Modificări

Tradiția monastică grecească cunoaște însă o mai mare varietate de termeni pentru diferitele locuri de viețuire ale monahului în viața de sine. Astfel, în înțelesul contemporan grecesc, „chilia” (gr. ''kellia'') desemnează un locaș călugăresc ca o casă, în care trăiesc până 10-15 călugări în ascultare față de un bătrân (gr. ''gheron''); chilia are o [[capelă]] integrată în ea, precum şi camere de oaspeţi, sala de mese şi alte eventuale dependinţe. „Coliba” (gr. Καλύβα) este un locaș din monahismul de sine în care trăiesc 2-3 călugări și poate să aibă sau nu un mic [[paraclis]]. În fine, cele mai mici locașuri monastice, în tradiția greacă, sunt „sihăstrii”, gr. Ερημητήρια ή ησυχαστήρια ή ασκητήρια, unde trăiește un singur monah în isihie desăvârșită<ref>A se vedea: http://el.orthodoxwiki.org/%CE%9C%CE%BF%CE%BD%CE%B1%CF%83%CF%84%CE%B9%CE%BA%CE%AC_%CE%BA%CE%B1%CE%B8%CE%B9%CE%B4%CF%81%CF%8D%CE%BC%CE%B1%CF%84%CE%B1</ref>.

Chemarea monahului [[monah]]ului (gr. ''monahos'', de la ''monos'' - singur) este aceea de a trăi în modul cel mai direct și mai desăvârșit relația lui cu [[Dumnezeu]], după cuvântul lui [[avva]] Alonie: „De nu va zice omul întru inima să sa că eu singur şi [[Dumnezeu ]] suntem în lume, nu va avea odihnă” (''[[Patericul egiptean]]'', Avva [[AlonieEgipteanul|Alonie]], 1). Chilia nu este doar adăpostul monahului, ci imaginea acestui mod de viețuire.