Modificări

{{'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarh]]ate (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau [[Biserica Ortodoxă|Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică]] dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma şi Antiohia din 1098 şi între Roma şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeaşi perioadă. În curs}}{{Traducere EN}}zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei şi a întregului Răsărit''' (conform împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocşii aparţineau toţi de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor).

'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci continuatoarea comunităţii creştine fondate în Antiohia de către [[patriarhie|patriarhateapostol]] (i.e. ii [[PentarhiaApostolul Petru|Petru]](care a fost primul său episcop) care constituiau [[Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică|Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică dinainte de [[Marea SchismăApostolul Pavel|schismaPavel]] între Roma și Antiohia din 1098 și între Roma și celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeași perioadă, care sunt ocrotitorii săi. În zilele noastre diptice, Biserica Antiohiei este una din înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe , după [[autocefalieBiserica Ortodoxă a Constantinopolului|autocefaleConstantinopol]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), şi [[Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit''' (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor)Alexandriei|Alexandria]].

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) și [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt [[sfinţi ocrotitori|ocrotitor]]ii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Reședința Reşedinţa patriarhatului se găsea inițial iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința reşedinţa se găsește găseşte la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă"„Dreaptă”. În prezentÎntre anii 1979-2012, patriarh este Prea-Fericitul al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Ignatie IV]] . Acesta a fost urmat, din [[17 decembrie]] 2012 de Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]] al Antiohiei și al întregului Răsărit.

name=Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the EastPatriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi Întregului Răsărit|founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] și şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]|

primate=Preafericitul [[Ignatie IV Ioan X (HazimYazigi) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie Ioan al IVX-lea]]|

calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)iulian revizuit|Iulian îndreptat]]|

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] amintește aminteşte că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată [[creştin]]i creştini Datorită importanței importanţei Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creștinecreştine. Cu timpul, jurisdicția jurisdicţia atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era inițialiniţial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicție jurisdicţie bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

De-a lungul perioadei pre-niceene și şi a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creștină creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și şi pe evenimentele istorice din viața viaţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea [[hermeneutică|interpretărilor]] filosofice sau alegorice ale acesteia, așa aşa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deși deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeștipământeşti" a interpretării, ținea ţinea cont și şi de importanța importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala din Antiohia|Şcoala antiohiană]] și şi [[Școala alexandrinăŞcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituții instituţii catehetice din părțile părţile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii şcolii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul de Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor de Mopsuestia|Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] și şi [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferența diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului și [[nestorianism]]uluiarianismului şi nestorianismului. Sfinți Sfinţi ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviți priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și şi cea alexandrină -, iar școala şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți susţinători rătăciţi au creat [[arianusmArie|arianismul]]ul si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii şcolii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul și şi [[eutihianismEutihie|eutihianismul]]ul.

Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul al IV-lea Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește numeşte astăzi [[Biserica Antiohiei (Iacobităsiriacă)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită și şi "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfășurat desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Orientale Ortodoxe Orientale|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon. Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părţi ale populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria şi Ierusalimul. Urmaşii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia. Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuşi unui lung şir de persecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit în timpul secolului al XII-lea. ===Cruciadele şi cucerirea musulmană===

Restul Bisericii AntiohieiÎn 1098, cruciaţii au cucerit cetatea şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în primul rând greci sau părți ale populației locale elenizate timp ce patriarhatul grecesc şi-a continuat existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie a cruciaţilor, mamelucii egipteni au rămas cucerit Antiohia în comuniune cu Roma1268, Constantinopoluliar patriarhul ortodox, Alexandria și Ierusalimul[[Teodosie IV al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţă. Urmașii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie II al Antiohiei și |Ignatie al II-lea]] a întregului Răsărit''mutat reşedinţa Patriarhatului la Damasc, considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare legitimă unde a Bisericii din Antiohiarămas până astăzi, deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar Turcii otomani au cucerit cetatea în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii [[islam|musulmani]], Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor lor1517, romanopăstrându-bizantiniişi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul Primului Război Mondial. UlteriorÎn această perioadă, creștinii ortodocși antiohieni au fost supuși unui lung șir de persecuțiiîn 1724, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Biserica Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea și al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman slăbită de Răsărit a recucerit Antiohiao nouă schismă, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăși, până în 1085, când cetatea urma căreia o mare parte a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care credincioşilor a durat mai bine de un secol, intrat sub ascultarea [[LiturghiaBiserica Romano-Catolică|Bisericii Catolice]] vest-siriacă tradițională . Gruparea catolică orientală (uniată) care a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Aghia Sophia (Constantinopol)|Aghia SophiaBiserica Greco-Catolică Melkită]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârșit , care păstrează în timpul secolului al XII-leazilele noastre strânse legături cu ortodocşii, purtând discuţii cu aceştia asupra vindecării schismei şi asupra reîntoarcerii melkiţilor la Ortodoxie.

===Crusader and Muslim conquests===In 1098Deja în secolul al XVIII-lea, Crusaders took the city and set up marea majoritate a Latin Patriarchate of Antioch to adorn its Latin Kingdom of Syriacredincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, while ultimul patriarh grec a Greek patriarchate continued in exile in Constantinoplefost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. After nearly two centuries of Crusader ruleAstfel, the Egyptian Mamelukes seized Antioch in 1268, and the Orthodox patriarch, [[Theodosius IV of Antioch|Theodosius IV]], was able to return to the regionpatriarhatul s-a arabizat complet. By this point, Antioch itself had been reduced to Din anii 1940 a smaller town, and so in the 14th century [[Ignatius II of Antioch|Ignatius II]] transferred the seat of the patriarchate to Damascus, where it remains to this day, though the patriarch retains the Antiochian titleapărut în Biserica Antiohiei o puternică mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocşi.

The Ottoman Turks conquered the city in 1517, under whose control it remained until the breakup of the Ottoman Empire at the end of World War I. During this period, in 1724, the Church of Antioch was again weakened by schism, as a major portion of its faithful came into submission to the ===Biserica Antiohiei astăzi===[[Roman Catholic Church]]Image:Ignatius Hazim. The resultant jpg|right|thumb|200px|[[UniateIgnatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei]] body is known as the [[Melkite Greek Catholic Church]], which in the current day maintains close ties with the Orthodox and is currently holding ongoing talks about healing the schism and returning the Melkites to Orthodoxy.

By the 18th century the great majority of the communicants of the Antiochian church were Arabs[[Institutul Teologic Sf. In 1898 the last Greek patriarch was deposedIoan Damaschin (Tripoli, and an Arab successor was elected in 1899. Thus the patriarchate became fully Arab in characterLiban)]] a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. A strong renewal movement, involving Orthodox youth in particular, has been under way since the 1940sInstitutul funcţioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul şi laicatul Patriarhiei.

===The Antiochian church today===Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh şi pe toţi [[Image:Ignatius Hazimepiscop]]ii eparhioţi. Acesta se întruneşte în fiecare primăvară şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz.jpg|right|thumb|200px|[[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie IV al şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei]]]]The [[Stpe calea dreptei credinţei, a păstrării disciplinei ecleziastice şi a urmării poruncilor lui Hristos. John of Damascus Patriarchal Institute of Theology (TripoliPe lângă Sinodul propriu-zis, Lebanon)]] was established by the patriarchate in 1970un organism sinodal general se întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaţionale, and in 1988 it was fully incorporated into the University of Balamandjudiciare şi administrative ale Bisericii. The Institute functions as the primary seminary for theological schooling for the patriarchate's clergy and lay leadersAcest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

The [[Holy Synod]] of Antioch includes the [[patriarch]] and all the ruling [[bishop]]s. Meetings are held each year in Spring and Autumn to consider churchUltimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Preafericitului Ignatie al IV-wide issueslea; ales în 1979, and to elect the patriarch and other [[bishop]]s as needed. The patriarch and holy synod govern the Church of Antioch to preserve the true faithacesta a rămas pe tron până la moartea sa, to maintain ecclesiastical order, and to carry out the commandments of Christîn anul 2012. In addition to the synod itself, Patriarhul Ignatie a general conciliar body meets twice a year to see to the financialfost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, educational, judicial, and administrative matters of the patriarchateîndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. It is composed of members of the synod and of lay representatives. When a new patriarch is to be elected, this body selects three candidates from whom the holy synod chooses the new patriarchPrea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

The current patriarch is His Beatitude Patriarch În Elveţia, la Chambésy, discuţiilor plenare au dus la [[Ignatius IV (Hazim) of Antiochhttp://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri]] and all the Eastsemnate în 1989, elected in 19791990 şi 1993. Patriarch Ignatius has been particularly active in strengthening ties with other Christian communionsToţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, but particularly with those whose roots are in Antiochla capătul acestor discuţii, că diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. His Beatitude and the holy synod of Antioch were enthusiastic for the Church of Antioch to participate in general talks between representatives of all the Eastern Orthodox and Oriental Orthodox ChurchesMai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.

At Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy in Switzerland(1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, plenary talks were held resulting in cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/categoryview/7/30143/21/ agreementsacord pastoral] in 1989care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, 1990 and 1993. All official representatives of the Eastern Orthodox and the Oriental Orthodox reached agreement in these dialogues that the Christological differences between the two communions are more a matter of emphasis than of substance. Although elements in a number of the Eastern Orthodox Churches have criticized the apparent consensus reached by the representatives at Chambesyacordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, the patriarch and holy synod of the Antiochian Orthodox Church welcomed the agreements as positive moves towards pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a sharing in the Love of God, and credincioşilor şi concelebrarea euharistică a rejection of the hatred of insubstantial division[[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.

As recommended in the Second Chambesy AgreementPatriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu Biserica Greco-Catolică Melkită, that of 1990dialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, the Antiochian (Eastern) Orthodox Patriarch Ignatius IV formally met with the Syriac (Oriental) Orthodox Patriarchîntr-un gest fără precedent, Ignatius Zakka I, on [[July 22]], 1991. At that formal meeting, the two patriarchs signed patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 pastoral agreement] which called for "complete and mutual respect between the two churches." It also prohibited the passing of faithful from one church to the other, envisaged joint meetings of the two holy synods when appropriate, and provided for future guidelines for intercommunion of the faithful and [[Eucharist]]ic [[concelebration]] by the [[clergy]] of the two churches. The Church of Antioch expects these guidelines to be issued when the faithful of both churches are ready, but not beforeSfântului Sinod ortodox.

Patriarch Ignatius has also overseen participation in a bilateral commission with the [[Melkite Greek Catholic Church]]Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă şi pentru organizarea de întâlniri prieteneşti cu fraţii şi surorile lor siriaci, which is exploring ways of healing the 18th century schism between the Melkite Catholics and the Antiochian Orthodoxmelkiţi şi maroniţi cu care împărtăşesc o mare moştenire comună. In an unprecedented event, Melkite Patriarch Maximos V addressed a meeting of the Orthodox holy synod in October 1996.

The members of the holy synod of Antioch continue to explore greater communication and more friendly meetings with their SyriacÎn mai 1997, MelkiteSfântul Sinod s-a întrunit si a declarat că, pentru a echilibra lunga perioadă de post a [[Postul Paştilor|Postului Paştilor]], and Maronite brothers and sistersîntreaga perioadă pascală va fi una de sărbătoare, who all share a common heritageîn cinstea Învierii Domnului [[Iisus Hristos]].

In May of 1997Această decizie, the holy synod met and declared that the whole [[Pascha]]ltide period is to be observed festally, thus balancing the lengthy fasting of [[Great Lent]] with an equal feasting period in celebration of the Resurrection of [[Jesus Christ]]alături de activităţile diplomatice şi de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie şi ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale şi îndeosebi din partea grupărilor "de rezistenţă" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocşilor.

This decision, the diplomatic activities, and other moves by Patriarch Ignatius and the holy synod, have drawn criticism from some elements within the mainstream Eastern Orthodox Church and particularly from Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "resistance[[ecumenism|ecumenică]]" groups who have walled themselves off from communion with most of world Orthodoxylor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu.

Of the churches receiving approbrium for "În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul [[ecumenismIoan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]]", Antioch probably has received the greatest amountfostul mitropolit antiohian al Europei.

[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta: PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]], PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]

Imigrația Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și şi XXI a determinat o creștere creştere a numărului, forței și influenței Biseriii forţei şi influenţei Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu și şi cuprind numeroși numeroşi ne-arabi convertiți convertiţi la credința credinţa ortodoxă. În consecințăconsecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică și şi parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală și şi de Sud, în Europa, în Australia și şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioși credincioşi este cea a[[Arhiepiscopia Creştin-Creştină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioșilor credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfințisfinţi]] din calendarul bisericesc, între care: Over the centuries, the Church of Antioch has been associated with many [[saint]]s on the Church's calendar. [[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|SfințiSfinţi]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]

*[[Andrei Criteanul|Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] and şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]*[[Vavila al Antiohiei|Vavila din Antiohia]]

*[[CristoforHristofor|Marele Mucenic CristoforHristofor]]

*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruințăbiruinţă]]

*[[Ioan Hrisostom|Ioan Gură de Aur]]

*[[Tecla|Întâia Muceniță Muceniţă Tecla]] *[[Listă a patriarhilor Antiohiei]]

Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece [[arhiepiscopie|arhiepiscopii]], fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în [[eparhie|eparhii]]. <small>''Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.''</small> *[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelandedin Australia și Noua Zeelandă|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a întregii Întregii Oceanii]]*[[Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Creştină Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]:*[[Eparhia din New York și Washington, DC (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Los Angeles și Vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Charleston, Oakland și Mid-Atlantic (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Eagle River și Nord-vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Miami și Sud-est (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Ottawa, Canada Estică și din New York-ul Superior (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Toledo și Midwest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Wichita și Mid-America (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Worcester și New England (Antiohiană)]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile|Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale|Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Centrale]]*[[Mitropolia din Damasc]]: eparhie patriarhală*[[Arhiepiscopia din Alep|Mitropolia din Beroea (Alep) și Alexandretta]]*[[Arhiepiscopia din Beirut|Mitropolia de Beirut și Exarhatul Feniciei]]*[[Arhiepiscopia din Bosra-Hauran, Jabal al Arab și Golan|Mitropolia de Bosra, Hauran și Jabal al-Druze]]:*[[Mitropolia din Emesa]] (Homs)*[[Mitropolia din Epifania]] (Hama) și Exarhatul Siriei de Nord: *[[Mitropolia din Latakia]] și Exarhatul de Theodorias*[[Mitropolia din Baghdad]], Kuwait și a Întregii Mesopotamii*[[Mitropolia din Akkar]]*[[Arhiepiscopia din Byblos și Botris (Muntele Liban)|Mitropolia din Muntele Liban, Byblos și Botrys]]*[[Mitropolia din Seleucia (Zahle) și Heliopolis (Baalbek)]] *[[Arhiepiscopia din Tripoli și Al-koura|Mitropolia din Tripoli și Al-Koura]]*[[Mitropolia din Tir și Sidon]]*[[Mitropolia din Tars și Adana]]*[[Mitropolia din Amida]] (Diyarbakır) *[[Mitropolia din Theodosioupolis]](Erzurum)

* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și şi a întregului Răsărit] (în limbile arabă și şi engleză)* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creștinismul creştinismul răsăritean

*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii și şi cercetări creștincreştin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)

*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă și şi engleză)*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă și şi engleză)*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă și şi engleză)

*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale și şi Caraibelor] (în limba spaniolă)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale și şi Centrale] (în limba englezăși franceză)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie și şi Irlanda] (în limba engleză)

*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și şi Noii Zeelande]

*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfănta Sfânta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)]   [[Categorie:Jurisdicţii|Antiohia]]

[[arCategorie:أنطاكيةJurisdicții|Antiohia]][[Categorie:Ortodoxia în Siria]][[Categorie:Eparhii antiohiene]]