Modificări

'''Cartea I a Cronicilor''' (sau '''Cartea I Paralipomena''' ) este a opta carte istorică canonică a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], ea urmând după cele 4 cărţi ale Regilor. Prima parte (cap1cap. 1-9) cuprinde genealogia acelor seminţii care sunt în strânsă legătură cu casa lui [[David]] şi cu templul. A doua parte evocă sfârşitul domniei lui [[Saul]], domnia lui [[David]] şi ungerea noului împărat, [[Solomon]]. , întregind astfel relatările din [[Cartea I a Regilor]] şi mai ales[[Cartea II a Regilor|Cartea a II-a a Regilor]]==Formă, izvoare, dată, autor==:Cărţile I şi II Paralipomena au format o singură carte în originalul ebraic, fiind distincte tot odată cu [[Daniel Bomberg]], ca şi Cărţile Regilor.<ref name="Studiul">Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag173,175, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, introducere la Cărţile Paralipomena, pag449-450 </ref> Traducătorii alexandrini şi Fericitul [[Ieronim]] le tratează ca două cărţi. În [[Vulgata]] se numesc Cronici. În [[Septuaginta]] denumirea lor este derivată de la grecescul paraleipo= a omite, făcând trimitere la ,,cele omise’’, ,,cele lăsate deoparte’’, ,,ceea ce nu s-a spus’’ din cărţile Regilor.<ref name="Studiul"/><ref name="Anania"/>. ==Izvoare, dată, autor==

:Cărţile sunt scrise în mod sigur după ieşirea edictului lui Cirus (538 î.Hr).<ref name="Studiul"/><ref name="Anania"/> În plus, autorul scrie în timpul dominaţiei persane (sec 6-4 î.Hr), deoarece moneda în circulaţie este daricul, iar lunile, după obicei persan, se numără şi nu se numesc cu nume propriu.<ref name="Studiul"/> În timpul dominaţiei greceşti, deci după Alexandru cel Mare,(330 î.Hr) moneda în circulaţie era drahma, iar lunile se numeau cu nume proprii.<ref name="Studiul"/> Influenţele aramaizante indică epoca lui [[Ezra]] (sec 4 î.Hr), ca şi aramaismele din cărţile lui Ezra şi a lui [[Neemia]].<ref name="Studiul"/> Asemănările dintre această carte şi cartea lui Ezra (aproape cu aceleaşi cuvinte se descriu serbările religioase, aceleaşi sunt şi sacrificiile de adus în anumite zile, aproape aceleaşi sunt şi genealogiile) îl indică pe Ezra ca autor al acestei cărţi.<ref name="Studiul"/> [[Talmud]]ul, în tratatul Baba-Bathra, spune următoarele: ,,Ezdra a scris cartea sa şi genealogiile Paralipomenelor.’’<ref name="Studiul"/>

:Domnia lui [[David]] este centrată pe victoriile acestuia împotriva filistenilor, a moabiţilor, a sirienilor, a edomiţilor, a amoniţilor<ref>1Cron, cap18, 19, 20</ref>; este evocată şi aducerea chivotului la Ierusalim, după lege, de către preoţi sfinţiţi şi plasarea acestuia într-un cort.<ref>1Croncap13</ref>

:David doreşte să facă un Templu Domnului, dar este anunţat de Dumnezeu prin intermediul lui [[Natan (proorocul) |Natan]] că el a făcut mari războaie şi a vărsat mult sânge pentru a fi ales să zidească o casă Numelui Domnului.<ref>3Regi 5.3, 1Cron22.7-8</ref>. Această sarcină va reveni succesorului său, care va fi un om al odihnei, căruia Dumnezeu îi va da odihnă prin izbăvirea de vrăjmaşi; numele lui va fi [[Solomon]] ([[pacea|pace]]) căci Dumnezeu va aduce pacea şi liniştea în timpul vieţii lui.<ref>3Regi 4.25,5.4</ref> Solomon va fi fiu şi Dumnezeu îi va fi Tată, aceasta este una din completările la portretul lui Solomon care fusese evocat în [[Cartea III a Regilor]].<ref>1Cron22.10</ref> Dumnezeu va întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.<ref>1Cron22.10, 2Regi 7.13</ref>

#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, pag449pag 449-450, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2