care să se discute acest subiect. LeoLeon, who was not part of the conflict between the Alexandrian and the Antiochian Christologycare nu fusese implicat în conflictul dintre hristologiile alexandrină şi antiohiană, sent his famous Tome a trimis la Constantinopol faimosul său ''Tomos'' (letterscrisoare) to Constantinople -dar nu pentru a împăca părţile în conflict, ci pentru a- not to work for reconciliation of the parties, but to defame the Alexandrian theologiansi defăima teologii alexandrini.

Then Emperor Theodosius Atunci, împăratul Teodosie al II convened the -lea a convocat [[Second Council of EphesusSinodul tâlhăresc de la Efes|Sinodul II de la Efes]] (called the "numit şi „''Sinodul tâlhăresc din de la Efes"''”) in , în 449 and asked Dioscorus to exercise supreme authority over it as presidentşi i-a cerut lui Dioscor să exercite o autoritate supremă asupra lucrărilor, ca preşedinte al sinodului. Eutyches was rehabilitated because he offered to repent and also because Eutihie a fost reabilitat deoarece s-a oferit să se căiască şi deoarece Leo wrote to i-a scris lui Flavian saying that he should be kind to him, and to accept him if he repentedspunându-i că trebuie să fie amabil cu Eutihie şi să-l ierte dacă se căieşte.

Then on Apoi, în [[July 28iulie]], 450, Emperor împăratul [[Theodosius Teodosie al II-lea|TheodosiusTeodosie]] died and his sister a murit iar sora sa [[Pulcheria the Empress|PulcheriaÎmpărăteasa]] and her consort şi soţul ei [[Marcian]] were declared emperorsau fost încoronaţi ca împăraţi. Pulcheria supported Rome against Alexandriaa sprijinit Roma împotriva Alexandriei. She gathered signatures for the Ea a strâns semnături pentru "TomeTomul" of lui Leo to be introduced as the basic paper for a new council to be held at Chalcedonca acesta să fie considerat ca baza discuţiilor pentru un nou sinod care urma să se ţină la Calcedon. At the same timeÎn acelaşi timp, she decided not to let Rome hold supreme authority in the churchea a decis să nu lase Romei autoritatea supremă în Biserică. She refused Ea a refuzat cererea lui Leo's demand to hold the council in Italyde a se ţine sinodul în Italia, sinodul fiind ţinut, în schimb, but insisted that it would be held in the Eastîn Răsărit. Although the Deşi se consideră că [[council of ChalcedonSinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] is believed to have condemned Eutychesl-a condamnat pe Eutihie, the man with whom it really dealt was Dioscoruscel asupra căruia s-a îndreptat sinodul într-adevăr a fost Dioscor, for Eutyches was already in North Syriadeoarece Eutihie se afla deja în Siria de Nord, where he had been exiled before the council metunde fusese exilat înainte de începerea sinodului.

During the councilÎn timpul sinodului, Dioscorus explained why they should retain the Dioscor a explicat de ce trebuia păstrată formula "one incarnate nature of God the Wordo Fire întrupată a lui Dumnezeu Cuvântul" (a formula which had already been vindicated and defined at the o formulă care fusese deja justificată şi definită la [[Third Ecumenical CouncilSinodul III Ecumenic|First Council of EphesusPrimul Sinod de la Efes]]). On hearing Când au auzit "one natureo singură fire," some bishops in the council shouted, unii episcopi au strigat că "Eutyches says these things alsoEutihie a spus şi el aceste lucruri." Here Dioscorus clarified the Alexandrian viewAici, sayingDioscor a clarificat opinia alexandrină, spunând: "We do not speak of confusionNu vorbim despre amestecare [contopire], neither of divisionnici despre împărţire [divizare], nor of changenici despre schimbare." Dioscorus tried to make his position clearDioscor a încercat să-şi prezinte clar poziţia: that he did not accept aceea că el nu accepta "two natures after the uniondouă Firi după unire," but he had no objection to dar că nu avea obiecţii la formula "''fromdin'' two natures after the uniondouă firi după unire."

When the judges started the order of the acts of the CouncilCând prezidiul a început prezentarea ordinii de zi a sinodului, Paschasinus, the Roman delegate, saiddelegatul roman, a spus: "We have orders from Rome that Dioscorus should not have a place in this councilAvem dispoziţii de la Roma ca Dioscor să nu aibă un loc în acest sinod. If this is violated he should be cast outDacă acest lucru se întâmplă, atunci el trebuie dat afară." When the judges asked about what Dioscorus did, the Roman delegate repliedCând prezidiul a întrebat ce făcuse Dioscor, delegatul roman a replicat: "He has dared to conduct a council without the authorization of the A îndrăznit să prezideze un sinod fără autorizarea Scaunului apostolic see in Romeal Romei, un lucru care nu s-a thing which has never happened and which ought not to have happenedmai întâmplat până acum şi care nu se cuvine să se mai întâmple."

It was the emperor's favor that the council had to draw out Alexandria and declare Împăratul a new formula to bring the entire Church in the east under the leadership of Constantinoplecerut sinodului să-i înlăture pe alexandrini şi să proclame o nouă formulă de credinţă care să aducă întreaga Biserică din Răsărit sub autoritatea Constantinopolului. They used Leo as Aceştia s-au folosit de Leon ca de o unealtă pentru a tool to accomplish their objective through his enmity to -şi atinge scopul, folosindu-se de ostilitatea lui faţă de Alexandria, looking upon it as an obstacle in realizing his papal authority on the Church over the worldpe care o privea ca un obstacol în instaurarea autorităţii papale peste Biserica din lumea întreagă.

The verdict of the commissioners was announcedVerdictul delegaţilor a fost anunţat: Dioscorus of AlexandriaDioscor al Alexandriei, [[Juvenal of Jerusalem]]Iuvenalie al Ierusalimului, Thalassius of CaesareaTalasie al Cezareei, Eusebius of AncyraEusebiu al Ancyrei, Eutathius of Eustaţie de Berytus, and Basil of Seleuciaşi Vasile al Seleuciei &mdash;these were the men who had been responsible for the decisions of the second council of Ephesusaceştia erau oamenii responsabili de deciziile de la Sinodul al II-lea de la Efes şi ca atare toţi trebuiau depuşi. Astfel, and should as such all be deposed. Thus the Patriarch of Alexandria was exiled to patriarhul Alexandriei a fost exilat în insula Gangra Island. In factDe fapt, Dioscorus was not condemned by name at Chalcedon because of his theological heresyDioscor nu a fost condamnat nominal la Calcedon din cauza ereziei sale teologice, but specifically due to his canonical violations at the Robber Synod of Ephesusci din cauza nerespectării canoanelor la Sinodul tâlhăresc de la Efes.

==New formula of faithNoua formulă de credinţă==Under strong pressureSub o presiune puternică, the bishops of the council accepted a new formula of faithepiscopii de la sinod au acceptat noua formulă de credinţă, so that astfel încât Alexandria would not acquire theological precedenceva pierde autoritatea teologică. Yet when the delegates attempted to impose the papal authority upon the universal churchÎn plus, atunci când delegaţii au încercat să impună autoritatea papală peste Biserica universală, silence turned into revolttăcerea s-a transformat în revoltă. În scrisori repetate şi mânioase, Leo announced, in his repeatedly angry letters, his resistance to the council because it regarded Rome and Constantinople as equalşi-a făcut cunoscută opoziţia la acest sinod deoarece considera Roma şi Constantinopolul egale.

After those incidentsDupă aceste incidente, un mesager de la Constantinopol a messenger from Constantinople arrived in ajuns la Alexandria announcing the exile of the Patriarch Dioscorus, and the appointment of an Alexandrian priest named unde a anunţat exilul patriarhului Dioscor şi numirea unui preot alexandrin care se numea [[Proterius of de Alexandria|Proterius]] as an ca patriarh imperial, i.e., alien/foreignstrăin/nonne-Egyptianegiptean, patriarch over peste Alexandria, with the approval of the emperoracesta având aprobarea împăratului. He threatened whoever dared to show disobedienceEl a ameninţat pe orice va încerca să-şi arate nesupunerea. The Patriarhul [[Melchitemelchit]] patriarch who was appointed by the emperor became surrounded by soldiers willing to punish those who might resist the imperial command. In the year 457 Patriarch Dioscorus died in exile, and when the Copts heard thatcare fusese numit de împărat, they met with the clergymen and elected Timothy, the disciple of Dioscorus, to be the new Patriarch. This became s-a regular practice of the Coptic Church, who have not been reconciled to the Orthodox Patriarchates to this dayînconjurat de soldaţi care pedepseau pe toţi cei care se opuneau poruncilor imperiale.

Dioscorus I (died c. 454/În anul 457) in Asia Minor, pe [[September 11septembrie]], 454patriarhul Dioscor a murit în exil, în Asia Mică.<ref>[http://www.newadvent.org/cathen/05019a.htm Catholic Encyclopedia]</ref>Când copţii au auzit acest lucru, ei s-au adunat împreună cu clerul şi l-au ales pe Timotei, ucenicul lui Dioscor, să fie noul patriarh. Acest lucru a devenit o practică regulată în Biserica Coptă, care încă nu s-a împăcat cu Patriarhiile Ortodoxe nici până în zilele noastre.

*[[Biserica Ortodoxă Coptădin Alexandria (coptă)]]

[[Categorie:Sfinţi Sfinți egipteni|Dioscor I, Papă al Alexandriei]][[Categorie:Patriarhi de Alexandriaai Alexandriei|Dioscor I, Papă al Alexandriei]]