Modificări

{{Infocaseta Biserică| Nume =Biserica „Manea Brutaru”| Imagine =[[Imagine:Exemplu.jpg|300 px|'''Biserica „Manea Brutaru” din Bucureşti''']]| Localizare =Bucureşti| Jurisdicţie = [[Arhiepiscopia Bucureştilor]]| Hram =[[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]]| Târnosire =1787| Ctitor =Manea Brutaru | Stil arhitectonic = neo-românesc| Arhitect = | Pictor = | Suprafaţă= 26,25 m x 10 m| Înălţime = | Site web = |}}'''Biserica Manea Brutaru''Istoric'din Bucureşti a fost ctitorită la sfârşitul secolului al XVIII-lea de către '' ==Manea Brutaru'', starostele brutarilor din capitala Ţării Româneşti. Are hramurile [[Nicolae al Mirelor|Sfântul Ierarh Nicolae]], [[Gheorghe purtătorul de biruinţă|Sf. Mare Mucenic Gheorghe]] şi [[Naşterea Maicii Domnului]].

Biserica ==Istoric==Acest lăcaş de cult bucureştean este clasat drept monument istoric de dimensiuni reduse interes naţional. Este situat pe strada General Constantin Budişteanu nr. 4-6 (26,25 x 8fostă Manea Brutaru - o străduţă care şi-10 ma păstrat ceva din aerul arhaic) , în proximitatea intersecţiei dintre Calea Griviţei şi este compusă dintr-un pridvor închisBulevardul Dacia, la o aruncătură de băţ de Academia Română. [[Biserica]] poartă hramurile Sf. Ierarh Nicolae, un pronaos supralărgit Sf. Mare Mucenic Gheorghe şi un naos trilobat Naşterea Maicii Domnului. Primele date cu privire la existenţa unui lăcaş de cult în acest loc există din anul 1761. Biserica a fost zidită în timpul domnitorului Nicolae Mavrogheni (cu două abside laterale 1786-1790) de către Manea Brutaru, pe atunci staroste al brutarilor şi absida altarului)fiul acestuia, respectânduIoan Sabarul. Pe cheltuiala lor s-se tipul de a ridicat o biserică din secolul al XVIII-lea zid pentru credincioşii parohiei Popa Radu, lângă o veche bisericuţă din Ţara Româneascălemn, ctitorită, se pare, chiar de către acest preot. Pridvorul mai scund şi partea Construcţia bisericii din faţă zid s-a pronaosului peste care se află cafasul, făcut între anii 1786 - 1787. În anul 1858 s-a adăugat cu ocazia reparaţiei din 1858. Acoperirea interiorului este făcută cu o boltă semicilindrică peste pronaos efectuat repictarea bisericii, precum şi cu o turlă pe plan pătrat aşezată peste naosserie de reparaţii la nivelul turlei. Pictura interioară actualăLa cutremurul din anul 1838 aceasta s-a dărâmat, realizată turla fiind refăcută abia în uleianul 1858, cuprinde pe pereţi un panotaj cu icoane când a fost restaurată şi tâmpla, adusă de sfinţi, la bolţi folosindumetocul [[Arhiepiscop]]iei Râmnicului -aşezământ dărâmat pentru a se motivul construi Ateneul Român. De asemenea, tot de "cer înstelat"acolo provine şi [[iconostas]]ul acestui monument din patrimoniul spiritualităţii româneşti. Faţadele păstrează concepţia plastică arhitecturalăÎn anul 1898, specifică secolului XVIII, în care se mai găsesc unele influenţe brâncoveneştiîntreaga biserică a fost pictată din nou.

''==Descriere==Biserica este de dimensiuni reduse (26,25 m x 10 m) şi este compusă dintr-un pridvor închis, un [[pronaos]] supralărgit şi un [[naos]] trilobat (cu două abside laterale şi absida altarului), respectându-se tipul de biserică din secolul al XVIII-lea din Ţara Românească. Pridvorul mai scund şi partea din faţă a pronaosului peste care se află cafasul, s-au adăugat cu ocazia reparaţiei din 1858. Acoperirea interiorului este făcută cu o boltă semicilindrică peste pronaos şi cu o turlă pe plan pătrat aşezată peste naos. Pictura interioară actuală, realizată în ulei, cuprinde pe pereţi un panotaj cu [[icoană|icoane]] de sfinţi, la bolţi folosindu-se motivul de "cer înstelat". Faţadele păstrează concepţia plastică arhitecturală, specifică secolului XVIII, în care se mai regăsesc unele influenţe brâncoveneşti. Slujitorul clerical de astăzi al acestui lăcaş este, cu voia lui Dumnezeu, Preotul Paroh Prof. Univ. Dr. Marin Velea.'' [[Categorie:Biserici din București|Manea Brutaru]]