Modificări

[[Sfinți|Sfântul ]] '''Clodoald''', popular numit '''Cloud''' în Franța (n. 522 - m. 7 septembrie 560) , a fost un sfânt [[călugăr]] provenind dintr-o familie princiară merovingiană în secolul al VI-lea, nepot al regelui Clovis I al Francilorfrancilor. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[7 septembrie]].

Sfântul Clodoald s-a născut în anul 522 într-o familie nobilă merovingiană. Bunicul său a fost regele Clovis I, una dintre cele mai importante figuri al Francilorale francilor. După moartea tatălui său, regele Clodomir, într-o bătălie în anul 524, Clodoald și cei doi frați ai săi mai mari, Thibault și Gontaire, au fost încredințați bunicii lor, sfânta [[Clotilda]] (prăznuită la [[3 iunie]]).

Unchii lor, Childebert de Paris și Clothaire de Soissons, vrând să moștenească regatul lui Clodomir, i-au omorât pe Thibault și pe Gontaire. Clodoald scapă de masacru prin prinia pronia divină, „salvat de bărbați curajoși”, spune sfântul [[Grigore de Tours]]. După ce a trăit mai mulți ani ascuns într-o [[mănăstire]], ajuns la vârsta înțelegerii, Clodoald și-a tăiat el însuși părul, gest prin care renunța la moștenirea regală, angajându-se într-o viață de [[smerenie ]] și de [[isihie]], închinată în întregime lui slujirii lui [[Dumnezeu]].

Après avoir distribué tous les biens que ses oncles n’avaient pu După ce s-a lepădat de toate bunurile lumești pe care unchii lui ravirn-au putut să i le răpească, il se retira auprès d’un saint moine nommé Séverin Clodoald s-a retras pe lângă un [[călugăr]] cu viață sfântă numit Severin (Severnius de Noricum), qui menait une vie solitaire et contemplative dans un ermitage aux portes de Pariscare ducea o viață pustinicească duhovnicească într-o [[chilie]] din apropierea Parisului. Le jeune prince reçut l’habit monastique Tânărul prinț a primit schima monahicească de ses mains et demeura onze ans en sa compagnie et sous sa direction spirituelle. Il quitta plus tard la région Severin, cu care a și rămas timp de Paris et se retira secrètement en unsprezece ani în ascultare călugărească. Mai apoi a părăsit regiunea pariziană și s-a retras fără ca nimeni să știe în regiunea Provence où il se construisit de ses propres mains une petite cellule, unde și-a cu propriile sale mâini o mică chilie.

Un pauvre s’étant présentéOdată, il n’avait à lui donner ni orun sărac a venit la el, ni argentdar sfântul nu avea nimic să-i dea, ni provisions ; mais il se dépouilla nici aur, nici bani, nici mâncare, pentru că nu avea nimic din acestea. Dar s-a dezbrăcat de sa propre coule monastique pour l’en couvrirhaina călugărească și i-a dat-o săracului. La nuit suivanteÎn noaptea următoare, Domnul Hristos i s-a arătat și i-a arătat cum haina pe care o dăduse săracului s-a făcut toată lumină, Dieu rendit ce vêtement tout lumineux dans les mains du pauvre qui l’avait reçuca veșmintele Domnului la [[Schimbarea la Față]] pe [[Muntele Tabor|Muntele Taborului]].

Revenu dans les environs de ParisMai târziu, Clodoald fut ordonné prêtre par Eusèbe alors évêque a revenit în împrejurimile Parisului și a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] de Paris à Eusebiu, pe atunci [[episcop]] al Parisului, la demande du peuple cererea poporului (en în 551). Il se retira sur une colline le long de Sfântul s-a retras pe o colină în apropierea Senei, la câțiva kilometri la Seine, à quelques kilomètres au-dessous sud de Paris, en un lieu qu’on appelait loc care pe atunci se numea Nogent mais qui depuis , dar care mai târziu a pris le nom de luat numele sfântului și se numește până astăzi Saint-Cloud.

Après y avoir vécu quelque temps en solitaire, il y bâtit un După ce a trăit mai mulți ani ca [[monastèrepustnic]], qu’il fit dépendant avec son église sfântul Clodoald a zidit o biserică și o mănăstire, care depindeau direct de l’[[évêché]] episcopia de la Paris.

Sa mortLa moartea lui, le [[7 septembrie]] 560, prédite à l’avancepe care a prezis-o dinainte, fut suivie de plusieurs miracless-au produs mai multe [[minuni]].

On conserve encore aujourd’hui dans cette ville les [[moaște]] du [[saintMoaște]]le sfântului se păstrează până astăzi în localitatea care-i poartă numele, Saint-Cloud, în apropierea Parisului.