Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
[[Fișier:St_Spyridon_church_from_South.jpg|thumb|290px|Biserica Sfântul Spiridon - Nou<br/>(vedere dinspre sud)]]
Vestită pentru frumusețea ei arhitecturală și picturală, '''Biserica „Sfântul Spiridon” - Nou''' are în prezent aproape aceeași înfățișare pe care avea în urmă cu peste 150 de ani. Recunoscută drept cea mai mare biserică ortodoxă din Capitală, este și Catedrală mitropolitană, fiind a doua, în ordine ierarhică, după [[Catedrala patriarhală din București|Catedrala patriarhală]]. Situată pe Calea Șerban Vodă nr. 29, la mică distanță de Piața Unirii, a fost ctitorită inițial de domnitorii Scarlat și Alexandru Ghica, în perioada 1766-1768, și a durat aproape un secol. Încă din primii ani de la ridicarea ei, a fost înzestrată cu numeroase proprietăți (moșii, case, prăvălii), atât de ctitori cât și de alți donatori. Deoarece a suferit distrugeri mari în urma cutremurelor, a fost rezidită din temelii, între anii 1852 și 1858, fiind socotită în acea vreme drept cea mai spațioasă și mai impunătoare biserică din București.
==Biserica în prezent==
Secolul al XIX-lea a adus Bisericii „Sfântul Spiridon” – Nou o perioadă de declin, în urma calamităților naturale, dar și o etapă de înflorire, când a devenit cea mai impunătoare din București. Astfel, cutremurele din 1802 și 1838, precum și incendiul din 1823 au dus la ruinarea sa treptată, așa încât epitropia a decis să o rezidească. Lucrările au fost efectuate în perioada 1852-1858 și au avut aprobarea domnitorului Barbu Ştirbei și binecuvântarea mitropolitului Nifon. Biserica a fost ridicată după planurile arhitectului Xavier Villacrosse, în stil neogotic și neobizantin, și a avut temelia pe grătare de lemn sprijinite pe stâlpi de stejar. [[Târnosire]]a noului sfânt lăcaș s-a săvârșit la [[8 noiembrie]] 1860.<ref>[https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/catedrala-sf-spiridon-nou-68191.html ''Catedrala Sf. Spiridon Nou''], 12 iunie 2012, ''CrestinOrtodox.ro'', accesat la 17 iunie 2020</ref> Încă de atunci impresiona prin arhitectură și monumentalitate, fiind considerată printre cele mai înalte și spațioase construcții din București, având o lungime de 42 m și turle de aproape 40 m. Tot atunci a fost înfrumusețată cu pictura realizată Gheorghe Tattarescu, în stil renascentist, cel care a pictat și tâmpla, iar de la Viena au fost aduse vitralii colorate artistic, cu scene biblice și sfinți. Despre modul cum arăta Biserica „Sfântul Spiridon” – Nou, în acea perioadă, preotul Marin Dumitrescu, spunea că era „impunătoare, atât la exterior cât și la interior”, avea obiectele „cele mai frumoase și mai prețioase”, și era „una dintre cele dintâi din București”, care „servea de model”. <ref> Preot Marin Dumitrescu, „Istoricul ''Istoricul a 40 de biserici din Romania” România'', vol . II, Editura Stabiliment de Arte Grafice „Albert Baer”, 1902, pp. 96-99</ref>. De asemenea, istoricul Constantin G. Giurescu scria că a fost „refăcută somptuos, cu materiale de bună calitate”și a fost „bogat înzestrată cu averi”, iar G. I. Lahovary o considera drept „cea mai măreață și mai frumoasă din capitală”.
Cu toate acestea, noua biserică avea să cunoască și perioade dificile, în secolul al XX-lea. În urma cutremurului din 1940 a fost grav deteriorată, iar bombardamentele din 1944 i-au provocat pagube mari. După terminarea războiului, au avut loc lucrări restaurare și renovare, din inițiativa patriarhului Justinian Marina, cu cheltuiala Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Atunci au fost adăugate trei balcoane și a fost spălată pictura. Reparată și înnoită, biserica a fost resfințită de patriahul Justinian Marina, în 1954, când s-a luat decizia să devină paraclis al Patriarhiei Române, cu statut de stavropighie patriarhală, deoarece aici se obișnuia hirotonirea arhiereilor Bisericii Ortodoxe Române. În acest așezământ a fost întronizat patriarhul Justinian Marina, în 1948, iar doi ani mai târziu, a fost hirotonit întru arhiereu Preafericitul Teoctist.
Au fost însă alte lăcașuri sfinte care nu au putut să fie salvate, printre acestea și „Sfântul Spiridon“ - Vechi, care a fost dărâmată, în 1987, de regimul comunist. De acolo au fost aduse la Biserica „Sfântul Spiridon“ - Nou moaștele Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, cu puțin timp înainte de a fi demolată. După ce a fost reconstruită, o parte din sfintele moaște au rămas aici, iar cealaltă parte s-a întors la așezământul de unde au fost luate.
Biserica „Sfântul Spiridon“ Spiridon” – Nou a fost numită în 2008, de Preafericitul Părinte Patriarh [[Daniel(Ciobotea) al României|Daniel]], Catedrală mitropolitană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. La câțiva ani după ce i s-a dat acest titlu, a intrat într-un amplu proces de restaurare atât în exterior cât și în interior, și a căpătat astfel un aspect de o frumusețe rară printre lăcașurile sfinte din Capitală. Consolidarea bisericii și lucrările de refacere a canalizării și a drenajului au fost făcute în urma unui studiu geotehnic și a unei expertize tehnice. Restaurarea picturii a început în 2013 și a fost finalizată după doi ani, fiind realizată de Gabriela și Alexandru ŞtefănițăȘtefăniță.
Lucrări de consolidare și restaurare s-au făcut și la clădirile adiacente bisericii, respectiv Casa „Trimitunda” și Casa „Spiridonia”. În apropiere, catedrala mai are un teren obținut în urma unor decizii de retrocedare în natură, unde se intenționează construirea unui imobil cu destinația de cămin preoțesc și de locuințe de serviciu pentru angajații Arhiepiscopiei și ai Patriarhiei. Dintre toate moșiile pe care le-a avut sfântul lăcaș, unele au fost pierdute la reforma agrară din 1921. Sunt însă și suprafețe de pădure și teren arabil, în Muntenia, pentru care biserica se află în demersuri de retrocedare. În ceea ce privește terenul care a fost expropriat de statul comunist și pe care s-au construit blocuri, au fost emise decizii de despăgubire în natură.
Necropolă domnească, sfântul lăcaș adăpostește mormintele domnitorilor: Scarlat și Alexandru Ghica, Constantin Hangerli (1797-1799), decapitat de trimisul sultanului, și Alexandru Șuțu (1818-1821), ultimul domnitor fanariot.
Biserica „Sfântul Spiridon” - Nou este inclusă pe „''Lista monumentelor istorice din România''”, cu codul de clasificare B-II-m-A-19750.<ref>Institutul Național al Patrimoniului [http://patrimoniu.gov.ro/ro/images/lml-2015/LMI-B.pdf Institutul Național al Patrimoniului]</ref>.
Programul său liturgic este asemănător cu al [[Catedrala patriarhală din București|Catedralei patriahalepatriarhale]], credincioșii putând participa atât la slujbele de seară cât și la cele de dimineață, inclusiv la [[Sfânta Liturghie]]. Tot aici au loc festivitățile de început și sfârșit de an universitar, precum și hramul Facultății de Teologie de sărbătoarea [[Sfinții Trei Ierarhi|Sfinților Trei Ierarhi]].
==Note==
* „Istoria începutului orașului București astăzi capitala României și reședința I.S. Carol I de Hohenzollern, domnitorul românilor”, D. Papazoglu, Tipografia Ion Weiss, București, 1870
* „Conducator istoric la bisericile din București și împrejurimile imediate”, Nicolae Iorga, Editura Municipiului București, 1935
* „Din Vechiul București - Biserici, curți boerești și hanuri după două planuri inedite de la sfârșitul veacului al XVIII-lea”, George D. Florescu, Editura (?) Institutului de Arte Grafice, 1935
==Surse==
