Modificări

'''Ctitorul''' sau '''fondatorul ''' sau '''întemeietorul''' este acea persoană sau familie care construiește și înzestrează o [[biserică]] sau o [[mănăstire]].

Termenul este de proveniență grecească - gr. κτίτωρ , ὁ, κτίζω — ''ktitor'', ''ktizo'' = „a construi, a întemeia” - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ''ktitorŭ - ktitorĭ''.

Adesea ctitorii sunt pictați undeva în spatele bisericii (sau a „ctitoriei” lor), într-o frescă ce se numește „tablou votiv”<ref>[[Biserica Ortodoxă Română]], prin hotărârea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod]] din 28 februarie 1950 (în revista B.O.R., 1950, nr. 3-6) stabilește: „Numai portretele ctitorilor și cel al ierarhului, sub păstorirea căruia s-a sfințit biserica, vor putea fi zugrăvite în interiorul bisericilor“. Cei care au făcut numai o donație bisericii, fie în natură, fie în bani, nu pot fi socotiți ctitori, ci numai ajutători ai sfântului locaș.</ref>. În funcție de testament, ei sunt pomeniți la [[Sfânta Liturghie]] după o anumită rânduială: la [[Proscomidia|Proscomidie]] este o [[Miride|miridă]] care se scoate pentru ctitori<ref>Drept prevăzut în Novela 123 din Codul lui [[Iustinian I|Iustinian]].</ref>. ==Note==<references /> ==Surse==*[[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2