14.992 de modificări
Modificări
m
leg. int.
'''Biserica Sfântul Nicolae-Șelari''' datează din a doua jumătate a secolului al XVII-lea și este amplasată în Centrul vechi al Bucureștiului, pe strada Blănari nr. 16. Este denumită astfel după numele meșteșugarilor care lucrau pielea (șelari) și aveau prăvăliile în apropiere. La început, a fost din lemn, dar peste timp a fost zidită de trei ori, din temelie, în același loc. Biserica actuală fost reconstruită de regele Carol I, în 1868, și păstrează pictura care a fost realizată de [[Gheorghe Tattarescu]].
==Ctitoria vornicului Șerban Cantacuzino==
Însă pentru tot ajutorul dat la construirea și înfrumusețarea bisericii actuale, Carol I a devenit principalul ctitor, alături de soția sa, doamna Elisabeta. Pe lângă banii donați sfântului lăcaș, Carol I a dăruit și o mare parte din piesele de mobilier, dintre care se păstrează până azi jilțul domnesc și cel episcopal, ambele purtând însemne heraldice.
Biserica are plan triconc, cu turlă poligonală deasupra naosului și turn-clopotniță pe fostul pridvor, iar naosul, aflat în prelungirea pronaosului cu care formează un spațiu unic, este încoronat cu turla Pantocrator.
Pictura sfântului lăcaș, care a fost a fost realizată în 1868 de [[Gheorghe Tattarescu]], poate fi admirată și astăzi.
==Biserica în prezent==
Această biserică ctitorită de Carol I a rămas neclintită până astăzi, chiar dacă în timp a fost avariată grav de cutremure. Primele reparații s-au făcut în 1903, când a fost spălată pictura, iar următoarele au fost în perioada 1921-1925, după seismul din 1940, și în 1971, când pictura a fost restaurată de Traian Dâncuși. În urma distrugerilor provocate de cutremurul din 1977, biserica a fost restaurată între anii 1978 și 1985, după proiectul arhitectului Gheorghe Naumescu. Mai târziu, între anii 1995 și 1998, a fost consolidată după planurile arhitectului Clement Moldoveanu. Iar în 1999 a început restaurarea științifică a picturii lui [[Gheorghe Tăttărescu]], de o echipă condusă de pictorul restaurator Ioan Darida. Atunci au fost îndepărtate numeroase straturi de repictare ce acopereau în bună parte pictura lui Gheoghe Tăttărescu și au fost repuse în valoare compozițiile acestuia, care fuseseră denaturate de intervențiile ulterioare ce alterau opera originală.
Între odoarele de preț care se păstrează astăzi în biserică se află o icoană a Sfântului Nicolae, care datează din 1664, din timpul primei biserici din lemn a șelarilor. Nu se cunoaște originea ei, dar restauratorii Muzeului Național de Artă al României presupun că a fost adusă de călugări greci sau a fost lucrată de meșteri autohtoni. O altă icoană de valoare este cea a Sfântului Andrei, care aparținea breslei lumânărarilor și bumbăcarilor, ce își serbau patronul în această biserică, la 30 noiembrie.
