Modificări

[[Image:Moise icoană.jpg|thumb|250px|right|Proorocul [[Moise profetul]], icoană rusească, din secolul al XVIII-lea]] 

'''Cartea IeşiriiIeșirii''' , sau pe scurt '''IeşireaIeșirea''' , este a doua carte a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. La început, această carte îşi avea numele după cuvintele de început "elle-shemot" care înseamnă în ebraică "acestea sunt numele..." deoarece începe cu lista numelor descendenţilor lui [[Iacob]] care au mers în Egipt pe vremea lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]]. Numele grec de Exodus indică faptul că această carte conţine exodul, ieşirea fiilor lui Israel din Egipt.

Cartea relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitoriLa început, a devenit poporul ales de [[Dumnezeu]]. Promisiunea făcută această carte își avea numele după cuvintele de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu şi pe Israel printrînceput ''elle-o înţelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare materialshemot'', inclusiv o ţară care înseamnă în care să locuiascăebraică „acestea sunt numele...”, dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu adevărat şi vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie deoarece începe cu lista numelor descendenților lui [[Decalog|cele 10 porunciIacob]]. care au mers în Egipt pe vremea lui [[TabernacolIosif (biblicVechiul Testament)|TabernacolulIosif]] era un templu . Numele grec de [[rugăciune]] mobil''Exodus'' indică faptul că această carte conține exodul, care era instalat în mijlocul taberei ieșirea fiilor lui Israel, simbolizând prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor. În predica Sa de pe munte, Mântuitorul [[Iisus Hristos]] a propovăduit un nivel de înţelegere şi mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu. În schimb, legile civile şi religioase din Cartea Ieşirii şi-au pierdut importanţa şi au fost abrogate de Sfinţii [[Apostoli]] la Sinodul de la Ierusalim (cf. Fapte 15)Egipt.

Cartea Ieşirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din Egipt şi legământul pe care Dumnezeu l-relatează cum fii lui Iacob, un trib mic de păstori rătăcitori, a încheiat cu israeliţii pe devenit poporul ales de [[Muntele SinaiDumnezeu]]. Cartea Ieşirii poate fi împărţită Promisiunea făcută de Dumnezeu este punctul central al acestui eveniment deoarece îi leagă pe Dumnezeu și pe Israel printr-o înțelegere conform căreia Dumnezeu se obligă să dea poporului Său toate cele necesare material, inclusiv o țară în două parţi principalecare să locuiască, cea istorică şi cea a primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervenţiile divine ale dacă ei se vor închina doar Lui ca unic Dumnezeu în viaţa lui adevărat și vor trăi ca o comunitate sfântă. Punctul central al legământului îl constituie [[MoiseDecalog|cele 10 porunci]], ce fusese ales de Dumnezeu ca om de legătură cu poporul Său. Apoi sunt prezentate circumstanţele care au dus la fuga din Egipt, inclusiv cele zece molime suferite de Egipt şi sărbătorirea primului Paşte [[Tabernacol(4:29-12:39). După acestea urmează eliberarea din Egipt efectivă şi călătoria spre Sinai (capitolele 12-18biblic)|Tabernacolul]] era un templu de [[rugăciune]] mobil, care era instalat în mijlocul taberei lui Israel, urmate de primirea Legii simbolizând prezența lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19mijlocul lor. Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale şi civileÎn predica Sa de pe munte, pecetluite Mântuitorul [[Iisus Hristos]] a propovăduit un nivel de evreii care intră în legământ cu înțelegere și mai adânc al poruncilor lui Dumnezeu (capitolele 20-24). Acestea sunt continuate cu În schimb, legile referitoare la slujirea religioasă şi la civile și religioase din Cartea Ieșirii și-au pierdut importanța și au fost abrogate de Sfinții [[preot|preoţieApostoli]] (capitolele 25-31) şi încălcarea Legii prin perioade la Sinodul de [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]] Ierusalim (capitolele 32-33)cf. După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcţiei tabernacolului şi implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40Fapte 15).

Prezintă un interes aparte aşezarea în paralel a evenimentelor prezentate în Cartea Ieşirii şi a celor Ieșirii prezintă minunile care au avut loc la fuga evreilor din perspectiva istorică. Iosif a fost vândut de fraţii săi în Egipt în timpul domniei hicsoşilor, un trib semitic cunoscut sub numele de regii păstorilor (aproximativ 2000 de ani î.Hr.). La vremea aceea, Egiptul era foarte prosper şi puternic. Cel mai probabil, faraonul a fost Amenemhet al IV-lea. El și legământul pe care Dumnezeu l-a ridicat încheiat cu israeliții pe Iosif [[Muntele Sinai]]. Cartea Ieșirii poate fi împărțită în rang când acesta două parți principale, cea istorică și cea a salvat Egiptul primirii Legii. Sunt prezentate pregătirile pentru fuga din Egipt care constau în intervențiile divine ale Lui Dumnezeu în viața lui [[Moise]], ce fusese ales de Dumnezeu ca om de foamete şi i-a acordat mari onoruri, lui şi familiei luilegătură cu poporul Său. Cu toate acestea, nobilii etnici egipteni s-Apoi sunt prezentate circumstanțele care au unit dus la Teba şifuga din Egipt, treptat, au reuşit să-i dea inclusiv cele zece molime suferite deEgipt și sărbătorirea primului Paște (4:29-o parte pe hicsoşi12:39). După aceea, la domnie a venit a XVIIIacestea urmează eliberarea din Egipt efectivă și călătoria spre Sinai (capitolele 12-ea dinastie a faraonului Amasis Întâi (Ahmose I18), urmate de primirea Legii lui Dumnezeu de către Moise, descrisă în capitolul 19. Noii conducători şi-au schimbat politica faţă Capitolele următoare cuprind codexul legilor morale și civile, pecetluite de evrei. Au început persecuţiile evreii care sintră în legământ cu Dumnezeu (capitolele 20-au transformat într-o sclavie opresivă24). În timp ce i-au aruncat pe evrei în sclavie şi i-au obligat să construiască oraşe, noii faraoni erau în acelaşi timp preocupaţi ca nu cumva evreii să se unească Acestea sunt continuate cu triburile nomade îndepărtate şi să domine Egiptul. Exodul evreilor din Egipt a avut loc undeva pe legile referitoare la slujirea religioasă și la mijlocul secolului al XV-lea î.Hr. Cel mai probabil, faraon era Tutmose I. Cartea I Regi 6:1 spune că [[Solomonpreot|preoție]] a început construirea templului "în anul patru sute optzeci (capitolele 25-31) și încălcarea Legii prin perioade de când copii lui Israel au plecat din Ţara Egiptului." În plus, Solomon a început construirea templului în jurul anului 960 î.Hr., ceea ce plasează anul ieşirii [[închinarea la mijlocul secolului al XVdumnezei străini|idolatrie]] (capitolele 32-lea î.Hr33).După reînnoirea legământului (capitolul 34) urmează descrierea construcției tabernacolului și implementarea directivelor lui Dumnezeu de către Moise (capitolele 35-40).