Modificări

'''Căsătoria''' (numită şi și '''cununie''') este una din cele şapte șapte [[Sfintele Taine|sfinte taine]] sau sacramente ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]]. Căsătoria este o taină rânduită de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] împotriva [[desfrânarea|desfrânării]]<ref>1Cor71Cor 7.2-5</ref>, împotriva singurităţiisingurătății, pentru a fi ajutor potrivit unul altuia <ref>Fac2.18-24</ref><ref>Fac3.12</ref><ref>Ecclesiast 4.9-12</ref>,la necazuri şi și împotriva duşmanilordușmanilor<ref>Ecclesiast 4.9-12</ref>, pentru împlinirea planului lui Dumnezeu de a umple pământul şi și de a-l supune (prin naşterea nașterea de prunci).<ref>Fac1Fac 1.27-28</ref> Are scopul de a uni un bărbat şi și o femeie printr-o uniune veşnică veșnică în faţa fața lui Dumnezeu, pentru a-L urma pe [[IisusHristos|Hristos]] şi și [[Evanghelie|Evanghelia]] Sa şi și realizarea unei [[Familia|familii]] sfinte şi și pline de [[credinţacredința|credinţăcredință]]. [[Vechiul Testament|Vechiul]] şi și [[Noul Testament]] se referă pe larg la aceasta. Hristos afirmă în Evanghelie, într-un mod esenţialesențial, legătura de nedesfăcut a căsătoriei.<ref>Matei 19. 6</ref> Complementaritatea bărbat-femeie şi sfinţenia și sfințenia căsătoriei sunt afirmate de însuşi însuși Mântuitorul.<ref>Matei 19.4-6</ref>, prezenţa prezența sa la nunta din cana Galileii fiind elocventă în acest sens.<ref>Ioan2Ioan 2.1-11</ref> 

[[Apostolul Pavel]] spune:,,din „Din cauza desfrânării, fiecare să-şi și aibă femeia sa şi și fiecare femeie să-şi și aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi și femeia bărbatului."”<ref>1Cor71Cor 7.2-3</ref>

În căsătorie fiecare este stăpân pe trupul celuilalt, ne învaţă învață apostolul neamurilor:,,Femeia „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia."”<ref>1Cor71Cor 7.4</ref>

Apostolul Pavel spune:„Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.”<ref>1Cor 7.5</ref>

,,Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. "<ref>1Cor7.5</ref> ===Căsătoria împotriva singurătăţiisingurătății, pentru a fi ajutor potrivit unul altuia la necazuri şi și împotriva duşmanilordușmanilor===În [[Cartea Facerii|Facere]] stă scris:Şi Și a zis Domnul Dumnezeu: "Nu „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el". ”

Şi Și Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi și toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa așa ca toate fiinţele ființele vii să se numească precum le va numi Adam.

Şi Și a pus Adam nume tuturor animalelor şi și tuturor păsărilor cerului şi și tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.

Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şiși, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi și a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi și a adus-o la Adam.

Şi Și a zis Adam: "Iată „Iată aceasta-i os din oasele mele şi și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi și pe mama sa şi și se va uni cu femeia sa şi și vor fi amândoi un trup.”<ref>Fac2Fac 2.18-24</ref>

Când a fost tras la răspundere pentru greşeala greșeala de a fi mâncat din [[pomul cunoaşterii cunoașterii binelui şi și răului]], [[Adam și Eva|Adam]] a răspuns: ,,Femeia „Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lângă mine, ea mi -a dat din pom şi și am mîncatmâncat.``”<ref>Fac3.12</ref>

Eclesiastul [[Ecclesiastul]] scrie: Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

Tot aşaașa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă încălzească dacă e singur?

Şi Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să -i stea împotrivă; şi și funia împletită în trei nu se rupe uşorușor.<ref>Ecclesiast 4.9-12</ref>

Eclesiastul Ecclesiastul arată că funia împletită în trei nu se rupe uşorușor<ref>Ecl4.12</ref>, referindu-se la soţsoț, soţie şi soție și Dumnezeu. Iisus spune:,,dacă „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. /Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi adunați în Numele Meu, sunt şi și Eu în mijlocul lor.``”<ref>Matei 18.19-20</ref>

==Comportamentul soţului şi soţiei soțului și soției în căsătorie==

===Soţia creştinăSoția creștină===

Femeia creştină şi soţia creştină creștină și soția creștină trebuie să evite cu orice chip să fie

a)curvă sau uşuraticăușuratică.<ref>Prov12Prov 12.4, Deut24Deut 24.1-4, Mat19Mat 19.2-9, Mt5Mat 5.31-32</ref>

b) să aibă nesăbuinţa nesăbuința de a-şi și dărâma singură casa.<ref>Prov14Prov 14.1</ref>

c)gâlcevitoare (certăreaţăcertăreață)<ref>Prov21Prov 21.9, 25.24, Prov19Prov 19.13, 27.15-16</ref>

d)gâlcevitoare şi și supărăcioasă în acelaşi același timp.<ref>Prov21Prov 21.19</ref>

a) Femeia curvă sau uşuraticăușuratică

Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui.<ref>Prov12Prov 12.4</ref>  Femeia fără cinste sau femeia care-i face ruşine (alte traduceri), care-l dezonorează ( eng. shameless, dizgraceful) este femeia curvă sau uşuratică.<ref>Deut24.1-4 şi Mat19.2-9</ref> Curvia femeii este singurul motiv admis de Sfânta Scriptură pentru divorţ.<ref>Mt5.31-32</ref>

Sensul versetului din [[Provergbele lui Solomon|Proverbe]] acoperă şi caracterul de uşuratic Femeia fără cinste sau femeia care nu implică actul [[desfrânarea|curviei]] propriu-zis i face rușine (curvie potenţială în acelaşi mod în alte traduceri), care Iisus spune că o persoană căsătorită comite adulter chiar dacă doar se uită la o altă femeie pentru a o pofti-l dezonorează (eng. shameless, dizgraceful) este femeia curvă sau ușuratică.<ref>Mt5Deut 24.281-4 și Mat 19.2-9</ref>)

bȘi iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; (Prov 7.10)Femeia nesăbuită care-şi dărâmă propria casă

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile eiCurvia femeii este singurul motiv admis de Sfânta Scriptură pentru divorț. (Prov14<ref>Mat 5.1)31-32</ref>

cSensul versetului din [[Pildele lui Solomon]] acoperă și caracterul de ușuratic care nu implică actul [[desfrânarea|curviei]] propriu-zis (curvie potențială în același mod în care Iisus spune că o persoană căsătorită comite adulter chiar dacă doar se uită la o altă femeie pentru a o pofti-<ref>Mat 5.28</ref>) Femeia certăreaţă

Mai degrabă să locuieşti întrb) Femeia nesăbuită care-un colţ pe acoperiş, decât cu o femeie certăreaţă şi într-o și dărâmă propria casă mare.<ref>Prov21.9, Prov25.24</ref>

Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui luiFemeia înțeleaptă își zidește casa, iar certurile unei femei un jgheab care curge întrunafemeia nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.<ref>Prov19(Prov 14.13</ref>1)

Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasăUn fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna.<ref>Prov21Prov 19.1913</ref>

ad)să fie supusă bărbatului în Domnul (dacă cele dorite de bărbat nu contravin poruncilor şi valorilor creştine în acelaşi fel în care copiii trebuie să asculte în Domnul de părinţii lor) după cum Hristos este capul Bisericii.<ref>Fac3.16, 1Pet3.5, 1Cor14.34, Efes5.22, Col3.18, Tit2.5</ref>Femeia certăreață și supărăcioasă

Iar femeii (Dumnezeu-n.r) i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; Mai bine să locuiești în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni"pustiu decât cu o femeie certăreață și supărăcioasă. <ref>Fac3Prov 21.1619</ref>

Femeile Bărbații trebuie să se supună bărbaţilor poarte cu înțelepciune cu nevestele lor , ca Domnuluiși cu un vas mai slab, Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totulcinstindu-le ca pe unele împreună moștenitoare ale harului vieții.<ref>Efes5În felul acesta rugăciunile bărbaților nu vor cunoaște piedică.22-24</ref>

ba)să se teamă fie supusă bărbatului în Domnul (dacă cele dorite de bărbatnu contravin poruncilor și valorilor creștine în același fel în care copiii trebuie să asculte în Domnul de părinții lor) după cum Hristos este capul Bisericii.<ref>Fac 3.16, 1Pet 3.5, 1Cor 14.34, Efes 5.22, Col 3.18, Tit 2.5</ref>

Astfel şi voiIar femeii (Dumnezeu-n.r) i-a zis: „Voi înmulți mereu necazurile tale, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşimai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copii; iar femeia să se teamă de bărbatatrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni. ” <ref>(Efes5Fac 3.33),a se vedea aici comentariul lui Anania, pag 168016</ref>

Două alte fragmente conturează imaginea ideală a soţiei creştine-1Pet3.1-6 <ref>http://www.bibliaortodoxaFemeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, Pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este.ro/carte.php?id=61&cap=3</ref>şi Proverbele Ci precum Biserica se supune lui SolomonHristos, așa și femeile bărbaților lor, cap 31întru totul.<ref>http://wwwEfes 5.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=3122-24</ref>

===Bărbatul creştin===1. să nu fie imoral sexualFemeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul.<ref>Lev18.20, Evrei 13.4,Evrei12.16,Prov5Col 3.15-2118</ref>

Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca b) să te pângăreşti cu ea.(Lev18.20)se teamă de bărbat

Căsătoria să fie ţinută în toată cinsteaAstfel și voi, şi patul fiecare așa să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca -și iubească femeia ca pe curvari şi pe preacurvarisine însuși; iar femeia să se teamă de bărbat. <ref>(Evrei 13Efes 5.433), a se vedea aici comentariul lui Anania, pag 1680</ref>

Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca EsauDouă alte fragmente conturează imaginea ideală a soției creștine -1Pet 3.1-6 <ref>http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=61&cap=3</ref>şi Proverbele lui Solomon, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întîi născutcap 31.<ref>http://www.bibliaortodoxa.(Evrei12ro/carte.16)php?id=63&cap=31</ref>

2===Bărbatul creștin===1. să-şi iubească soţia ca pe sine, ca pe trupul lui, cum a iubit Hristos BisericaSă nu fie imoral sexual.<ref>Efes 5Lev 18.20, Evrei 13.4,Evrei 12.25-3316,Prov5Prov 5.1815-1921</ref>

BărbaţilorSă nu te împreuni cu nevasta semenului tău, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ca să te pângărești cu ea, .(Lev 18.20)

ca s-o sfinţeascăCăsătoria să fie ținută în toată cinstea, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvântși patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. (Evrei 13.4)

Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără patăEsau, fără zbârcitură sau altceva care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de felul acesta, ci sfântă şi fără prihanăîntâi născut.(Evrei 12.16)

Tot aşa trebuie să2. Să-şi și iubească şi bărbaţii nevestelesoția ca pe sine, ca pe trupurile lortrupul lui, cum a iubit Hristos Biserica.<ref>Efes 5. Cine îşi iubeşte nevasta25-33, se iubeşte pe sine însuşiProv 5. 18-19</ref>

Căci nimeni nu şiBărbaților, iubiți-vă nevestele cum a urât vreodată trupul luiiubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ci îl hrăneşteca s-o sfințească, îl îngrijeşte după ce a curățit-o prin botezul cu dragapă prin Cuvânt, ca şi Hristos Biserica; să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.

pentru că noi suntem mădulare ale trupului LuiTot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, carne din carnea Lui şi os din oasele Luica pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamăCăci nimeni nu și-saa urât vreodată trupul lui, şi se va lipi de nevastă-saci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, şi cei doi vor fi un singur trup``carne din carnea Lui și os din oasele Lui.

Taina aceasta este mareDe aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică),sa,Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să și se teamă va lipi de bărbat”<ref>Efes 5nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup”.25-33</ref>

,,Izvorul Solomon îndeamnă și el la o necurmată dragoste între soț și soție: „Izvorul tău să fie binecuvântat, şi și bucură-te de nevasta tinereţii tinereții tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!"”<ref>Prov5Prov 5.18-19</ref>

3.să Să nu fie aspru cu ea

„Bărbaților,,Bărbaţilor, iubiţi iubiți pe femeile voastre şi și nu fiţi fiți aspri cu ele”ele.”<ref>Col 3.18-19</ref>

4.Bărbaţii Bărbații trebuie să se poarte cu înţelepciune înțelepciune cu nevestele lor, ca şi și cu un vas mai slab, cinstindu-le ca pe unele împreună moştenitoare moștenitoare ale harului vieţiivieții, învaţă învață apostolul Petru. În felul acesta rugăciunile bărbaţilor bărbaților nu vor cunoaşte cunoaște piedică, arată apostolul.<ref>1Pet31Pet 3.1-7</ref>

==O nevastă bună este un lucru de preţ preț de la Domnul==,,Casa şi „Casa și averea le moştenim moștenim de la părinţi părinți dar o nevastă pricepută<ref>eng. prudent- ESV, NIVUK, ASV, rom. prudentă, cuminte, înţeleaptăînțeleaptă, prevăzătoare </ref> este de la Domnul<ref>eng. is from the Lord- ESV, NIVUK, ASV</ref>”, arată Solomon".”<ref>Prov19Prov 19.13-14</ref> Tot el spune că ,,Cine găseşte „Cine găsește o nevastă bună, găseşte găsește un lucru de preţ preț <ref>eng. a good thing- ESV, NIVUK, ASV</ref>; este o favoare <ref>(eng. favor- ESV, NIVUK, ASV, rom. favoare, dar, har)</ref> pe care-o capătă de la Domnul.”<ref>Prov18.22</ref>

În slujba de Logodnă, ceremonia principală constă în binecuvântarea şi și schimbarea inelelor. Inelele sunt binecuvântate de către [[preot]] în numele Tatălui, al Fiului şi și al Sfântului Duh. Apoi, cei doi fac schimb de inele, luând inelul miresei şi și punându-l pe degetul mirelui şi și invers. Apoi, ei le schimbă iarăşiiarăși, simbolizând prin aceasta că fiecare soţ soț va fi permanent complementarul şi și ajutorul celuilalt prin acest cuplu. Este, de asemenea, şi și un simbol exterior că cei doi s-au angajat în această căsnicie prin voinţa şi consimţământul voința și consimțământul propriu. Este sărbătorită în [[Pronaos|pronaosul]] bisericii înainte de procesiunea din [[Naos|naosul]] bisericii.

Logodna (cuvânt slav, care înseamnă a face făgăduinţă făgăduință de căsătorie) e rânduită tocmiriisau aşezării nunţii așezării nunții a doi tineri care s-au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvintează aceastăveche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare nunţii nunții sau cununiei; slujba logodnei de celemai multe ori se face împreună cu slujba cununiei, săvârşindusăvârșindu-se imediat înaintea acesteia(dar se poate face şi și aparte, cu mult mai înainte).

Logodna binecuvântată de Biserică are o deosebită valoare prin legătura ei cu căsătoria,cu Sfânta Taină a NunţiiNunții, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice învoialăomenească.

Partea cea mai de seamă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilorde către preot şi și apoi schimbarea acestor inele de către naşinași.

Ele sunt semnul iubirii, al credincioşiei şi credincioșiei și al legăturii trainice pe care o făureşte făurește TainaCăsătoriei între viitorii soţisoți. Slujba logodnei şi și a cununiei se face în naos, adică în sânul Bisericii, înaintea unei mese pe care se aşază așază Sfânta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfeşnice sfeșnice cu lumânări şi și inelele de logodnă. Mirele stă în dreapta ca unul care este mai mare şi și cap femeii, iar mireasa la stângalui, lânga lângă inima lui şi și ca una care este mai mică decât bărbatul, fiind făcută din coasta lui şiși datorându-i supunere şi și ascultare.<ref>544 Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 278. trad. rom., p. 180.</ref>

Atât la logodnă cât şi și la Cununie, mirii sunt însoţiţi însoțiți de naşi nași (nuni).

a) În cele patru posturi ===Perioadele săvârșirii cununiei=======Când se săvârșește Cununia?====Fiind prilej de bucurie și de peste anveselie, ca şi Cununia se săvârșește în toate zilele de post din cerite şi ospeţele ceînsoţesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocăinţa şi înfrânarea pe care ne-o impunepostul. <ref>542 Vezi şi Tâlcuirea la Can. 69 al Sf. Apostoli; can. 52 al Sinodului din Laodiceea şi Sf. Simion al Tesaloniculuisărbătoare, Răspuns la întrebarea 25îndată după liturghie, trad. rom. p. 318.</ref>. În Paresemi este îngăduită la nevoie logodna şi aceasta numai în ziua Bunei-Vestiri(dacă nu cade în săptămâna Patimilor) şi când toți credincioșii se află în Duminica Floriilorbiserică.<ref>Ibidem</ref>

b) ==== Când nu se pot face nunți?====Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunți în săptămâna brânzei (sau săptămâna albă), care este socotită ca vreme următoarele zile și răstimpuri de pregătirepentru post.peste an:

a) În cele patru posturi de peste an, ca și în toate zilele de post din cerite și ospețele ce însoțesc de obicei nunta nu se potrivesc cu pocăința și înfrânarea pe care ne-o impune postul. <ref>542 Vezi și Tâlcuirea la Can. 69 al Sf. Apostoli; can. 52 al Sinodului din Laodiceea și Sf. Simion al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 25, trad. rom. p. 318.</ref>. În Paresemi este îngăduită la nevoie logodna și aceasta numai în ziua Bunei-Vestiri (dacă nu cade în săptămâna Patimilor) și în Duminica Floriilor.<ref>Ibidem</ref> b) În săptămâna brânzei (sau săptămâna albă), care este socotită ca vreme de pregătire pentru post. c) în În săptămâna luminată (dintre Duminica Paştilor şi Paștilor și Duminica Tomii), în DuminicaRusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun şi și Bobotează, precum şi și în ajunul tuturor Praznicelorîmpărăteştiîmpărătești, pentru ca veselia nunţilor nunților să nu ne facă să uităm bucuriaduhovnicească a celor mai mari sărbători creştinecreștine.

Pentru creștinii Ortodocși, slujba de căsătorie (nunta) este recunoașterea formală a Bisericii pentru unitatea unui cuplu, o imagine creată a iubirii lui Dumnezeu care este eternă, unică, indivizibilă și fără sfârșit. Biserica primară doar asista la exprimarea reciprocă a [[iubirea|dragostei]] celor doi membri ai cuplului, iar unirea lor era binecuvântată prin participarea împreună la Sfânta [[Euharistie|Împărtășanie]]. Când slujba de căsătorie a apărut în Biserică, a fost modelată ulterior slujbei de [[botez]] şi încreştinareși încreștinare. Adresarea către cuplu este similară cu cea individuală din botez. Cei doi mărturisesc credinţa şi credința și dragostea lor faţă față de Dumnezeu. Ei sunt conduşi conduși prin biserică în procesiune. Li se fac rugăciuni şi și sunt binecuvântaţibinecuvântați. Ascultă cuvântul Domnului.

Slujba nu conţine conține jurăminte sau legăminte. Este, în esenţăesență, "botezarea şi confirmarea" „botezarea și confirmarea” iubirii umane în Dumnezeu prin [[Iisus Hristos]], în Sfântul Duh. Este [[Theosis|îndumnezeirea]] dragostei omeneşti omenești în perfecţiunea perfecțiunea divină şi și unitatea eternă a Împărăţiei Împărăției lui Dumnezeu aşa așa cum este ea revelată oamenilor prin Biserică. Nu există "legalizare" „legalizare” prin taina Ortodoxă a căsătoriei. Nu este un contract juridic, este o legătură spirituală.

Slujba de nuntă este împărţită împărțită în două părţipărți, ţinute ținute separat în vechime, dar acum celebrate împreună.

Este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste feţelefețele mirilor, rostind la fiecare, de câte trei ori, cuvintele: «Cununa„Cunună-se robul (roaba) lui Dumnezeu(numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui şi și al Fiului şi și alSfântului Duh»Duh”, apoi le pune pe capul lor, întâi al mirelui şi și apoi al miresei. ==== Ce închipuie „cununiile” care se pun pe capul mirilor?====Acestea sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau odinioară regii şiîmpăraţiiși împărații. Ele închipuie podoaba, cinstea şi și răsplata care se aduc curăţiei şi curăției și fecioriei mirilorpentru care aceştia aceștia sunt încununaţi încununați ca nişte împăraţiniște împărați, înzestraţi înzestrați cu puterea de a da viaţăviață, de a naştenaște copii.<ref>Ibidem, cap. 276, p. 179.</ref> De aceea se şi și cântă pentru dânşiidânșii: «Doamne„Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire şi și cu cinste încununează-i pe dânşiidânșii!»”După punerea cununiilor, urmează Apostolul (de la Efes. cap. 5, vers 20-33), în careSfântul Apostol Pavel aseamănă nunta cu legatura legătura sfântă dintre Hristos şi și Biserică, îndemnândpe miri să se iubească unul pe altul. Se citeşte citește apoi Evanghelia în care se istoriseşte istorisește minuneaînfăptuită de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii.<ref>Ioan 2. 1-11</ref>Urmează o ectenie, după care preotul binecuvintează paharul de obşte obște (comun), adicăun pahar cu vin din care dă mirilor să guste pe rând, în timp ce se cântă: «Paharul „Paharul mântuiriivoi lua şi și numele Domnului voi chema»<ref>Ps. 115, 4</ref> 

Înseamnă, pe de o parte, bucuria şi și veselia nunţiinunții, iar pe de alta, unirea într-un cuget şiși menirea comună a viitorilor soţi soți pe care ei vor împărtăşiîmpărtăși-o împreună de aici înainte, avândparte de aceleaşi aceleași bucurii şi aceleaşi și aceleași necazuri.<ref>Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 277, trad. rom. p. 180.</ref> Aceleaşi Aceleași lucruri închipuie şi și bucata de pâine din care se dă acum mirilor să guste, odată cu paharul de obşteobște. După aceasta se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă, format din slujitori, miri şi naşiși nași. ====Ce înseamna înseamnă înconjurarea mesei?====Această înconjurare în chip de horă închipuie bucuria prilejuită de nuntă. Şi Și deoarecenunta se face în scopul naşterii nașterii de prunci, Biserica ne duce cu gândul la naşterea nașterea minunată adumnezeiescului Prunc din Sfânta Fecioară, naştere naștere pe care a prezis-o mai ales proorocul Isaia.<ref>Isaia7. 14</ref> Pe acesta îl îndeamnă acum Biserica, prin cântare, să dănţuiască dănțuiască împreună cu noi, debucurie că i s-a împlinit proorocia: «Isaie„Isaie, dănţuieştedănțuieşte! Fecioara a avut în pântece...» ” etc. Secântă, de asemenea, şi și celelalte două cântări de la slujba hirotoniei: «Sfinţilor „Sfinților Mucenici..» şi«Slava Tie.” și „Slava Ție, Hristoase Dumnezeule...»”, care înseamnă că mirii trebuie să se facă părtaşi părtași ai luiHristos şi și ai sfânţilor sfânților Lui, prin viaţa viața curată pe care o vor duce şi și în căsnicie.<ref>Ibidem, cap. 282, p. 182.</ref>

A doua parte a slujbei de căsătorie este ceremonia de încoronare, în care capetele mirelui şi și miresei sunt încoronate de către preot. În tradiţia tradiția rusă, coroanele sunt din aur sau argint, în timp ce tradiţia tradiția greacă foloseşte folosește coroane din frunze şi și flori.Coroanele sunt coroane ale bucuriei, dar şi și coroane ale martirajului, atât timp cât căsătoria implică şi și sacrificiul de sine de ambele părţipărți.

La sfârşitul sfârșitul slujbei, cei doi proaspăt căsătoriţi căsătoriți beau din aceeaşi aceeași cupă de vin. Această cupă comună este un simbol al faptului că după aceea ei vor avea o viaţă viață comună. De asemenea, acet acest gest aminteşte amintește nunta din Cana Galileii.

====NaşiiNașii====Rostul şi și datoria naşilor nașilor la cununie sunt asemănătoare cu acelea ale naşului nașului sau naşei nașei de la [[botez]]. Ei sunt martori şi chezaşi și chezași ai tememiciei făgăduinţelor temeiniciei făgăduințelor făcute de viitorii soţi soți unul faţă față de altul şi și ai trăiniciei legăturii pentru tot restul vieţiivieții.

De aceea pun mâna pe pe inele (la logodnă) şi și pe cununii (la cununie), atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât şi și atunci când sunt luate. Naşii Nașii de cunumie cununie trebuie să fie ortodocşi şi ortodocși și cu bună vieţuire creştineascăviețuire creștinească, purtându-se faţă față de miri ca nişte părinţi şi învăţători niște părinți și învățători ai acestora. Naşii Nașii sunt o familie creştină creștină care asumă şi și îndrumă noua familie. De aceea, naşii nașii trebuie să fie o familie care are deja experienţa vieţii experiența vieții de familie creştinăcreștină.

În timpul slujbei, naşii ţin nașii țin în mână făclii aprinse, simbol al curăţiei curăției mirilor, al luminii darului de sus şi și al bucuriei nuntaşilornuntașilor.

Sfânta taină a căsătoriei este doar pentru cei care fac parte din biserică; aceasta este doar pentru membrii botezaţibotezați.Biserica Ortodoxă Română permite ca excepție căsătoria credincioșilor ortodocși cu persoane de altă confesiune creștină prin pogorământ, din rațiuni pastorale, după obținerea dispensei (aprobării speciale) de la episcopul ortodox al locului, dar cu condiția ca pruncii născuți să fie botezați în Biserica Ortodoxă. La cea de-a doua Conferință Panortodoxă Presinodală din 1982, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au confirmat această practică a iconomiei sau dispensei<ref>http://www.agerpres.ro/social/2016/02/18/patriarhia-romana-casatoria-religioasa-mixta-este-posibila-cu-dispensa-in-biserica-ortodoxa-18-23-02</ref> ==Văduve și văduvi== [[Apostolul Pavel]] spune: Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară, căci unele s-au și întors să urmeze pe Satana.<ref>1 Timotei 5.14-15</ref>

==Văduve şi văduviDivorțul== Ortodoxia privește căsătoria ca indisolubilă, și condamnă ruperea căsătoriei ca păcat și un dezastru. Biserica Ortodoxă permite divorțul și recăsătoria ca o excepție, o concesie necesară condiției umane păcătoase. În timp ce condamnă păcatul, Biserica dorește să ajute păcătoșii și să le mai dea o șansă, printr-un act de [[Apostolul Paveliconomie]] spune:Vreau dar ca văduvele tinere numită canonic dispensă. În mod concret, Biserica Ortodoxă nu acordă „divorțul bisericesc” atunci când soții decid să se mărite şi să aibă copiidespartă, și nici măcar atunci când se pronunță divorțul civil, ci doar atunci când unui din soți, să fie gospodine la casa lordupă divorțul civil, ca dorește să nu dea protivnicului niciun prilej se recăsătorească. Această cerere este înaintată de ocarăpreot episcopului locului,care decide asupra dispensei.

căci ==Îngăduința pentru a doua și a treia nuntă=====Sunt îngăduite de Biserică a doua și a treia nuntă?===A doua și a treia nuntă erau privite odinioară de Biserică cu mai multă asprime și îngăduite numai ca un pogorământ făcut pentru slăbiciunea firii omenești. De aceea, erau însoțite de unele s-au şi întors să urmeze pe Satanaepitimii, sau canoane de pocăință (opriri de la Sf.Împărtășanie)<ref>1 Timotei 5550 Can. 19 al Sf. Ioan Postitorul; can. 2 al Sf. Nichifor Mârturisitorul; Pravila de la Govora (1640), cap. 83; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 276, trad.14-15rom. p. 179 ş.a</ref>, Astăzi însă, deoarece asemenea căsătorii au devenit mai dese, Biserica e nevoită să le îngăduie și să le binecuvânteze, pentru a nu lăsa pe cei împreunați cu legătura trupească, să trăiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu.

==Divorţul=Slujba la a doua și a treia nuntă e ca și la cea dintâi?=== Ortodoxia priveşte căsătoria Nu este la fel. Cununia a doua și a treia se săvârșesc după o rânduială deosebită, în care se vede încă vechea disciplină a asprimii cu care erau privite de către Biserică asemenea căsătorii. Această rânduială este, în prima ei parte, mult mai simplă și mai puțin sărbătorească decât cea de la prima cununie. Logodna este împreunată aici cu cea a cununiei, ca indisolubilăo singură slujbă, şi condamnă ruperea căsătoriei având binecuvântarea de la început nu ca păcat şi un dezastrula Taine („Binecuvântată este împărăția Tatălui... Biserica Ortodoxă permite divorţul şi recăsătoria ”), ci ca o excepţiela slujbele de binecuvântare și sfințire, o concesie necesară condiţiei umane păcătoasenumite ierurgii („Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”). În timp ce condamnă păcatulAtât, Biserica doreşte să ajute păcătoşii şi să le mai dea o şansăectenia, printr-un act cât și molitvele de [[iconomie]] numită canonic dispensă. În mod concretla logodnă, Biserica Ortodoxă nu acordă "divorţul bisericesc" atunci când soţii decid să se despartăcât și cele dinaintea punerii cununiilor, şi nici măcar atunci când se pronunţă divorţul civilcuprind rugăciuni pentru pocăință și iertarea mirilor, ci doar atunci când unui pentru că însoțirea lor prin a doua sau a treia nuntă le e socotită ca un păcat izvorât din soţiaprinderea trupească, după divorţul civil, doreşte să se recăsătoreascăpe care ei n-au putut-o birui. Acestă cerere este înaintată Începând de preot episcopului loculuila punerea cununiilor pe cap, care decide asupra dispenseirânduiala slujbei la a doua și a treia nunta e întocmai ca și la prima nuntă.

A patra nuntă e socotită de Biserică drept o fărădelege, de aceea preoţii preoții sunt opriţi opriți de a osluji, sub pedeapsa caterisirii.<ref>551 Molitfelnicul, la sfârşitul sfârșitul Rânduielii Nunţii Nunții (ed. 1984, p. 105).</ref>

==Viaţa Viața de familie==* [http://www.beliefnet.com/story/161/story_16180_1.html Creşterea Creșterea copiilor în Hristos, Compasiune şi și implicare] by Fr. Peter E. Gillquist (''Again Magazine'' and ''Beliefnet'')

#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, 1997, BucureştiBucurești, ISBN 973-9130-88-7.

#Carte de învăţătură creştină învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, BucureştiBucurești.#ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂÎnvățătura de Credință Creștină Ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Şi și cu binecuvântarea şi puetarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfinţitului IUSTINIANSfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a BucureştilorBucureștilor, retipărită în anul 1992 la BucureştiBucurești, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la IaşiIași.Ediţie Ediție electronică APOLOGETICUM, 2006, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creştină creștină ortodoxă şi și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată şi și distribuită LIBER cu menţionarea menționarea sursei. Culegere şi și editare : Anonim, Digitalizare pdf : Apologeticum#Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi și Clujului, ''Învăţătură Învățătură de credinţă credință ortodoxă'', tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia ediția a 3-a revăzută, prefaţă prefață la ediţia ediția I de Bartolomeu Anania, Editura RenaştereaRenașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4#Mitropolia Moldovei şi și Bucovinei, ''Concordanţă Concordanță biblică tematică'', ediţie ediție revăzută şi și completată de Pr. Vasile Dogaru şi și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei şi și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi și Bucovinei, IaşiIași, 2000, ISBN 973-9272-58-4.

<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /> </div>

* [http://www.sfaturiortodoxe.ro/invatatura-crestina-ortodoxa/catehism-invatatura-credinta-crestina-ortodoxa-sfanta-taina-a-nuntii.htm Taina NunţiiNunții] - capitol din ''Catehism ortodox - Învăţătura Învățătura despre credinţa creştinăcredința creștină''* [http://scararai.tripod.com/ Scara Raiului] - [[apologetică]] a familiei creştinecreștine