14.992 de modificări
Modificări
AC
{{Articol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sfântul Ierarh <br>Calinic de la Cernica|Imagine= [[ImagineFișier:11-Calinic_Cernica.jpg|220 px|Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica]]|nastere= [[7 octombrie, ]] 1787, BucureştiBucurești|adormire= [[11 aprilie, ]] 1868, [[Mănăstirea Cernica]]|localizare= {{flag|Romania}} România
|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]
|etnie= română
|tip= [[ierarh]], [[cuvios]]|canonizare= [[21 - 23 octombrie, ]] 1955|calendar= [[11 aprilie]]|biserici= biserica Biserica Sfântul Gheorghe de la [[Mănăstirea Cernica]]
|site=
|}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Calinic''', cunoscut şi și sub numele de Sfântul '''Sfântul Calinic de la Cernica''', a fost [[stareţstareț]] (apoi [[arhimandrit]]) al [[Mănăstirea Cernica|Mănăstirii Cernica]] timp de 32 de ani, formând o aleasă şi și renumită obşte obște monahală. Mai târziu a fost ales [[Episcopepiscop]] de Râmnicu-Vâlcea.<br>A fost unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti [[Părinte duhovnicesc|părinți duhovnicești]] români ai veacului al XIX-lea. Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a [[Proslăvire|proslăvit ]] ca sfânt (canonizat) la [[21 octombrie28 februarie]] 19551950. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a lui se face pe data de [[11 aprilie]].
==ViaţaViața==Viața Sf. Calinic de la Cernica, unul din marii [[Părinte duhovnicesc|părinţi duhovniceşti]] ai secolului al XIX-lea, a fost descrisă pe larg de unul din numeroșii lui [[ucenic]]i, [[arhimandrit]]ul Anastasie Baldovin.<ref name=pacurariu>Păcurariu, ''Sfinți daco-romani și români'', 1994, p. 55.</ref>
Sfântul Calinic s-a născut pe data de [[7 octombrie]] 1787, în BucureştiBucurești, (suburbia Sântul Visarion, uliţa ulița Lefterescu). Părinţii Părinții săi, Antonie şi și Floarea Antonescu, erau oameni de condiţie condiție mijlocie. La [[botez]] a primit numele de '''Constantin''', naşă nașă fiindu-i Luxandra Văcărescu, soţia soția Marelui Ban Barbu Văcărescu şi și mama primului poetul poet român, Ienăchiţă Ienăchiță Văcărescu. <ref name=braniste>Braniște, ''Aspecte și momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica'', Glasul Bisericii, XXVIII (1969), nr. 1-2, p. 69.</ref> Mai târziu, mama sfântului s-a [[călugăr]]it la [[Mănăstirea Pasărea]], devenind monahia Filofteia şi și mutându-se la Domnul în data de [[8 noiembrie]] 1833. Constantin a fost astfel de mic copil crescut într-un mediu creştincreștin, sub ochii atenţi atenți ai unei mame evlavioase şi și iubitoare de copii, în cinstirea şi și dragostea de [[Dumnezeu]] şi și de oameni. Fratele cel mai mare al lui Constantin a fost mai întâi [[preot]] de [[mir]], apoi a intrat şi și el în viaţa viața monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie.
Constantin Antonescu a urmat cursurile unei şcoli școli românești de pe lângă o biserică (probabil Colţea[[Biserica Colțea|Colțea]], sau poate Sfântul [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|„Sfântul Gheorghe NouNou”]]), aici învăţând şi învățând și limba greacă. <ref name=braniste/> În 1807, mai înainte să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin şiși-a urmat chemarea lăuntrică şi și a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica. Pe [[12 noiembrie]] 1808, el este [[Tundere|tuns ]] [[călugăr]] sub numele de '''Calinic''', iar după o lună este [[Hirotonie|hirotonit ]] [[ierodiacon]] la [[Biserica]] Sfântul Nicolae de la Cernica, de către mitropolitul bulgar Sofronie al VraţeiVraței, refugiat la Bucureşti București din cauza turcilor (scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti Țării Românești fiind vacant în acel moment). Îndrumat de duhovnicul săuPimen, Calinic a început o viaţă viață de aspre nevoinţe călugăreştinevoințe călugărești, cu post, rugăciune, muncă, citiri din Sfânta Scriptură sau din lucrările Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți. În anul 1812 a fost trimis, împreună cu părintele său duhovnicesc, la [[Mănăstirea NeamţNeamț]] din Moldova pentru a strânge ajutoare necesare refacerii bisericii Sfântul Nicolae de la Cernica distrusă de cutremurul din acel an. Cu acest prilej a cunoscut străvechea vechea ctitorie domnească de la NeamţNeamț, cu aleasă viaţă viață duhovnicească, precum şi și alte mănăstiri moldoveneştimoldovenești.<ref name=pacurariu/>
În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ("ciuma „ciuma lui Vodă Caragea"Caragea”) ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit [[ieromonah]] de către [[arhiereu]]l Dionisie Lupu, viitorul mitropolit al Ţării RomâneştiȚării Românești, iar după doi ani a fost hirotonit [[Hirotesie|hirotesit]] [[duhovnic şi ]] și rânduit mare [[eclesiarh ]] al mănăstirii [[Mănăstirea Cernica|Mănăstirii Cernica]]. A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din afara mânăstirii, chiar și mitropolitului de la acea dată, [[Nectarie]]. În acel moment, Sfântul Sf. Calinic ajunsese cârmuitorul de facto al mânăstirii, deoarece bătrânul [[stareț ]] Dorotei îi încredințase conducerea tuturor treburilor mânăstirii.
În cursul anului 1817 a plecat la [[Muntele Athos]], stând acolo aproape un an şi reuşind și reușind să cunoască îndeaproape viaţa viața călugărilor de acolo la [[Sfântul Munte]] și asprele lor rânduieli. A cules astfel o învăţătură învățătură care îi va fi i-a fost de folos în ostenelile sale de mai târziu.<ref name=pacurariu/>
Pe [[14 decembrie]] 1818, după moartea stareţului starețului Dorotei, întreaga obşte obște de la Cernica l-a ales ca stareț pe ieromonahul Calinic. Deşi <ref>[[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'', Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, p. 79. ISBN 973-45-0409-6</ref> Deși avea doar 31 de ani (din care 11 petrecuţi petrecuți în mânăstire), noul stareț a încercat să impună ordine și disciplină duhovnicească, alcătuind regulamente scrise cuprinzătoare. S-a îngrijit de înființarea unei biblioteci care să cuprindă cele mai importante cărți de cultură teologică. Doi ani mai târziu a fost hirotonit ca [[arhimandrit]], de către mitropolitul Ţării RomâneştiȚării Românești, Dionisie Lupu (pe [[9 aprilie]] 1820).[[Fișier:Manastirea Cernica.jpg|thumb|left|300px|Biserica mare a [[Mănăstirea Cernica|Mănăstirii Cernica]],<br/>ctitorită de Sf: Calinic]]
Sfântul Calinic a fost un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. În mai puțin de doi ani a reușit să ducă la bun sfârșit lucrările de restaurare și de pictură ale bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de pe insula mare de la Cernica. Poate cea mai importantă ctitorie a sa a fost biserica cu hramul Sfântului Mare Mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruinţăbiruință]], zidită între anii 1831-1832, și refăcută în anul 1838, în urma cutremurului de atunci. Tot atunci s-a ridicat o nouă stăreţiestăreție, clopotniţaclopotnița, iar pentru îngrijirea călugărilor bolnavi s-a construit o bolniţă.În 1846, neobositul stareț a început să construiască biserica [[Mănăstirea Pasărea|Mânăstirii Pasărea]], sfinţită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a ctitorit și [[Mănăstirea Ghighiu]] de lângă Ploieşti. Ca stareţ, Calinic s-a remarcat nu numai ca un bun administrator, dar și ca un constructor talentat, el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea. Era un bun îndrumător al credincioşilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, cât şi pentru faptele sale de milostenie. Timp de câteva luni, în 1821 a hrănit în mănăstire un mare număr de locuitori din Bucureşti şi din împrejurimi, refugiaţi la Cernica de frica turcilor care intraseră în Bucureştibolniță.
În anul 18501846, după 43 de ani de viaţă în mănăstireneobositul stareț a început să construiască biserica [[Mănăstirea Pasărea|Mânăstirii Pasărea]], dintre care 32 de ani de cârmuire sfințită un an mai târziu. Tot prin grija lui s-a obştii monahale ctitorit și [[Mănăstirea Ghighiu]] de la Cernicalângă Ploiești. Ca stareț, stareţul Calinic s-a fost chemat la înalta slujire arhierească. De fapt, încă din 1834, după moartea mitropolitului Grigorie Dascălul, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, îi ceruse să primească scaunul mitropolitanremarcat nu numai ca un bun administrator, dar Calinic refuzaseși ca un constructor talentat, socotindu-se nevrednic de o asemenea înaltă cinstireel fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea. Dar, în 1850, când toate cele patru scaune vlădiceşti din Ţara Românească rămpseseră vacante , Barbu ŞtirbeiEra un bun îndrumător al credincioșilor care veneau la mănăstire; era cunoscut atât pentru rugăciunile sale tămăduitoare, domnitorul cât și pentru faptele sale de atunci, având o mare admiraţie faţă milostenie. Timp de stareţul mănăstirii ctitorite de strămoşul său (vornicul Cernica Ştirbei)câteva luni, l-în 1821 a convins pe Calinic să accepte cârmuirea unei eparhii. Pe [[15 septembrie]] 1850 Calinic a fost ales hrănit în străvechiul scaun episcopal mănăstire un mare număr de la Râmnicu-Vâlcea, fiind hirotonit [[arhiereu]] în catedrala mitropolitană locuitori din Bucureşti la [[26 octombrie]] 1850 de [[Prăznuire|praznicul]] [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântului Dumitru]]. Deoarece reşedinţa episcopală București și din Râmnic era distrusă în urma unui incendiuîmprejurimi, înscăunarea s-a făcut refugiați la Craiova, pe [[26 noiembrie]]; noul episcop avea vârsta Cernica de 63 de anifrica turcilor care intraseră în București.
Imediat după înscăunare, noul ierarh a găsit în eparhie o moștenire grea care se cerea îndreptată. De 10 ani eparhia era condusă de locțiitori, reședința și catedrala episcopală erau distruse, numărul preoților era insuficient, puțin pregătiți și cu o stare materială grea, [[seminar]]ul era închis în urma revoluției din 1848, lăcașurile de închinare neîngrijite sau în paragină, iar unele chiar închise. Noul episcop a început imediat după înscăunare îndreptarea acestor lucruri. A cercetat eparhia, a rânduit protopopi, a hirotonit noi preoți. În 18541851 a redeschis seminarul, după mutarea reşedinţei episcopale înapoi mai întâi la Râmnicu-VâlceaCraiova, episcopul Calinic sapoi în 1854 l-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale episcopale după planurile întocmite de el însuşimutat la Râmnic; pictura avea să fie făcută de marele pictor român Gheorghe Tattarescua deschis și școli pentru pregătirea cântăreților bisericești.
==Proslăvirea ca sfânt==
Pentru viaţa viața sa curată, pusă în întregime în slujba Domnului, şi și pentru faptele sale sfinte, Sfântul [[Sfântul Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], întrunit pe data de [[28 februarie]] 1950, a hotărât ca episcopul Calinic să fie trecut în rândul sfinţilor[[sfinți]]lor, cu data de [[prăznuire]] la [[11 aprilie]].<ref>[https://basilica.ro/sfintii-canonizati-de-catre-biserica-ortodoxa-romana/ ''Sfinții canonizați de către Biserica Ortodoxă Română''], 6 iunie 2010, ''basilica.ro''</ref> Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la [[21 octombrie]] 1955.[[Fișier:Moastele sf Calinic.jpg|thumb|300px|Racla cu moaștele Sf. Calinic,<br>la [[Mănăstirea Cernica]]]]
Astfel, smeritul stareţ şi stareț și ierarh Calinic a devenit unul dintre cei mai de seamă sfinţi sfinți ai calendarului ortodox român, pildă vrednică de urmat pentru orice fiu al Bisericii. [[Prăznuire]]a lui din neam în neam se face în ziua mutării sale la Domnul, adică la [[11 aprilie]]. Este cinstit prin cântări de laudă, în [[Minei]] şi și prin slujba [[Acatist]]ului; chipul său este zugrăvit în multe biserici mănăstireşti şi mănăstirești și parohiale, iar numele său este purtat de mulţi credincioşi mulți credincioși care îmbracă îngerescul chip al călugăriei.
Prin faptele sale, Sfântul Calinic a strălucit ca o stea luminoasă pe firmamentul întregii Biserici Ortodoxe Ecumenice, fiind în acelaşi același timp şi și o podoabă aleasă a Bisericii Româneşti şi Românești și un ocrotitor puternic al poporului român. De aceea şi Însuşi și Însuși Dumnezeu l-a proslăvit, dăruind sfintelor sale moaşte moaște puterea săvârşirii săvârșirii de minuni.
==Imnografie==
[[Tropar]] ([[glas]]ul 1):
:''De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povăţuitorule povățuitorule al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi și făcătorule de minuni, cu nevoinţele nevoințele tale chip de sfinţenie sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în Ceruri te veseleştiveselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace şi și mare milă.''
[[Condac]] (glasul al 8-lea):
:''Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veseleşte veselește sufletele celor credincioşicredincioși, şi și atingerea sicriului sfintelor tale moaşte sfinţeşte simţurile şi dăruieşte moaște sfințește simțurile și dăruiește tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine şi și cu bucurie îţi strigămîți cântăm: <br/>Bucură-te, PărinteSfinte Ierarhe Calinic, de Dumnezeu însufleţite.înțelepțite!''
==Note==
<small><references /></small>
==Bibliografie==* Pr. prof. dr. [[Mircea Păcurariu]], ''Sfinți daco-romani și români'Din Acatistul Sfântului Calinic''':, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 55-58, ISBN 973-96208-6-8* Pr. prof. [[CondacEne Braniște]]ul , ''Aspecte și momente din activitatea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica'', în «Glasul Bisericii», an XXVIII (1969), nr. 1-2, pp. 61-73*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie11.htm Sinaxar 11 aprilie]
==Legături externe==
*[http://www.credo.ro/proloage.php?data=1104&i=1 Proloagele, 11 aprilie]
*[http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sfantului_calinic.htm Acatistul Sf. Calinic de la Cernica]
*[http://www.arhiramarhiepiscopiaramnicului.ro/sfinti/sfantul-ierarh-calinic-de-la-cernica Sf. Ierarh Calinic de la Cernica], pe situl Episcopiei site-ul Arhiepiscopiei Râmnicului.
*[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/aprilie/sfantul_ierarh_calinic_de_la_cer.htm Sinaxar 11 aprilie, Sf. Calinic de la Cernica]
*[http://sfintulnicolae.wordpress.com/2009/03/14/sf-calinic-de-la-cernica-1787-1868/ Narcis Stupcanu, ''Sf. Calinic de la Cernica (1787-1868)''], de Narcis Stupcanu. *[http://www.crestinortodox.ro/carte-928-82548-sfantul-calinic-de-la-cernica-8 Sf. Calinic de la Cernica]
[[Categorie:SfinţiSfinți români]][[Categorie:Sfinţi Ierarhi români]][[Categorie:Cler]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Ctitori]]