Modificări

|}}'''Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț''' a viețuit în secolul al XV-lea în partea de nord a Moldovei, nevoindu-se în viața călugărească cea mai mare parte a vieții sale. Conform tradiției, el a fost unul dintre ucenicii [[ucenic]]ii Cuviosului [[Leontie de la Rădăuți]], iar mai târziu a ajuns sfătuitor al Binecredinciosului voievod [[Ștefan cel Mare și Sfânt]] al Moldovei. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] în ziua de [[18 decembrie]].

Cuviosul [[Cuvios]]ul Daniil Sihastrul s-a născut pe la începutul secolului al XV-lea, probabil din părinți săraci<ref> [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/decembrie/cuviosul_daniil_sihastrul.htm Unele surse] consideră că acesta provenea dintr-o familie boierească.</ref>, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la [[botez ]] numele de Dumitru. Fiind trimis să învețe carte la mănăstirea [[Mănăstirea Bogdana (Rădăuți)|Bogdana]] din Rădăuți, dovedește chemare pentru viața [[monahism|călugărească]], intrând în monahism la această [[mănăstire ]] la vârsta de șaisprezece ani; primește la [[călugărie ]] numele de David.

Ulterior, doritor de nevoințe mai aspre, pleacă la schitul [[schit]]ul Laura de pe valea Putnei, ctitoria Sf. [[Leontie de la Rădăuți]]. Conform tradiției, aici l-a avut drept [[Duhovnic|călăuzitor duhovnicesc ]] chiar pe cuviosul Leontie. Aici îmbunătățitul [[monah ]] David primește schima cea mare și numele de Daniil.

De la schitul Laura, cuviosul Daniil se retrage în munte, pe o stâncă de pe malul pârâului Vițeu. În stâncă își cioplește un [[paraclis ]] și o chilie dedesubtul acesteia, unde își continuă nevoințele. Faima lui se răspândește cu timpul din ce în ce mai mult, la el venind mulți doritori de viață și călăuzire duhovnicească. Renumele său îl face cunoscut chiar până la curtea domnească de la Suceava, unde stăpânea binecredinciosul voievod [[Ștefan cel Mare]]. Potrivit tradiției, domnitorul venea de multe ori să ceară sfătuire de la cuviosul Daniil. Se spune că sfântul Daniil este cel care l-a îndemnat pe domn să întemeieze [[Mănăstirea Putna]] (sfințită în anul 1470), arătându-i și locul cel mai bun pentru ctitoria sa. Tot tradiția spune că, iubitor de liniște și singurătate, dar și ca să nu fie silit să primească tronul mitropolitan al Moldovei după mutarea la Domnul a mitropolitului [[Teoctist I al Moldovei|Teoctist I]] (1452-1477), sfântul Daniil își părăsește chilia de lângă noua mănăstire Putna. Se retrage într-un loc singuratic de pe malul pârâului Voroneț, săpându-și o nouă chilie în piatră.

Viețuind aici în nevoințe aspre și [[rugăciune]], a primit de la [[Dumnezeu ]] darul vindecărilor, al alungării demonilor[[demon]]ilor, precum și cel al sfătuirii duhovnicești și alinării celor în suferință. Astfel, și aici sfântul a fost înconjurat de ucenicii care îi căutau sfaturile și îndrumarea duhovnicească. Ca părinte duhovnicesc al multor ucenici, se consideră că sfântul Daniil a stat la baza unei înnoiri [[Isihasm|isihaste ]] a monahismului din Moldova. Între ucenicii acestuia s-a aflat și viitorul mitropolit al Moldovei, [[Grigorie Roșca]].

În anul 1488, în apropierea locului unde se nevoia cuviosul Daniil, binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare poruncește întemeierea unei noi mănăstiri, viitoarea [[Mănăstirea Voroneț|Mănăstire Voroneț]], care va fi ridicată în numai câteva luni. Conform tradiției, cuviosul Daniil a devenit apoi primul egumen al noii mănăstirii, povățuind obștea înfloritoare a acesteia vreme de vreo zece ani. Istoricii bisericești contemporani consideră că sursele nu confirmă această tradiție, sfântul neavând probabil titlul oficial de [[egumen]], fiind însă numit de către contemporani și autori din perioada imediat următoare acestuia [[stareț]] cu referire la calitatea sa de părinte și călăuzitor duhovnicesc al ucenicilor săi monahi <ref> A se vedea [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/decembrie/cuviosul_daniil_sihastrul.htm aici] pentru mai multe referințe</ref>.

Numele cuviosului Daniil pomenit și cinstit ca sfânt se găsește într-un mare număr de surse datând din secolele XVI-XVIII-lea<ref> A se vedea un inventar detaliat al acestora în Pr. Prof. Dr. [[Mircea Păcurariu]], ''Sfinți daco-romani și români'', Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 72-76 (fragment disponibil online [http://cidadededeus.wordpress.com/2008/12/18/sfantul-daniil-sihastrul-18-decembrie/ aici]).</ref>. Ca o dovadă în plus a cinstirii de care s-a bucurat de-a lungul timpului sfântul, de numele cuviosului Daniil se leagă și o mulțime de povestiri și legende populare. [[Proslăvire|Canonizarea]] sa explicită s-a făcut însă mult mai târziu. Astfel, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a proclamat oficial canonizarea sfântului Daniil Sihastrul, alături de cea a mai multor [[Sfinți români (cronologie) |sfinți români]], pe 20-21 iunie 1992, rânduindu-i ca dată de [[prăznuire]] ziua de [[18 decembrie]].