5.288 de modificări
Modificări
ortografie
După ce a stat în Anaplus timp de nouă ani, Daniil a avut o vedenie cu [[Simeon Stâlpnicul|Sf. Simeon Stâlpnicul]] care stătea pe un uriaş stâlp de nor. Daniil a fost adus către Simeon, care l-a primit pe Daniil cu un sfânt sărut şi i-a spus să "fie tare şi să primească rolul"(?). După ce a descris această vedenie celor din jur, aceştia l-au sfătuit pe Daniil să pună un stâlp şi să urmeze felul de viaţă pe care Sf. Simeon l-a trăit. După mai multe zile un călugăr pe nume Sergiu, care fusese ucenicul lui Simeon, a ajuns la Constantinopol aducând vestea ca Sf. Simeon trecuse la Domnul. Sergiu avea cu el tunica de piele a lui Simeon pe care el trebuia să o dea Împăratului Leon I.
Deoarece împăratul era ocupat cu problemele statului, Sergiu nu a putut să-i ofere tunica lui Sf. Simeon în oraş. Aşadar, Sergiu a decis să meargă în continuare spre Manastirea Mănăstirea Akoimetoi ("cei fără de somn"). Pe drum, marinarii de pe vasul pe care călătorea Sergiu i-au povestit cum Daniel învinsese demoni care în trecut distruseseră corăbii ce treceau pe acea cale. Auzind acestea, Sergiu şi-a schimbat drumul pentru a-l vizita pe Daniil.
Cei doi s-au întâlnit şi Daniil i-a povestit lui Sergiu vedenia sa cu Sf. Simeon. Auzind despre această vedenie, Sergiu a spus, "La tine m-a trimis Dumnezeu, şi nu la împărat, căci iată aici sunt eu, ucenicul părintelui meu; şi iată, aici este sfinţia sa". După aceea, Sergiu i-a dat tunica lui Daniil, acesta priminduprimind-o cu lacrimi. De atunci, Sergiu a devenit ucenicul său.
După ce a primit tunica lui Sf. Simeon, Daniil şi-a asumat viaţa pe stâlp, rămânând perioade variate pe unul din trei stâlpi timp de treizeci şi trei de ani ce-i rămăseseră din viaţă. Mulţi oameni au venit la stâlpul său, printre care oameni bolnavi şi cu diferite necazuri, cât şi cei care doreau binecuvântarea lui Daniil. Toţi aceştia au primit ajutor şi vindecare de la el.
