Modificări

Salt la: navigare, căutare

Constantin al XI-lea Paleologul

170 de octeți adăugați, 20 ianuarie 2012 16:47
referinţe
{{Articol de calitate}}
[[Imagine:Constantinos XI Palaiologos.jpg|thumb|200px|'''Constantin al XI-lea Paleologul''']]
Drept-credinciosul Împărat '''Constantin al XI-lea Paleologul''' (grec.: ''Κωνσταντίνος ΙΑ' Δραγάσης Παλαιολόγος'', sau Kōnstantinos XI Dragasēs Palaiologos), a fost ultimul împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin). A domnit din 1448 până la [[29 mai]] 1453, când a murit ca un [[martir]] creştin, apărând eroic [[Căderea Constantinopolului|zidurile Constantinopol]]ului.
[[Manuel al II-lea]] a murit la [[21 iulie]] 1425, în vârstă de 75 de ani, după ce, pentru câteva luni, îmbrăcase veșmântul monahal. Fiul său cel mai mare, [[Ioan al VIII-lea]], a rămas împărat unic.
Trebuia acum să-i dea un apanaj propriu şi fratelui său Constantin, care rămăsese numai cu titlul de ''despot''<ref>Donald M. Nicol, - ''Împăratul fără de moarte. Viaţa şi legenda lui Constantin Paleologul, ultimul împărat al romanilor'', Editura Polirom, Bucureşti, 2003</ref>.
Conducătorul italian al Epirului și al insulei Cefalonia, Carlo Tocco, ocupase Clarenţa și câmpia Elisului, în partea de nord vest a peninsulei. Teodor, cel de-al doilea fiu al lui [[Manuel al II-lea]] şi despot al Moreei în acel moment, avea să încheie cu Carlo Tocco un armistițiu, încălcat însă în 1426, când Tocco și-a reluat campania. Împăratul Ioan al VIII-lea a hotărât să scape Moreea de această pacoste. În 1427, a plecat din Constantinopol ca să rezolve el însuși problema. L-a luat cu sine pe fratele lui, Constantin, și, de asemenea, pe [[Gheorghe Sphrantzes]], un nobil bizantin de la care ne-au rămas cele mai amănunţite şi demne de crezare relatări referitoare la ultimele zile ale imperiului bizantin. Atunci a intrat Sphrantzes oficial în slujba lui Constantin. Au ajuns la Mistra pe 26 decembrie și s-au îndreptat direct spre Clarenţa, ca s-o împresoare de pe uscat și dinspre mare. Într-o ambuscadă navală, aproape de insulele Echinade, corăbiile lui Carlo Tocco au fost scufundate, iar el s-a recunoscut înfrânt. A acceptat să renunțe la recentele cuceriri, dar i-a venit în minte un plan pentru a salva ceea ce mai rămăsese din demnitatea sa. A propus ca tânăra lui nepoată, Maddalena, să fie luată în căsătorie de fratele împăratului, Constantin, aducându-i acestuia ca zestre Clarenţa și Elis. A fost o învoială amicală, convenabilă pentru ambele părți. La [[1 mai]] 1428, Clarenţa a fost predată, iar la 1 iulie, Constantin s-a căsătorit cu Maddalena Tocco, în cadrul unei ceremonii lângă Patras. Ea și-a luat numele grecesc de ''Teodora''.
În dimineaţa zilei de marţi, 29 mai 1453, a început asaltul final. Primul val de atacatori, azabii, erau slab antrenaţi şi prost echipaţi, dar trebuiau să omoare cât mai mulţi apărători bizantini. Al doilea val de atacatori, constând din anatolieni, s-a concentrat pe partea de nord-vest a cetăţii, care fusese parţial dărâmată de tunul lui Orban. Zidurile de aici erau mai recente, din veacul al unsprezecelea, şi erau mai slabe. Cruciaţii din 1204 pe aici intraseră în cetate. Tot pe aici au reuşit acum să între şi otomanii, dar au fost imediat respinşi. Bizantinii au reuşit să ţină piept şi unui al treilea val de atac, al ienicerilor, dar căpetenia genoveză Giovanni Giustiniani, care comanda oştile de pe uscat, a fost grav rănit în luptă, iar ieşirea lui de pe câmpul de bătaie a stârnit panică în rândul apărătorilor.
Unii istorici afirmă că bizantinii au uitat deschisă poarta Kerkoporta din zona Vlaherne, iar otomanii au descoperit repede această greşeală, profitând de ea pentru a pătrunde în cetate, de această dată fără a mai putea fi respinşi. Împăratul Constantin însuşi a condus ultimele lupte de apărare. Aruncându-şi mantia imperială purpurie, şi-a condus în luptă oamenii, murind împreună cu aceştia în luptele de pe străzile oraşului<ref>[http://www.answers.com/topic/constantine-xi Columbia Encyclopedia: Constantine XI]</ref>. El a fost al 138-lea împărat roman (pornind de la Octavian Augustus) şi ultimul<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>.
Otomanii s-au răspândit în cetate, ocupând rând pe rând punctele principale şi îndreptându-se cu toţii spre piaţa Augusteum din faţa Sfintei Sofia, ale cărei porţi de bronz erau ferecate de mulţimea creştinilor închişi înăuntru, la o ultima Sfântă Liturghie de implorare a milei cereşti. După ce porțile au fost sparte, năvălitorii au ucis bărbaţii şi au separat femeile şi copiii, pentru a-i vinde pe piața de sclavi.
Deși Mehmed al II-lea a permis trupelor sale să prade orașul, după obiceiul tuturor armatelor din acele vremuri, s-a răzgândit văzând distrugerile cauzate maiestuoaselor clădiri locale și a oprit activitățile de jaf după aproximativ o zi; din nefericire până atunci o mare parte a locuitorilor fuseseră jefuiţi, înrobiţi, sau chiar ucişi.<ref>Steven Runciman, ''The Fall of Constantinople, 1453'', Cambridge University Press, 1965, ISBN 0521398320</ref>
== Cinstirea ca [[sfânt]] ==
[[Categorie:Împăraţi romani]]
[[Categorie:Articole de calitate]]
[[en:Constantine XI Palaiologos]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare