Modificări

{{Traducere_EN}}Strictly speaking, '''Byzantine ChantCântarea bizantină''' is the sacred este [[Church Musicmuzica bisericească]] a [[Biserica Ortodoxă|chantBisericilor Ortodoxe]] of Christian Churches following the Orthodox rite. This traditionAceastă tradiție, encompassing the Greekînconjurând lumea vorbitoare de greacă, s-speaking world, developed in a dezvoltat în [[Eastern Imperiul Roman Empire|Byzantiumde Răsărit]] from the establishment of its capitalde la înființarea capitalei acestuia, Constantinople[[Constantinopol]], in în 330 until , până la [[Fall of ConstantinopleCăderea Constantinopolului|its fallcăderea sa]] in din 1453. It is undeniably of composite originFără tăgadă, această cântare are o origine compozită, drawing on the artistic and technical productions of the classical ageschițată pe compozițiile artistice și tehnice ale perioadei clasice, on pe muzica [[JudaismIudaism|Jewishevreiască]] music, and inspired by the monophonic vocal music that evolved in the early Christian cities of și inspirată de muzica vocală monofonă care a apărut în orașele creștine timpurii [[Alexandria]], Antioch, and Ephesus[[Antiohia]] și [[Efes]]. In the În [[Orthodox ChurchBiserica Ortodoxă]] todaydin zilele noastre, many churches use Byzantine Chant as their primary musical tradition, including the Churches of multe biserici folosesc cântarea bizantină ca primă tradiție liturgică. Dintre acestea se pot enumera bisericile din [[Church of ConstantinopleBiserica Ortodoxă a Constantinopolului|ConstantinopleConstantinopol]], [[Church of AlexandriaBiserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Church of AntiochBiserica Ortodoxă a Antiohiei|AntiochAntiohia]], [[Church of JerusalemBiserica Ortodoxă a Ierusalimului|JerusalemIerusalim]], [[Church of RomaniaBiserica Ortodoxă Română|RomaniaRomânia]], [[Church of SerbiaBiserica Ortodoxă Sârbă|Serbia]], [[Church of GreeceBiserica Ortodoxă a Greciei|GreeceGrecia]], and și [[Church of CyprusBiserica Ortodoxă a Ciprului|CyprusCipru]].

==Istoric===Early Christian Period==Perioada creștină timpurie===Byzantine chant manuscripts date from the ninth century, while Există manuscrise ale cântării bizantine care datează din secolul al IX-lea și există lecționare ale citirilor biblice care folosesc notația ecfonetică (un sistem grafic primitiv destinat să indice maniera de recitare a pericopelor din [[lectionary|lectionariesSfânta Scriptură]] of biblical readings in [[Ekphonetic Notation]] (a primitive graphic system designed to indicate the manner of reciting lessons from Scripture) begin about a century earlier and continue in use until the twelfth or thirteenth centurymai vechi cu o sută de ani și care au rămas în uz până în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Our knowledge of the older period is derived from Church service books Referitor la perioadele anterioare există referințe în cărțile de cult ale Bisericii: [[Typikon|Typikatipic]], [[Church FathersSfinții Părinți|patristicscrieri patristice]] writings and medieval historiesși istorii medievale. Scattered examples of [[hymn]] texts from the early centuries of Greek Christianity still existÎncă există exemple risipite de texte de imnuri din primele secole de creștinism grecesc. Some of these employ the metrical schemes of classical Greek poetryUnele dintre acestea folosesc schemele metrice ale poeziei grecești clasice; but the change of pronunciation had rendered those meters largely meaninglessdar schimbările de pronunție au făcut ca aceste rime să își piardă sensul și, andcu cu excepția cazurilor când forma clasică a fost imitată, except when classical forms were imitatedimnurile bizantine din secolele următoare sunt poezie în proză, Byzantine hymns of the following centuries are proseversuri fără rimă de lungimi neregulate și modele de accentuare variabile. Numele comun al imnurilor formate dintr-poetry, unrhymed verses of irregular length and accentual patterns. The common term for a short hymn of one stanza, or one of a series of stanzas, is o strofă sau din câteva strofe este [[tropariontropar]] ul (this may carry the further connotation of a hymn interpolated between Psalm versesaceste termen poate avea și conotația imnurilor formate prin interpolarea versurilor din psalmi). A famous exampleUn exemplu celebru, whose existence is attested as early as the fourth centurya cărui existență este atestată încă din secolul al IV-lea, is the este imnul de la [[VespersVecernia|Vecernie]] hymn, numit "''[[Lumină lină|Phos Hilaron]]''" ("O Gladsome LightLumină lină"); another, altul este "''O Monogenes Yios''" ("Only Begotten SonFiule Unule Născut"), ascribed to Emperor St. atribuit împăratului Sfântului [[JustinianIustinian|Justinian the Greatcel Mare]] (r. 527-565), figures in the introductory portion of the care face parte din porțiunea de început a [[Divine LiturgySfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]]. Perhaps the earliest Probabil cel mai cunoscut set of troparia of known authorship are those of the de tropare cu autor identificat sunt acelea ale [[monkcălugăr]] Auxentios ului Auxentie (first half of the fifth centuryprima jumătate a secolului al V-lea), attested in his biography but not preserved in any later Byzantine order of serviceprecizat în biografia sa, dar care nu s-a păstrat în cultul bizantin ulterior.

===Medieval PeriodPerioada medievală===Two concepts must be understood if we are to appreciate fully the function of music in Byzantine worshipPentru a aprecia pe deplin funcția muzicii în cultul bizantin, trebuie înțelese două principii. The firstPrimul, which retained currency in Greek theological and mystical speculation until the dissolution of the empirecare a însoțit răspândirea speculațiilor teologice și mistice grecești până la dizolvarea imperiului, was the belief in the a fost credința în transmiterea [[angelînger]]ic transmission of sacred chantească a muzicii sacre: the assumption that the early Church united men in the presupunerea că Biserica primară făcea oamenii să participe la [[prayerrugăciune]] of the angelic choirsa corurilor îngerești. This notion is certainly older than the Această noțiune este cu siguranță mai veche decât relatarea din [[ApocalypseApocalipsa Sf. Ioan Teologul|Cartea Apocalipsei]] account ([[Book of Revelation|Revelation]] Apocalipsa 4:8-11), for the musical function of angels as conceived in the pentru rolul muzical al îngerilor așa cum se precizează în [[Old Vechiul Testament]] is brought out clearly by [[Book of Isaiah|Isaiah]] și clar arătat în Cartea lui Isaia (6:1-4) and [[Book of Ezekiel|Ezekiel]] și Ezechiel (3:12). Most significant in the factDe fapt, outlined in mult mai semnificativă este sublinierea din [[ExodusCartea Ieșirii|Exodul]] 25, that the pattern for the earthly worship of care spune că modelul pentru închinarea pământească a poporului lui [[Israel]] was derived from provenea din [[Heavenrai]]. The allusion is perpetuated in the writings of the early Această aluzie este perpetuată în scrierile [[Church FathersSfinții Părinți|Părinților Bisericii]]din perioada timpurie, such as cum ar fi [[Clement of RomeRomanul]], [[Justin MartyrIustin Martirul|JustinIustin]], [[Ignatius of AntiochIgnatie de Antiohia]], [[Athenagoras of AthensAtenagora din Atena]], and și [[Dionysius the AreopagiteDionisie Areopagitul]]. It receives acknowledgement later in the liturgical treatises of Ulterior, a primit recunoașterea în tratatele liturgice ale lui [[Nicolas CabasilasNicolae Cabasila]] and și [[Symeon of ThessalonikiSimeon al Tesalonicului]] (''Patrologia Graeca'', CL, 368-492 and și respectiv CLV, 536-699, respectively).

The effect that this concept had on church music was threefoldEfectul pe care această concepție l-a avut asupra muzicii bisericești a fost întreit: firstîntâi, it bred a highly conservative attitude to musical compositiondus la o atitudine foarte conservativă privind compoziția muzicală; secondîn al doilea rând, it stabilized the melodic tradition of certain hymns; and thirda fixat tradiția melodică a anumitor imnuri și în al treilea rând, it continueda continuat, for a timepentru o vreme, the anonymity of the composersă păstreze anonimatul compozitorului. For if a chant is of heavenly origin, then the acknowledgement received by man in transmitting it to posterity ought to be minimalPentru că dacă un cântec este de origine cerească atunci recunoașterea pe care o primește omul care îl transmite lumii întregi trebuie să fie minimă. This is especially true when he deals with hymns which were known to have been first sung by angelic choirsAcest lucru este adevărat în special în cazul imnurilor despre care se știe că întâi au fost cântate de corurile îngerești—such as the cum ar fi [[AmenAmin]], [[AlleluiaAliluia]], [[TrisagionTrisaghion]], [[SanctusSfânt]], and și [[DoxologyDoxologie|Doxologia]]. Consequently, until Palaeologan timesÎn consecință, it was inconceivable for a composer to place his name beside a notated până în vremea Paleologilor era de neconceput ca un compozitor să-și pună numele sub astfel de text in the manuscriptsîntr-un manuscris.

Ideas of originality and free invention similar to those seen in later music probably never existed in early Byzantine timesIdeile de originalitate și compoziție liberă, similare cu cele din muzica ulterioară, probabil nici nu au existat în perioada bizantină timpurie. The very notion of using traditional formulas Chiar faptul utilizării formulelor tradiționale (or melody-typessau tipuri de melodii) as a compositional technique shows an archaic ca tehnică de compoziție denotă clar un concept in liturgical chantarhaic în muzica liturgică și este total opus creației originale, and is quite the opposite of free, original creationlibere. It seems Este evident that the chants of the Byzantine repertory found in musical manuscripts from the tenth century to the time of the faptul că repertoriul muzical descoperit în manuscrisele muzicale din secolul al X-lea și până în vremea [[Fourth CrusadeCruciada a IV-a|Cruciadei a IV-a]] (1204-1261)reprezintă forma finală și singura care a supraviețuit a unei evoluții ale cărei începuturi merg înapoi cel puțin până în secolul al VI-lea și, represent the final and only surviving stage of an evolutionposibil, the beginnings of which go back at least to the sixth century and possibly even to the chant of the chiar până la muzica din [[Synagoguesinagogă]]. What Este dificil de spus exact changes took place in the music during the formative stage is difficult to sayce schimbări au avut loc în perioada de formare a acestui stadiu; but certain chants in use even today exhibit characteristics which may throw light on the subjectdar anumite cântări, utilizate încă în zilele noastre, prezintă caracteristici care aruncă o oarecare lumină asupra acestui subiect. These include recitation formulasEste vorba de formule de recitare, melody-types, and tipuri de melodii și fraze standard phrases that are clearly evident in the folk music and other traditional music of various cultures of the Eastcare sunt dovezi clare păstrate în muzica populară și în alte muzici tradiționale din diferite culturi din Răsărit, including the music of the Jewsinclusiv în muzica evreiască.

The secondÎn al doilea rând, less permanent, concept was that of este vorba de efectul numit ''koinonia'' or sau "comuniune,"communioncu o viață mai scurtă." This was less permanent becauseAcest efect a avut o viață mai scurtă deoarece, after the fourth centurydupă secolul al IV-lea, when it was analyzed and integrated into când a theological systemfost analizată și integrată într-un sistem teologic, the bond and legătura și "onenessidentitatea" that united the care unea [[clergycler]] and the ul și [[laitylaic|faithfulcredincioșii]] in liturgical worship was less potentîn rugăciune liturgică a fost mai puțin rezistent. It isCu toate acestea, however, one of the key ideas for understanding a number of realities for which we now have different nameseste una din ideile cheie în înțelegerea unor realități care poartă nume diferite în zilele noastre. With regard to musical performanceÎn ce privește performanța muzicală, this acest concept of koinonia may be applied to the primitive use of the word choros. It referred, not to a separate group within the congregation entrusted with musical responsibilities, but to the congregation as a wholede comuniune poate fi aplicat sensului inițial al cuvântului cor. StSe referea nu la un grup separat din cadrul comunității și însărcinat cu responsabilități muzicale ci la congregație ca întreg. Ignatius of Antioch wrote to the Church in Ephesus Sfântul Ignatie de Antiohia scria Bisericii din Efes [http://www.ccel.org/ccel/richardson/fathers.vi.ii.iii.i.html] in the following wayurmătoarele:

:"''You must every man of you join in a choir so that being harmonious and in concord and taking the keynote of God in Trebuie să participi la un cor astfel încât să fie în armonie și în concordanță și luând parte la esențialul din Dumnezeu la unison, you may sing with one voice through să poți cânta pe o voce prin [[Jesus ChristIisus Hristos]] to the Fathercătre Tatăl, so that He may hear you and through your good deeds recognize that you are parts of His Sonastfel încât El să te audă și prin faptele tale bune să te recunoască o parte din Fiul Său.''"

A marked feature of liturgical ceremony was the active part taken by the people in its performanceO trăsătură marcantă a ceremoniei liturgice era participarea activă a credincioșilor la desfășurarea acesteia, particularly in the recitation or chanting of hymnsîn special la recitarea și cântarea imnurilor, responses, and psalmsrăspunsurilor sau psalmilor. The terms Termenii ''choros'', ''koinonia'', and și ''ekklesia'' were used synonymously in the early Byzantine Churchaveau înțelesuri sinonime în Biserica bizantină timpurie. In În [[PsalmsPsalmi]] i 149 and și 150, the [[SeptuagintSeptuaginta]] translates the Hebrew word traduce cuvântul ebraic ''machol'' (dancedans) by the Greek word prin grecescul ''choros''. As a resultCa urmare, the early Church borrowed this word from classical antiquity as Biserica primară a designation for the congregationîmprumutat acest cuvânt al antichității clasice folosindu-l pentru desemnarea congregației, at worship and in songla slujbă în cântare, both in heaven and on earthamândouă în cer și pe pământ. Before long, howeverTotuși, în curând a clericalizing tendency soon began to manifest itself in linguistic usageînceput să se manifeste o tendință de clericalizare în uzul limbajului, particularly after the în special după [[Council of Sinodul din Laodicea]], whose fifteenth al cărui al XV-lea [[Canon Law|Canoncanon]] permitted only the canonical permitea doar ''psaltai'' ("[[chantercântăreț]]silor") to sing at the servicescanonici să cânte la slujbe. The word Cuvântul ''choros'' came to refer to the special a început să se refere la funcția [[priestpreot|preoțească]]ly function in the specială din cadrul [[Divine LiturgySfânta Liturghie|LiturgyLiturghiei]]—just asla fel cum, architecturally speakingîn termeni arhitecturali, the choir became corul a reserved area near the devenit o zonă rezervată lângă [[sanctuaryaltar]]—and iar ''choros'' eventually became the equivalent of the word a devenit ulterior echivalentul cuvântului ''kleros''.

The development of large-scale Dezvoltarea formelor [[hymnographyImnografie|hymnographicimnografice]] forms begins in the fifth century with the rise of the kontakioncu scară largă a început în secolul al V-lea odată cu apariția condacului, a long and elaborate metrical o [[sermonpredică]]metrică, reputedly of Syriac originlungă și elaborată, which finds its acme in the work of St. de origine presupusă siriacă, care își are apogeul în lucrările Sfântului [[Roman the Melodist|Romanos the MelodistMelodul]] (sixth centurysecolul al VI-lea). This dramatic Această [[homilyomilie]]impresionantă, which usually paraphrases a care de obicei parafraza o relatare [[Holy ScriptureSfânta Scriptură|Biblicalbiblică]] narrative, comprises some era formată din 20 to - 30 stanzas and was sung during the Morning Office de strofe și era cântată în timpul slujbei de dimineață ([[OrthrosUtrenia]]) in a simple and direct syllabic style într-un stil simplu și silabic (one note per syllableo notă pe silabă). The earliest musical versionsCu toate acestea, however, are cele mai vechi versiuni muzicale sunt cele "melismaticmelismatice" (that is, many notes per syllable of mai multe note pentru aceeași silabă de text), and belong to the time of the ninth century and later when kontakia were reduced to the și își au originea în secolul al IX-lea și mai târziu când condacele au fost reduse la ''ptooimion'' (introductory verseversul introductiv) and first și prima ''oikos'' (stanzastrofă). In the second half of the seventh centuryÎn a doua jumătate a secolului al VII-lea, the kontakion was supplanted by condacul a new type of hymnfost înlocuit cu un nou tip de imn, the numit [[canon|kanon]], initiated by St. inițiat de Sfântul [[Andrew of CreteAndrei Criteanul]] (ca. 660-ca. 740) and developed by și dezvoltat de [[SaintSfânt|Sfinții]]s [[John of DamascusIoan Damaschin]] and și [[Kosmas of JerusalemCosma al Ierusalimului]] (both eighth centuryamândoi din secolul al VIII-lea). EssentiallyÎn esență, the kanon is an hymnodic canonul este un complex comprised of nine odes which were originally attached to the nine imnografic compus din nouă ode care inițial erau adăugate celor nouă [[Biblical OdesOde biblice|Biblical canticlescântări biblice]] and to which they were related by means of corresponding poetic allusion or textual quotationși cu care erau în legătură prin intermediul aluziilor poetice sau citării textuale.

The nine canticles areCele nouă cântări biblice sunt:

* (1)-(2) The two songs of Cele două cântece ale lui [[MosesMoise]] ([[ExodusExodul]] 15:1-19 and și [[DeuteronomyDeuteronom]] 32:1-43);* (3)-(7) The prayers of Rugăciunile lui [[HannahAna]], [[HabbakukBaruh]], [[IsaiahIsaia]], [[JonahIona]], and the și [[Three Holy ChildrenCântarea celor trei tineri|Cei trei tineri]] ([[I Kingdoms|1 Samuel]] Regi 2:1-10; [[Book of Habbakuk|Habbakuk]] Cartea lui Baruh 3:1-19; [[Book of Isaiah|Isaiah]] Isaia 26:9-20; [[Book of Jonah|Jonah]] Iona 2:3-10; [[ApocryphaCartea lui Daniel|Apoc.Daniel]] [[Book of DanielCărțile apocrife|Danielapocrifă]] 3:26-56);* (8) The [[Prayer of the Three Holy ChildrenCântarea celor trei tineri]] (Apoc. [[Book of Daniel|Daniel]] apocrifă 3:57-88);* (9) The [[Magnificat]] and the Benedictus Mărește și Binecuvântarea ([[Gospel of Luke|Luke]] Luca 1:46-55 and și 68-79).

Each ode consists of an initial troparionFiecare [[imn]] este formată dintr-un tropar inițial, the [[irmos|heirmos]]ul, followed by threeurmat de trei, four or more patru sau mai multe [[troparion|tropariatropar]] which are the exact metrical reproductions of the heirmose care sunt reproducerea metrică exactă a irmosului, thereby allowing the same music to fit all troparia equally wellca urmare toate troparele fiind cântate pe aceeași melodie la fel de bine.Cu toate acestea, cele nouă irmosuri nu sunt similare metric; în consecință, un canon întreg conține nouă melodii independente (opt, atunci când a doua odă este omisă), care sunt unite muzical prin același glas și textual prin referirea la tema generală a ocaziei liturgice și uneori unite printr-un acrostih. Irmosurile din stilul silabic sunt adunate împreună în ''[[Irmos]]'', un volum cuprinzător care a fost publicat prima dată pe la mijlocul secolului al X-lea și conține peste o mie de modele de tropare aranjate într-un [[octoih]] (sistemul muzical cu opt glasuri).

The nine heirmoiUn alt tip de imnuri, howeverimportant atât prin număr cât și prin varietatea uzului său liturgic, are metrically dissimilar; consequentlyeste [[stihira]]. Există stihiri de sărbătoare, an entire kanon comprises nine independent melodies (eightcare însoțesc psalmii ficși de la începutul și sfârșitul [[Vecernie]]i și psalmodierea laudelor de la [[Utrenie]], when the second ode is omitted)pentru toate zilele speciale ale anului, which are united musically by the same mode and textually by references to the general theme of the liturgical occasionpentru [[Ziua Domnului|duminici]], and sometimes by an acrosticpentru zilele săptămânii din [[Postul Mare]] și pentru ciclul repetativ al celor opt săptămâni în ordinea glasurilor și care începe cu [[Sfintele Paști]]. Heirmoi in syllabic style are gathered in the Melodiile acestora sunt păstrate în ''[[HeirmologionStihirar]]'', a bulky volume which first appeared in the middle of the tenth century and contains over a thousand model troparia arranged into an și sunt considerabil mai elaborate și variate decât în tradiția ''[[oktoechosIrmologhion]] (the eight-mode musical system)ului''.

Another kind of hymn===Perioadele bizantină târzie și post-bizantină===Odată cu încetarea compozițiilor poetice creative, important both for its number and for the variety of its liturgical usecântarea bizantină a intrat în ultima sa etapă de dezvoltare, is the [[sticheron]]dedicată pe larg realizării de standarde muzicale mult mai elaborate privitor la textele tradiționale: fie prin înfrumusețarea melodiilor simple mai vechi fie prin muzică nouă realizată într-un stil mult mai ornamental. Aceasta a fost munca așa-numiților ''maistores'', "maeștrii," dintre care cel mai pomenit este Sfântul [[Feast|FestalIoan Cucuzel]] stichera, accompanying both the fixed psalms at the beginning and end of Vespers and the psalmody of the Lauds (the [[Ainoi]]din vremea anilor 1300) in the Morning Office, exist for all special days of the yearcomparat în scrierile bizantine cu însuși Sfântul Ioan Damaschin, the ca inovator în dezvoltarea cântării bisericești. Multiplicarea noilor standarde și îmbunătățirea celor vechi a continuat de-a lungul secolelor următoare de după [[Sunday]]s and weekdays of [[Great Lent|LentCăderea Constantinopolului]], and for the recurrent cycle of eight weeks in the order of the modes beginning with [[Pascha]]până când la sfârșitul secolului al XVIII-lea repertoriul muzical original din manuscrisele muzicale medievale a fost înlocuit de compoziții ulterioare. Their melodies preserved in the ''[[Sticherarion]]'', are considerably more elaborate and varied than in the tradition of the ''Heirmologion''Chiar și sistemul muzical de bază a suferit modificări profunde.

===Later Byzantine and post-Byzantine periods===With the end of creative poetical composition, Byzantine chant entered its final period, devoted largely to the production of more elaborate musical settings of the traditional texts: either embellishments of the earlier simpler melodies, or original music in highly ornamental style. This was the work of the so-called ''Maistores'', "masters," of whom the most celebrated was St. [[John KoukouzelesHrisant de Maditos]] (active ca. 13001770-1846), compared in Byzantine writings to St. John of Damascus himself, as an innovator in the development of chant. The multiplication of new settings and elaborations of the old continued in the centuries following the [[Fall of ConstantinopleGrigorie Protopsaltul]] și [[Hurmuz Arhivarul]]au fost responsabili pentru o reformă foarte necesară a notației muzicii ecleziastice grecești. În principiu, until by the end of the eighteenth century the original musical repertory of the medieval musical manuscripts had been quite replaced by later compositionsaceastă muncă a constat în simplificarea simbolurilor muzicale bizantine, and even the basic model system had undergone profound modificationcare la începutul secolului al XIX-lea devenise atât de complecși tehnic încât doar cântăreții foarte pricepuți erau capabili să îl interpreteze corect. În ciuda numeroaselor neajunsuri, munca celor trei reformatori este o piatră de hotar în istoria muzicii Bisericii Greciei, deoarece a introdus sistemul muzicii neo-bizantine pe care se bazează cântările zilelor noastre din Biserica Ortodoxă Greacă.

[[Chrysanthos of Madytos]] ==Informații generale==Cântarea bizantină actuală este construită pe opt moduri (caglasuri), fiecare glas cu tonalitatea sa specifică. 1770-1846)Glasurile se schimbă unul după altul, începând cu luni după [[Gregory the ProtopsaltesDuminica Tomii]], and când se începe cu glasul 1. În timpul [[Chourmouzios the ArchivistSăptămâna luminată|Săptămânii luminate]] were responsible for a much needed reform of the notation of Greek ecclesiastical music. Essentially, this work consisted of a simplification of the Byzantine musical symbols whichglasurile se schimbă zilnic, în felul următor::Duminică – modul 1,:Luni – modul 2,:Marți – modul 3, by the early 19th century:Miercuri – modul 4, had become so complex and technical that only highly skilled chanters were able to interpret them correctly. Despite its numerous shortcomings the work of the three reformers is a landmark in the history of Greek Church music:Joi – modul plagal al întâiului (5), since it introduced the system of neo:Vineri – modul plagal al celui de-Byzantine music upon which are based the presental doilea (6),:Sâmbătă – modul plagal al celui de-day chants of the Greek Orthodox Churchal patrulea (8).

The current usage of Byzantine chant is built upon eight modes (tones), each mode with its own specific tonality. The modes change sequentially from week to week, starting the Monday after the În perioada dintre un [[Sunday of St. ThomasPraznice Împărătești|Praznic Împărătesc]], with mode 1. Within și [[Bright WeekOdovanie|odovania]] itself, the mode changes each day, thus: :Sunday – mode 1, :Monday – mode 2, :Tuesday – mode 3, :Wednesday – mode 4, :Thursday – mode plagal of the first (5)sa, :Friday – mode plagal of the second (6)de exemplu în săptămâna de după Cincizecime, :Saturday – mode plagal of the fourth (8)în locul imnurilor corespunzătoare glasului săptămânii se cântă imnurile sărbătorii.

The grave mode ===Scara===Gama cântării bizantine este formată din șapte note: Νη, Πα, Βου, Γα, Δι, Κε, Ζω. Aceste note, împreună cu Νη repetat, acoperă un interval de o octavă. În cadrul octavei, înălțimea relativă a fiecărei note se modifică în funcție de modul sau tonul scalei. Teoria cântării bizantine actuale împarte octava în 72 de intervale (7moria) was chosen as the mode to be left out due to its heavier sound, considered least appropriate for the festal period among the eight modes. Since [[Pentecost]] falls on the Sunday when the grave mode would have been used in the normal sequenceAstfel, the mode is once again skipped and the hymns of Pentecost are used. The sequence resumes the following week with plagal of the fourthtonul apusean (pas întreg) este format din 12 moria iar semitonul (jumătate de pas) din 6.

In the time between a [[Great Feasts|great feast]] and its [[Leavetaking|leave-taking]]Poziția notelor în cadrul octavei se modifică în funcție de modul (glasul) în care este cântată melodia. Cântarea bizantină este formată din opt glasuri de bază, for examplecu toate că unele glasuri prezintă variații ale scalei. Glasurile sunt grupate în trei categorii: naturale, during the week following Pentecost, the hymns of the feast are chanted rather than the hymns pertaining to the mode of the weekenarmonice și cromatice.

===The scaleGlasurile naturale=== The Byzantine chant scale consists of seven notes: Νη, Πα, Βου, Γα, Δι, Κε, Ζω. These notes, together with the repeated Νη, cover a span of one octave. Within that octave, the relative pitch of each note varies according to the mode or tone of the scale. Current Byzantine chant theory divides the octave into 72 intervals (moria). The Western tone (whole-step) thus consists of 12 moria, with the semi-tone (half-step) consisting of 6. The position of the notes within the octave varies according to the mode (tone) in which a melody is chanted. Byzantine chant consists of eight basic modes, although several modes exhibit variations in the scale. The modes are grouped in three categories: natural, enharmonic, and chromatic. ===The natural modes=== These are numbered Acestea sunt 1, 4, Plagal of the first plagal al întâiului (5), and Plagal of the fourth (8)și plagal al celui de-al patrulea. The scale for these modes is very similar to the Western scaleScala acestor glasuri este foarte asemănătoare cu scala apuseană. The distances between notes isDistanța dintre note este

ThusAstfel, this looks like the aceasta arată ca și scala majoră C major scale, with cu o ușoară coborâre a slightly lowered third and seventh notesnotelor a treia și a cincea. The tonic Tonul (base notenota de bază) for the four natural modes is: '''Mode 1''': Πα, rendering it a tonality close to the Western minor scale<br>'''Mode 4''': Βου, Πα, or Δι, depending on the type of hymn chanted<br>'''Mode Plagal of the first'''pentru cele patru glasuri naturale este: Πα or Κε, depending on the type of hymn chanted. This again has a tonality close to the Western minor scale<br>'''Mode Plagal of the fourth''': Nη or Γα, depending on the type of hymn changed. The Nη-based variety renders a tonality close to the Western major scale.

These are modes ===Glasurile enarmonice===Acestea sunt glasul 3 and Grave și glasul grav (Βαρυς, Plagal of the thirdplagal al celui de-al treilea, 7). The scale for mode three is the Western major scale with Scala pentru glasul trei este scara apuseană principală cu a flat seventhșaptea notă plată:

The grave mode often uses the same scale as mode Adesea, modul grav folosește aceeași scală ca și modul 3, but there are several variations proper to the modedar există câteva variații specifice acestui glas. One of the most common is shown belowUna dintre cela mai obișnuite este prezentată în continuare:

The tonic of the enharmonic modes isTonul glasurilor armonice este: '''Mode 3''': Γα<br>'''Grave Mode''': Γα, when using the scale of mode 3, Ζω otherwise.

These are modes ===Glasurile cromatice===Acestea sunt glasul 2 and Plagal of the second și glasul plagal al celui de-al doilea (6). The scales of these two modes are differentAceste scale ale acestor două glasuri sunt diferite. The scale for mode Scala pentru glasul 2, known as the softcunoscută și ca scara cromatică-chromatic scaledeschisă, iseste:

ThusAstfel, properly speakingdrept vorbind, the intervals between intervalul dintre Δι and și Κε on one hand and between pe de o parte și dintre Ζω and și Νη on the other are 1/3 larger than a pe de altă parte sunt cu o treime mai mari decât un semi-toneton, while the în timp ce intervalele Κε-Ζω and și Πα-Βου intervals are 1/3 of a semi-tone larger than a tonesunt cu o treime mai mari decât un ton. The scale of Plagal of the secondScala plagal al celui de-al doilea, known as the hard chromatic scalenumită și scala cromatică închisă, iseste:

ThusAstfel, the intervals between intervalele dintre Βου and și Γα on one hand and between pe de o parte și dintre Ζω and și Νη on the other is 1/3 of a pe de altă parte sunt cu o treime de semi-tone larger than a minor third, and the ton mai coborâte decât o treime minoră iar intervalele Γα-Δι and și Νη-Πα intervals are 2/3 of a sunt două treimi de semi-toneton.

The tonic for the chromatic modes isTonul glasurilor cromatice este:

'''Mode Glasul 2''': Δι<br>'''Mode Plagal of the secondGlasul plagal al celui de-al doilea''': Πα

It should be noted that there are many instances in which hymns in mode Trebuie remarcat că există multe exemple în care imnuri din glasul 2 will use the hard chromatic scale and hymns in vor folosi scala cromatică închisă iar imnuri din glasul plagal of the second will use the soft chromatic scaleal celui de-al doilea vor folosi scala cromatică deschisă.

==See alsoNote==*[[Byzantine Notation]]*[[osource:The Eight Tones]]*[[Orthodox Media]]<small><references /></small>

== Sources Surse==