Modificări

Salt la: navigare, căutare

Cartea I a Cronicilor

3.228 de octeți adăugați, 15 octombrie 2010 12:35
Izvoare, dată, autor
În afara celor 4 cărţi ale Regilor, autorul a mai utilizat şi numeroase alte izvoare pe care le menţionează în carte, scrieri din care nici una nu ne e cunoscută.<ref name="Anania"/>
:Cărţile sunt scrise în mod sigur după ieşirea edictului lui Cirus (538 î.Hr).<ref name="Studiul"/><ref name="Anania"/> În plus, autorul scrie în timpul dominaţiei persane (sec 6-4 î.Hr), deoarece moneda în circulaţie este daricul, iar lunile, după obicei persan, se numără şi nu se numesc cu nume propriu.<ref name="Studiul"/> În timpul dominaţiei greceşti, deci după Alexandru cel Mare,(330 î.Hr) moneda în circulaţie era drahma, iar lunile se numeau cu nume proprii.<ref name="Studiul"/> Influenţele aramaizante indică epoca lui [[Ezra]] (sec 4 î.Hr), ca şi aramaismele din cărţile lui Ezra şi a lui [[Neemia]].<ref name="Studiul"/> Asemănările dintre această carte şi cartea lui Ezra (aproape cu aceleaşi cuvinte se descriu serbările religioase, aceleaşi sunt şi sacrificiile de adus în anumite zile, aproape aceleaşi sunt şi genealogiile) îl indică pe Ezra ca autor al acestei cărţi.<ref name="Studiul"/> [[Talmud]]ul, în tratatul Baba-Bathra, spune următoarele: ,,Ezdra a scris cartea sa şi genealogiile Paralipomenelor.’’<ref name="Studiul"/>
==Prezentare==
Cartea I Paralipomena întregeşte portretul lui [[Saul]] desenat în [[Cartea I a Regilor]], arătând că [[păcat]]ele acestuia au determinat nu numai pierderea domniei (aşa cum s-a văzut în acea carte), ci şi moartea acestuia. Saul a murit (prin sinucidere in lupta cu filistenii<ref>1Regi 31.4</ref>) pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii.<ref>1Cron 10.13-14</ref>
:Domnia lui [[David]] este centrată pe victoriile acestuia împotriva filistenilor, a moabiţilor, a sirienilor, a edomiţilor, a amoniţilor<ref> 1Croncap18, 19, 20</ref>; este evocată şi aducerea chivotului la Ierusalim, după lege, de către preoţi sfinţiţi şi plasarea acestuia într-un cort.<ref>1Croncap13</ref>
Cartea I Paralipomena completează evocarea numărătorii efectuate de David evocate în [[Cartea I a Regilor]]. Acolo se spunea că [[Dumnezeu]] s-a aprins de mânie împotriva lui [[Israel]] şi a stârnit pe David împotriva lor, zicându-i să facă numărătoarea poporului lui Israel şi Iuda.<ref>2Regi24.1</ref> În această carte a cronicilor se arată că Dumnezeu şi-a revărsat mânia împotriva lui Israel îngăduind lui [[diavol|Satana]] să se scoale împotriva lui Israel şi să-l aţâţe pe David să facă numărătoarea poporului.<ref>1Cron21.1</ref>Apoi istorisirile devin similare, episodul este descris pe larg în [[Cartea I a Regilor]].
:David doreşte să facă un Templu Domnului, dar este anunţat de Dumnezeu prin intermediul lui [[Natan]] că el a făcut mari războaie şi a vărsat mult sânge pentru a fi ales să zidească o casă Numelui Domnului.<ref>3Regi 5.3, 1Cron22.7-8</ref>. Această sarcină va reveni succesorului său, care va fi un om al odihnei, căruia Dumnezeu îi va da odihnă prin izbăvirea de vrăjmaşi; numele lui va fi [[Solomon]] ([[pacea|pace]]) căci Dumnezeu va aduce pacea şi liniştea în timpul vieţii lui.<ref>3Regi 4.25,5.4</ref> Solomon va fi fiu şi Dumnezeu îi va fi Tată, aceasta este una din completările la portretul lui Solomon care fusese evocat în [[Cartea a III a Regilor]].<ref>1Cron22.10</ref> Dumnezeu va întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel.<ref>1Cron22.10, 2Regi 7.13</ref>
Cartea I Paralipomena cuprinde şi o consistentă parte despre sfârşitul domniei lui [[David]] care vine şi ea să întregească evocările lui David din [[Cartea I a Regilor]] şi [[Cartea II a Regilor]]. David îi lasă lui Solomon o parte din cele trebuincioase pentru construirea Templului<ref>1Cron22.2-5,14-16, 28.11-19</ref>, îl îmbărbătează pe acest tânăr plăpând<ref>1Cron22.5, 29.1</ref>, trasează sarcinile fiecărei categorii din fruntea statului (leviţi, preoţi, cântăreţi, uşieri, vistieri, judecători, dregători, căpetenii de oşti, slujitori şi slujbaşi ai curţii)<ref>1Cron, cap23-28</ref> Apoi David se adresează poporului cerându-i să-şi pună la inimă toate poruncile Domnului<ref>1Cron28.8</ref>, aduce daruri personale pentru construirea Templului<ref>29.3-5</ref> şi îl unge pe Solomon împărat, după care moare ,,sătul de zile”.
==Note==
5.288 de modificări

Meniu de navigare