Modificări

'' '''Codex Justinianus''' '' '' sau '''Codul lui Iustinian''' (în latină '' Codex Justinianus'') era prima din cele patru colecţii de legi cunoscute astăzi sub numele de ''[[w:Corpus Juris Civilis|Corpus iuris civilis]] ("Colecţia de drept civil"),''<ref group="note">Denumirea de ''"Corpus Juris Civilis"'' pentru ansamblul acestor colecţii apare pentru prima dată în 1583 ca titlu al unei ediţii complete a codurilor de legi ale lui Iustinian, editată de [[w:Denis Godefroy|Dionysius Godofredus]]. (Kunkel, W. ''An Introduction to Roman Legal and Constitutional History''. Oxford 1966 (translated into English by J.M. Kelly), p. 157, n.2.)</ref> o colecţie de lucrări fundamentale de jurisprudenţă alcătuită între anii 529 şi 534 la porunca împăratului [[Iustinian|Iustinian I]], care a avut o influenţă durabilă asupra dezvoltării sistemului juridic din spaţiul european prin reformele sale în domeniul dreptului, prin reunirea într-un sistem coerent a întregului drept roman.

Codul lui Iustinian, alcătuit în limba latină, cuprindea toate ''Constituţiile'' (''constitutiones'') imperiale (hotărâri imperiale cu forţă de lege), începând din vremea împăratului Hadrian (sec. al II-lea). La alcătuirea acestui cod, comisia de jurişti instituită de Iustinian pentru alcătuirea codului s-a folosit de materialele incluse în [[w:Codex Theodosianus|Codul lui Teodosie]] (438 d.Hr.), [[w:Codex Gregorianus|Codul lui Grigorie]] şi [[w:Codex Hermogenianus|Codul lui Hermogene]] (sec. IV). Aceste coduri, a căror autoritate era recunoscută, erau însă deja învechite pe vremea lui Iustinian. Codul lui Iustinian a preluat de la acestea împărţirea documentelor pe titluri.<ref>George Long. In: William Smith, ed.. ''A Dictionary of Greek and Roman Antiquities.'' (London: Murray) 1875 ([http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Codex_G_et_H.html On-line text]).</ref> ''"Corpus iuris civilis"'' a fost alcătuit în cea mai mare parte sub conducerea lui [[w:Tribonian|Tribonian]], un specialist în drept de la curtea lui Iustinian şi a fost organizat în trei părţi, o a treia patra parte, cuprinzând constituţiile mai recente (Novellae) fiindu-le adăugată ulterior:

Principiul "servituţii evreilor" (''servitus Judaeorum'') a fost stabilit prin noi legi, care au hotărât situaţia evreilor din Imperiu pentru sute de ani. Evreii erau dezavantajaţi din mai multe puncte de vedere. Nu puteau depune mărturie împotriva creştinilor şi nu aveau dreptul să deţină funcţii publice. Drepturile civile şi religioase ale evreilor erau restrânse: "nu se vor bucura de onoruri". Folosirea limbii ebraice ca limbă de cult a fost interzisă.''[[w:Shema Yisrael|Shema Yisrael]]'' („Ascultă, Israele, Domnul [YHWH] este Dumnezeu, Domnul [YHWH]] este unul singur...”) a fost interzisă, fiind considerată a fi o negare a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]. Evreul care se convertea la creştinism avea dreptul să moştenească averea tatălui său, excluzându-i de la moştenire pe fraţii şi surorile lui rămaşi neconvertiţi. Împăratul a devenit un arbitru în problemele interne ale iudaismului. Legi asemănătoare se aplicau şi în cazul samarinenilor.

==TrimiteriReferinţe==

[[Category:Împăraţi Împărați romani]][[Category:Împăraţi şi regi]][[Category:Viaţa Viața Bisericii]]