14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa: completări
După a treia călătorie la Roma, Bonifaciu a mers în Bavaria şi acolo a înfiinţat episcopiile de Salzburg, Regensburg, Freising şi Passau. În 742, unul din [[ucenic]]ii săi, Sturm (cunoscut şi sub numele de Sturmi sau Sturmius), a înfiinţat abaţia Fulda, nu departe de așezământul misionar anterior al lui Bonifaciu din Fritzlar. Cu toate că el nu este [[abate]]le fondator de la Fulda, Bonifaciu a fost puternic implicat în înfiinţarea acesteia. Permisiunea iniţială a fost semnată de regele franc Carloman, fiul lui Charles Martel.
Susținerea ''majordomilor'' franci ai palatului regal (din latin. ''maior domus''), şi mai târziu a primilor regi din dinastiia carolingienădinastia carolingiană (Carloman, Pepin cel Tânăr şi Carol cel Mare), a fost semnificativă în programul lui Bonifaciu de convertiri intensive. Liderii franci creştini doreau învingerea puterii rivale, saxonii păgâni, şi înglobarea teritoriilor acestora în imperiul aflat în expansiune. Distrugerea de către Bonifaciu a credinţelor germane indigene şi a locurilor de cult ale acestora a fost unul din aspectele importante ale campaniei france de expansiune spre răsărit.
Cu toate acestea, Bonifaciu a echilibrat acest sprijin politic şi a încercat să-şi menţină o oarecare independenţă prin obţinerea susținerii papalităţii şi a guvernatorilor Agilolfing din Bavaria. În teritoriile france, hesiene şi turingiene, el a înfiinţat eparhiile de Büraburg, Würzburg şi Erfurt. Pe lângă acestea, el a organizat [[sinod|sinoade]] provinciale în cadrul bisericii france şi a avut o relaţie uneori dificilă cu regele francilor, Pepin, pe care l-a încoronat la Soissons în 751. Prin numirea propriilor ucenici ca episcopi, el a fost capabil să păstreze o oarecare independenţă faţă de guvernanţii caroligieni, care ar fi fost foarte mulţumiţi să se scape de el odată ce creştinismul fusese impus saxonilor şi celuilalt popor păgân indiferent de mijloace.
