Modificări

'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarhie|patriarhatepatriarh]] ate (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau [[Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească BisericăBiserica Ortodoxă|Una, sfântă, sobornicească și şi apostolească Biserică ]] dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma și şi Antiohia din 1098 și şi între Roma și şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeași aceeaşi perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și şi a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația legislaţia otomană (și şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și şi a întregului Răsărit''' (conform împărțirii împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți ortodocşii aparţineau toţi de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor).

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine comunităţii creştine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) și şi [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt [[sfinţi ocrotitori|ocrotitor]]ii ocrotitorii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este în scrisă înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și şi [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]].

Reședința Reşedinţa patriarhatului se găsea inițial iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reședința reşedinţa se găsește găseşte la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă"„Dreaptă”. În prezentÎntre anii 1979-2012, patriarh este Prea-Fericitul al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Ignatie IV]] . Acesta a fost urmat, din [[17 decembrie]] 2012 de Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]] al Antiohiei și al întregului Răsărit.

name=Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the EastPatriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei şi Întregului Răsărit|founder= [[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] și şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]|

primate=Preafericitul [[Ignatie IV Ioan X (HazimYazigi) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie Ioan al IVX-lea]]|

calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)iulian revizuit|Iulian îndreptat]]|

Prima perioadă din istoria Bisericii Antiohiei este relatată în [[Faptele Apostolilor]] unde, în [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=11 Fapte 11, 26], [[Apostolul Luca]] amintește aminteşte că în cetatea Antiohiei ucenicii lui Hristos s-au numit pentru prima dată [[creştin]]i creştini Datorită importanței importanţei Antiohiei în Imperiul Roman, o mare parte a efortului misionar al [[apostol]]ilor a pornit din această cetate. În primele secole ale istoriei Bisericii, era firesc ca Biserica din Antiohia să devină unul din marile centre ale lumii creștinecreştine. Cu timpul, jurisdicția jurisdicţia atribuită [[episcop]]ului de Antiohia a ajuns să cuprindă Eparhia Răsăritului (dioceza sau eparhia era inițialiniţial, înainte să ajungă să denumească o jurisdicție jurisdicţie bisericească, o subdiviziune administrativă în cadrul Imperiului).

De-a lungul perioadei pre-niceene și şi a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creștină creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și şi pe evenimentele istorice din viața viaţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea [[hermeneutică|interpretărilor]] filosofice sau alegorice ale acesteia, așa aşa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deși deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeștipământeşti" a interpretării, ținea ţinea cont și şi de importanța importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala din Antiohia|Şcoala antiohiană]] și şi [[Școala alexandrinăŞcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituții instituţii catehetice din părțile părţile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile școlii şcolii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul de Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor de Mopsuestia|Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] și şi [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferența diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului și [[nestorianism]]uluiarianismului şi nestorianismului. Sfinți Sfinţi ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviți priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană și şi cea alexandrină -, iar școala şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susținători rătăciți susţinători rătăciţi au creat [[arianusmArie|arianismul]]ul si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul școlii şcolii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul și şi [[eutihianismEutihie|eutihianismul]]ul.

Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numește numeşte astăzi [[Biserica Antiohiei (Iacobităsiriacă)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită și şi "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfășurat desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Orientale Ortodoxe Orientale|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Restul Bisericii Antiohiei, în primul rând greci sau părți părţi ale populației populaţiei locale elenizate au rămas în comuniune cu Roma, Constantinopolul, Alexandria și şi Ierusalimul. Urmașii Urmaşii acestora formează astăzi ''Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și şi a întregului Răsărit'', considerată de comuniunea ortodoxă drept unica moștenitoare moştenitoare legitimă a Bisericii din Antiohia.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii [[islam|musulmani]], Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a dușmanilor duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creștinii ortodocși creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuși supuşi unui lung șir şir de persecuțiipersecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea și şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarășiiarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradițională tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Aghia Sophia Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârșit sfârşit în timpul secolului al XII-lea.

În 1098, cruciații cruciaţii au cucerit cetatea și şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc șişi-a continuat existența existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominație dominaţie a cruciațilorcruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie al IV-lea al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reședințăreşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraș oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie al II-lea al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reședința reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deși deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-și dominația şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârșitul sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioșilor credincioşilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Gruparea [[uniat]]ă catolică orientală (uniată) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocșiiortodocşii, purtând discuții discuţii cu aceștia aceştia asupra vindecării schismei și şi asupra reîntoarcerii melkiților melkiţilor la Ortodoxie.

Deja în secolul al XVIII-lea, marea majoritate a credincioșilor credincioşilor Bisericii Antiohiei erau arabi. În 1898, ultimul patriarh grec a fost depus, un succesor arab fiind ales în 1899. Astfel, patriarhatul s-a arabizat complet. Din anii 1940 a apărut în Biserica Antiohiei o puternică mișcare mişcare de înnoire care îi implică mai ales pe tinerii ortodocșiortodocşi.

[[Institutul Teologic Sf. Ioan Damaschin (Tripoli, Liban)]] a fost creat de Patriarhia Antiohiei în 1970, iar în 1988 acesta a fost complet incorporat în Universitatea din Balamand. Institutul funcțioanează funcţioanează ca principal seminar de instruire teologică pentru clerul și şi laicatul Patriarhiei.

Sfântul Sinod al Antiohiei îl cuprinde pe patriarh și şi pe toți toţi [[episcop]]ii eparhioțieparhioţi. Acesta se întrunește întruneşte în fiecare primăvară și şi toamnă pentru a dezbate problemele Bisericii, pentru a alege episcopii sau pe patriarh, după caz. Patriarhul și şi Sfântul Sinod conduc Biserica Antiohiei pe calea dreptei credințeicredinţei, a păstrării disciplinei ecleziastice și şi a urmării poruncilor lui Hristos. Pe lângă Sinodul propriu-zis, un organism sinodal general se întrunește întruneşte de două ori pe an pentru a dezbate problemele financiare, educaționaleeducaţionale, judiciare și şi administrative ale Bisericii. Acest organism este alcătuit din membrii Sfântului Sinod și reprezentanții şi reprezentanţii laicatului. Când urmează să aibă loc alegeri pentru scaunul patriarhal, acest organism desemnează trei candidați candidaţi dintre care Sfântul Sinod îl alege pe noul patriarh.

În prezent, patriarhul Bisericii Antiohiei este Prea Fericitul [[Ignatie Ultimul patriarhat de lungă durată a fost cel al IV-lea (Hazim) al Antiohiei|Preafericitului Ignatie al IV-lea]], ; ales în 1979, acesta a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 2012. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce privește priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunități creștinecomunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa și şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susținători entuziaști susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuțiile discuţiile între reprezentanții reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe și şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

În ElvețiaElveţia, la ChambesyChambésy, discuțiilor discuţiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 și şi 1993. Toți reprezentanții Toţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe și şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuțiidiscuţii, că diferențele diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanțăsubstanţă. Mai mulți mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuși Totuşi Patriarhul și şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe niște pași nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu și şi de refuz al urii bazate pe diferențe diferenţe care nu sunt de substanțăsubstanţă.

Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârșit desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioșilor credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ținerea ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade și şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioșilor și [[concelebrare]]a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste orientări directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioșii credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiți pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.

Patriarhul Ignatie este responsabil și şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], dialog care caută soluții soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiți și ortodocșii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.

Membrii Sfântului Sinod al Antiohiei continuă să caute căi de comunicare mai extinsă și şi pentru organizarea de întâlniri prietenești prieteneşti cu frații și fraţii şi surorile lor siriaci, melkiți și maroniți melkiţi şi maroniţi cu care împărtășesc împărtăşesc o mare moștenire moştenire comună.

Această decizie, alături de activitățile activităţile diplomatice și şi de alte gesturi ale Patriarhului Ignatie și şi ale Sfântului Sinod au atras criticile mai multor elemente din rândurile Bisericii Ortodoxe universale și şi îndeosebi din partea grupărilor "de rezistențărezistenţă" care s-au rupt de comuniunea cu majoritatea ortodocșilorortodocşilor.

Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "[[ecumenism|ecumenică]]ul" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu. În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]], fostul mitropolit antiohian al Europei.

[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta: PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]], PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]

Imigrația Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX și şi XXI a determinat o creștere creştere a numărului, forței și influenței Biseriii forţei şi influenţei Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioșilor credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu și şi cuprind numeroși numeroşi ne-arabi convertiți convertiţi la credința credinţa ortodoxă. În consecințăconsecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică și şi parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală și şi de Sud, în Europa, în Australia și şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioși credincioşi este cea a[[Arhiepiscopia Creştin-Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioșilor credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

De-a lungul secolelor, numele Bisericii Antiohiei a fost asociat cu cel al multor [[sfânt|sfințisfinţi]] din calendarul bisericesc, între care: [[Image:Antiochian saints.jpg|right|thumb|250px|[[Sobor]]ul Marilor [[sfânt|SfințiSfinţi]] ai Sfintei Biserici a Antiohiei]]

*[[Andrei Criteanul|Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)*[[Apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] și şi [[Apostolul Pavel|Pavel]]*[[Vavila al Antiohiei|Vavila din Antiohia]]

*[[CristoforHristofor|Marele Mucenic CristoforHristofor]]

*[[Gheorghe|Gheorghe Purtătorul de biruințăbiruinţă]]

*[[Ioan Hrisostom|Ioan Gură de Aur]]

*[[Tecla|Întâia Muceniță Muceniţă Tecla]] *[[Listă a patriarhilor Antiohiei]]

Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece [[arhiepiscopie|arhiepiscopii]], fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în [[eparhie|eparhii]]. <small>''Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.''</small> *[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelandedin Australia și Noua Zeelandă|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande și a întregii Întregii Oceanii]]*[[Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Creştină Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]:*[[Eparhia din New York și Washington, DC (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Los Angeles și Vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Charleston, Oakland și Mid-Atlantic (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Eagle River și Nord-vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Miami și Sud-est (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Ottawa, Canada Estică și din New York-ul Superior (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Toledo și Midwest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Wichita și Mid-America (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Worcester și New England (Antiohiană)]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile|Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale|Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Centrale]]*[[Mitropolia din Damasc]]: eparhie patriarhală*[[Arhiepiscopia din Alep|Mitropolia din Beroea (Alep) și Alexandretta]]*[[Arhiepiscopia din Beirut|Mitropolia de Beirut și Exarhatul Feniciei]]*[[Arhiepiscopia din Bosra-Hauran, Jabal al Arab și Golan|Mitropolia de Bosra, Hauran și Jabal al-Druze]]:*[[Mitropolia din Emesa]] (Homs)*[[Mitropolia din Epifania]] (Hama) și Exarhatul Siriei de Nord: *[[Mitropolia din Latakia]] și Exarhatul de Theodorias*[[Mitropolia din Baghdad]], Kuwait și a Întregii Mesopotamii*[[Mitropolia din Akkar]]*[[Arhiepiscopia din Byblos și Botris (Muntele Liban)|Mitropolia din Muntele Liban, Byblos și Botrys]]*[[Mitropolia din Seleucia (Zahle) și Heliopolis (Baalbek)]] *[[Arhiepiscopia din Tripoli și Al-koura|Mitropolia din Tripoli și Al-Koura]]*[[Mitropolia din Tir și Sidon]]*[[Mitropolia din Tars și Adana]]*[[Mitropolia din Amida]] (Diyarbakır) *[[Mitropolia din Theodosioupolis]](Erzurum)

* [http://www.antiochpat.org/ Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și şi a întregului Răsărit] (în limbile arabă și şi engleză)* [http://www.cnewa.org/ecc-bodypg.aspx?eccpageID=15&IndexView=toc Eastern Christian Churches: The Patriarchate of Antioch], un text academic de Ronald Roberson, CSP, un preot romano-catolic specialist în creștinismul creştinismul răsăritean

*[http://www.antiochcentre.net/ 'Antioch']: Centru de studii și şi cercetări creștincreştin-ortodoxe antiohiene (Oxford, UK)

*[http://www.quartos.org.lb/ Arhiepiscopia Ortodoxă de Beirut] (în limbile arabă și şi engleză)*[http://www.ortmtlb.org.lb/ Arhiepiscopia Creştină Ortodoxă de Byblos şi Botrys (Muntele Liban)] (în limbile arabă și şi engleză)*[http://www.alepporthodox.org/ Arhiepiscopia Greco-Ortodoxă de Alep] (în limbile arabă și şi engleză)

*[http://www.iglesiaortodoxa.org.mx/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Mexicului, Venezuelei, Americii Centrale și şi Caraibelor] (în limba spaniolă)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/diocese.htm Episcopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale și şi Centrale] (în limba englezăși franceză)

*[http://www.antiochian-orthodox.co.uk/ Biserica Ortodoxă Antiohiană din Marea Britanie și şi Irlanda] (în limba engleză)

*[http://www.antiochian.org.au/ Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei și şi Noii Zeelande]

*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfănta Sfânta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)]   [[Categorie:Jurisdicţii|Antiohia]]