Modificări

'''Biserica Antiohiei''' este una din cele cinci [[patriarhie|patriarhatepatriarh]] ate (i.e. [[Pentarhia]]) care constituiau [[Biserica Ortodoxă|Una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică]] dinainte de [[Marea Schismă|schisma]] între Roma şi Antiohia din 1098 şi între Roma şi celelalte patriarhate ortodoxe aproximativ în aceeaşi perioadă. În zilele noastre este una din Bisericile Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]]. În traducerea cea mai răspândită a documentelor oficiale (în limba engleză), Biserica Antiohiei se intitulează '''Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi a întregului Răsărit''', dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislaţia otomană (şi utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: '''Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei şi a întregului Răsărit''' (conform împărţirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocşii aparţineau toţi de ''Rum millet'' - miletul romanilor/romeilor).

Biserica Antiohiei este continuatoarea comunităţii creştine fondate în Antiohia de către [[apostol]]ii [[Apostolul Petru|Petru]] (care a fost primul său episcop) şi [[Apostolul Pavel|Pavel]], care sunt ocrotitorii săi. În diptice, Biserica Antiohiei este în scrisă înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] şi [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]].

Reşedinţa patriarhatului se găsea iniţial la Antiohia (Antakya), în Turcia de azi. Acum, reşedinţa se găseşte la Damasc, în Siria, pe "strada numită Dreaptă"„Dreaptă”. În prezentÎntre anii 1979-2012, patriarh este Prea-Fericitul al Bisericii Antiohiei a fost Preafericitul [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei|Ignatie IV]]. Acesta a fost urmat, din [[17 decembrie]] 2012 de Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]] şi al Antiohiei și al întregului Răsărit.

primate=Preafericitul [[Ignatie IV Ioan X (HazimYazigi) al Antiohiei|Patriarhul Ignatie Ioan al IVX-lea]]|

calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)iulian revizuit|Iulian îndreptat]]|

De-a lungul perioadei pre-niceene şi a perioadei [[Sinod Ecumenic|Sinoadelor Ecumenice]], teologia creştină cu centrul la Antiohia se concentra mai ales pe lectura literală a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi pe evenimentele istorice din viaţa lui [[Iisus Hristos|Hristos]], în defavoarea interpretărilor filosofice sau alegorice ale acesteia, aşa cum era ea practicată în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Teologia antiohiană, deşi insista asupra dimensiunii mai "pământeşti" a interpretării, ţinea cont şi de importanţa studierii sensurilor spirituale, mai adânci ale Scripturilor. Aceste două perspective teologice au ajuns să fie cunoscute respectiv ca [[Școala din Antiohia|Şcoala antiohiană]] şi [[Școala alexandrinăŞcoala catehetică din Alexandria|Şcoala din Alexandria]], reprezentate de marile instituţii catehetice din părţile acelea.

Printre principalele figuri cărora le sunt asociate începuturile şcolii antiohiene, îi amintim pe [[Lucian din Antiohia]] si [[Paul de Samosata|Paul din Samosata]], dar adevărata ei formare este datorată unor scriitori ca [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]], [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Teodor de Mopsuestia|Teodor al Mopsuestiei]], [[Nestorie]] şi [[Teodoret din Cir|Teodoret de Cyr]]. Uneori, diferenţa între cele două perspective a provocat conflicte înlăuntrul Bisericii, tensiunile atingând punctul culminant îndeosebi în timpul disputelor asupra [[arianism]]ului arianismului şi [[nestorianism]]uluinestorianismului. Sfinţi ca [[Ioan Hrisostom]] sunt priviţi întrucâtva ca autori ce au sintetizat cele două perspective teologice - cea antiohiană şi cea alexandrină -, iar şcoala antiohiană de teologie, ai cărei susţinători rătăciţi au creat [[Arie|arianismul]] si [[nestorianism]]ul, a ajutat totodată Ortodoxia în lupta împotriva devierilor din cadrul şcolii alexandrine, precum [[apolinarism]]ul şi [[eutihianismEutihie|eutihianismul]]ul.

Disputele [[Hristologie|hristologice]] din timpul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] de la Calcedon - controversa [[monofizitism|monofizită]] din timpul acestuia, în anul 451, au provocat o [[schismă]] în interiorul Bisericii Antiohiei, care a fost ridicată la rangul de patriarhat cu ocazia acestui Sinod Ecumenic. Un grup care la acea vreme era majoritar a respins hotărârile Sinodului, transformându-se în ceea ce se numeşte astăzi [[Biserica Antiohiei (Iacobităsiriacă)|Biserica Ortodoxă Siriacă]] (numită şi "iacobită", după [[Iacov Baradeu]], unul din episcopii acestora care au desfăşurat o intensă activitate misionară în zonă). Aceasta face parte actualmente din comuniunea [[Biserici Orientale Ortodoxe Orientale|Bisericilor Ortodoxe Orientale]], păstrând o viziune hristologică oarecum diferită ca limbaj de cea de la Calcedon.

Schisma a slăbit mult Biserica Antiohiei, iar în 637, când Antiohia a fost cucerită de arabii musulmani, Biserica "greacă" a fost percepută de către invadatori ca aliată a duşmanilor lor, romano-bizantinii. Ulterior, creştinii ortodocşi antiohieni au fost supuşi unui lung şir de persecuţii, astfel încât au existat numeroase perioade de timp în care scaunul patriarhal al Antiohiei a fost vacant sau în care Patriarhul nu rezida efectiv în Antiohia, mai ales în timpul secolelor al VII-lea şi al VIII-lea. În anul 969, Imperiul Roman de Răsărit a recucerit Antiohia, iar Biserica de aici s-a dezvoltat iarăşi, până în 1085, când cetatea a fost cucerită de turcii selgiucizi. În timpul acestei perioade care a durat mai bine de un secol, [[Liturghia]] vest-siriacă tradiţională a fost treptat înlocuită cu cea a Marii Biserici, [[Aghia Sophia Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]] din Constantinopol. Acest proces a luat sfârşit în timpul secolului al XII-lea.

În 1098, cruciaţii au cucerit cetatea şi au instaurat un Patriarhat Latin de Antiohia pentru nou-creatul Regat Latin al Siriei, în timp ce patriarhatul grecesc şi-a continuat existenţa în exil, la Constantinopol. După aproape două secole de dominaţie a cruciaţilor, mamelucii egipteni au cucerit Antiohia în 1268, iar patriarhul ortodox, [[Teodosie al IV-lea al Antiohiei|Teodosie al IV-lea]] s-a putut întoarce în cetatea sa de reşedinţă. Antiohia devenise, în această perioadă, un oraş mic, astfel încât, în secolul al XIV-lea, [[Ignatie al II-lea al Antiohiei|Ignatie al II-lea]] a mutat reşedinţa Patriarhatului la Damasc, unde a rămas până astăzi, deşi Patriarhul păstrează titlul scaunului episcopal al Antiohiei.

Turcii otomani au cucerit cetatea în 1517, păstrându-şi dominaţia asupra acesteia până la dezmembrarea Imperiului Otoman la sfârşitul Primului Război Mondial. În această perioadă, în 1724, Biserica Antiohiei a fost slăbită de o nouă schismă, în urma căreia o mare parte a credincioşilor a intrat sub ascultarea [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Gruparea catolică orientală (uniată ) care a rezultat din această schismă este cunoscută ca [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], care păstrează în zilele noastre strânse legături cu ortodocşii, purtând discuţii cu aceştia asupra vindecării schismei şi asupra reîntoarcerii melkiţilor la Ortodoxie.

În prezent, patriarhul Bisericii Antiohiei este Prea Fericitul [[Ignatie al IV-lea (Hazim) Ultimul patriarhat de lungă durată a fost cel al Antiohiei|Preafericitului Ignatie al IV-lea]], ; ales în 1979, acesta a rămas pe tron până la moartea sa, în anul 2012. Patriarhul Ignatie a fost deosebit de activ în ceea ce priveşte strângerea legăturilor cu celelalte comunităţi creştine, îndeosebi cu cele care au rădăcini antiohiene. Prea Fericirea Sa şi Sfântul Sinod al Antiohiei erau susţinători entuziaşti ai participării Bisericii Antiohiei la discuţiile între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe şi cei ai Bisericilor Ortodoxe Orientale (pre-calcedoniene).

În Elveţia, la ChambesyChambésy, discuţiilor plenare au dus la [http://www.antiochian.org.au/content/category/7/30/21/ acorduri] semnate în 1989, 1990 şi 1993. Toţi reprezentanţii oficiali ai Bisericilor Ortodoxe şi ai celor pre-calcedoniene au fost de acord, la capătul acestor discuţii, că diferenţele hristologice între cele două comuniuni sunt mai degrabă legate de aspectele subliniate decât de substanţă. Mai mulţi membri ai Bisericilor Ortodoxe au criticat consensul aparent exprimat în acordurile de la Chambesy. Totuşi Patriarhul şi Sfântul Sinod al Antiohiei au primit cu bucurie acordurile, ca pe nişte paşi necesari de apropiere întru iubirea lui Dumnezeu şi de refuz al urii bazate pe diferenţe care nu sunt de substanţă.

Conform recomandărilor Acordului al II-lea de la Chambesy (1990), Patriarhul ortodox Ignatie al IV-lea s-a întâlnit formal cu Patriarhul ortodox (Oriental) siriac, Ignatie Zakka I, pe [[22 iulie]] 1991. Cu ocazia acestei întruniri formale, cei doi patriarhi au semnat un [http://www.antiochian.org.au/content/view/143/21 acord pastoral] care chema la "respect reciproc desăvârşit între cele două Biserici". De asemeni, acordul interzicea trecerea credincioşilor de la o Biserică la cealaltă, pregătea terenul pentru ţinerea de întruniri comune ale celor două sinoade şi formula nevoia pregătirilor pentru intercomuniunea deplină a credincioşilor şi concelebrarea euharistică a [[cler]]ului celor două Biserici. Biserica Antiohiei va emite aceste orientări directive pentru pregătirea intercomuniunii numai atunci când credincioşii ambelor Biserici vor fi pregătiţi pentru aceasta - în nici un caz înainte.

Patriarhul Ignatie este responsabil şi de participarea Bisericii Antiohiei la comisia bilaterală de dialog cu [[Biserica Greco-Catolică Melkită]], dialog care caută soluţii pentru vindecarea schismei - ce datează din secolul al XVIII-lea - între catolicii melkiţi şi ortodocşii antiohieni. În octombrie 1996, într-un gest fără precedent, patriarhul melkit Maxim al V-lea a vorbit la o întrunire a Sfântului Sinod ortodox.

Dintre Bisericile cunoscute pentru atitudinea lor "[[ecumenism|ecumenică]]ul" lor, Biserica Antiohiei este poate cel mai bun exemplu. În decembrie 2012, Sf. Sinod al Bisericii Antiohiei l-a ales ca patriarh pe Preafericitul [[Ioan X (Yazigi) al Antiohiei|Ioan al X-lea]], fostul mitropolit antiohian al Europei.

[[Image:Antiochian bishops.jpg|right|thumb|300px|'''Noi episcopi antiohieni împreună cu patriarhul'''<br>De la stânga la dreapta: PS [[Marcu (Maymon) de Toledo]], PF [[Ignatie IV (Hazim) al Antiohiei]], PS [[Toma (Iosif) de Oakland]], PS [[Alexandru (Mufarrij) de Ottawa]]]]

Imigraţia pe scară largă a arabilor către Lumea Nouă în secolele XX şi XXI a determinat o creştere a numărului, forţei şi influenţei Biseriii Bisericii Antiohiei; în zilele noastre, majoritatea credincioşilor antiohieni trăiesc în afara Orientului Mijlociu şi cuprind numeroşi ne-arabi convertiţi la credinţa ortodoxă. În consecinţă, pe lângă teritoriile Bisericii Antiohiei din Orientul Mijociu (Siria, Liban, Iraq, Kuweit, Iran, Peninsula Arabică şi parte din Turcia), aceasta cuprinde [[eparhie|dieceze]] misionare în America de Nord, Centrală şi de Sud, în Europa, în Australia şi Pacific. Arhiepiscopia cu cel mai mare număr de credincioşi este cea a [[Arhiepiscopia Creştin-Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Americii de Nord]]. Este singura alcătuită din mai multe eparhii. Arhiepiscopia cu teritoriul cel mai întins este cea a [[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelande|Australiei şi Noii Zeelande]]. Numărul credincioşilor Patriarhiei Antiohiei este estimat la 750.000-1.000.000 numai pe teritoriul Siriei.

*[[Andrei Criteanul|Andrei Cretanul]] (sau ''Criteanul'', într-o versiune mai veche)

*[[Vavila al Antiohiei|Vavila din Antiohia]]

*[[CristoforHristofor|Marele Mucenic CristoforHristofor]]

*[[Ioan Hrisostom|Ioan Gură de Aur]]

*[[Listă a patriarhilor de AntiohiaAntiohiei]]

Patriarhia Antiohiană este formată din nouăsprezece [[arhiepiscopie|arhiepiscopii]], fiecare păstorită de un arhiepiscop mitropolitan. Dintre acestea, doar Arhiepiscopia Americii de Nord este la rândul ei împărțită în [[eparhie|eparhii]]. <small>''Doar acele eparhii care au pagini OrthodoxWiki sunt listate aici.''</small> *[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Australiei şi Noii Zeelandedin Australia și Noua Zeelandă|Arhiepiscopia Australiei, Noii Zeelande şi și a întregii Întregii Oceanii]]*[[Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Creştină Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopia Americii de Nord]]:*[[Eparhia din New York și Washington, DC (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Los Angeles și Vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Charleston, Oakland și Mid-Atlantic (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Eagle River și Nord-vest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Miami și Sud-est (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Ottawa, Canada Estică și din New York-ul Superior (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Toledo și Midwest (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Wichita și Mid-America (Antiohiană)]]:*[[Eparhia din Worcester și New England (Antiohiană)]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile|Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din Santiago și Întregul Chile]]*[[Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană a Europei Occidentale şi Centrale|Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Centrale]]*[[Mitropolia din Damasc]]: eparhie patriarhală*[[Arhiepiscopia din Alep|Mitropolia din Beroea (Alep) și Alexandretta]]*[[Arhiepiscopia din Beirut|Mitropolia de Beirut și Exarhatul Feniciei]]*[[Arhiepiscopia din Bosra-Hauran, Jabal al Arab și Golan|Mitropolia de Bosra, Hauran și Jabal al-Druze]]:*[[Mitropolia din Emesa]] (Homs)*[[Mitropolia din Epifania]] (Hama) și Exarhatul Siriei de Nord: *[[Mitropolia din Latakia]] și Exarhatul de Theodorias*[[Mitropolia din Baghdad]], Kuwait și a Întregii Mesopotamii*[[Mitropolia din Akkar]]*[[Arhiepiscopia din Byblos și Botris (Muntele Liban)|Mitropolia din Muntele Liban, Byblos și Botrys]]*[[Mitropolia din Seleucia (Zahle) și Heliopolis (Baalbek)]] *[[Arhiepiscopia din Tripoli și Al-koura|Mitropolia din Tripoli și Al-Koura]]*[[Mitropolia din Tir și Sidon]]*[[Mitropolia din Tars și Adana]]*[[Mitropolia din Amida]] (Diyarbakır) *[[Mitropolia din Theodosioupolis]](Erzurum)

*[http://www.balamandmonastery.org.lb/MonastSaydnaya.htm Sfănta Sfânta Mănăstire Patriarhală a Maicii Domnului din Saydnaya (Siria)] [[Categorie:Jurisdicţii|Antiohia]]