Modificări

Sultanului otoman Murad al II-lea a murit în februarie 1451, bătrân și obosit. Renunțase la orice gând de cucerire a Constantinopolului, dorind doar pace cu bizantinii. Pe de altă parte însă, fiul și moștenitorul lui, Mehmed al II-lea, era tânăr, puternic și ambițios și era cunoscut ca dușmănos față de cauza creștină. Era mult mai periculos decât părea. Avea doar 19 ani când i-a urmat tatălui său, în februarie 1451, și, pentru un timp, și-a ascuns firea agresivă în spatele unei aparente bunăvoințe. S-a relatat pretutindeni, printre creștinii din Răsărit și din Apus, că Mehmed era un tânăr imatur și nepriceput, care putea fi lingușit sau păcălit. Constantin se grăbise să trimită soli ca să și-l facă prieten și să pregătească un armistițiu. Se spune că sultanul i-a primit cu mare respect și i-a liniștit cu declarații teatrale despre gândurile sale bune. Constantin n-a putut fi păcălit. A bănuit că starea de spirit a tânărului sultan se putea schimba pe neașteptate. După cum îl va fi sfătuit Sphrantzes, cel mai înțelept era să se pregătească pentru momentul acela, îngrijindu-se de mijloacele de apărare a Constantinopolului și solicitând din nou ajutor prietenilor din Apus.

==[[Căderea Constantinopolului]]==