Modificări

Sfântul sau [[Imagine:Augustin-Lateran.jpg|right|'''Sf. Augustin, episcop de Hipona'''<br>Cea mai veche reprezentare a sfântului Augustin, în biserica Lateran din Roma, secolul VI.]]Cel întru sfinți Părintele nostru, '''Fericitul Augustin''' (n. [[13 noiembrie]] 354, TagastaTagaste, Numidia - d. [[28 august]] 430, Hippo Regius, pe teritoriul Algeriei de azi) a fost [[episcop]] de Hipona (395 - 430) și un important gânditor creștin al vremii sale. A fost fiul cel mare al Sfintei [[Monica]]. Este [[prăznuire|prăznuit ]] în [[Biserica Romano-catolică Ortodoxă]] la [[28 august15 iunie]], iar în Biserica Ortodoxă Romano-Catolică la [[15 iunie28 august]].

Sfântul Augustin Aurelius Augustinus s-a văzut lumina zilei născut în anul 354, la Tagasta, Tagaste (un orășel din Numidia, astăzi Suk-Ahra din Algeria, la frontiera dintre Algeria și cu Tunisia de azi). Tatăl său, Patricius, mic proprietar funciar, de pământ și unul din notabilii orașului, ramase era păgân până la sfârșitul zilelor sale, dar iar mama salui, Sfânta [[Monica ]] (prăznuită la [[4 mai]]), era o creștină înfocată și evlavioasă. Aceasta îl înscrise, înscrisese pe fiul ei cel mare printre [[catehumen]]i încă de când era copil, printre catehumeni din copilărie și îl ducea regulat la biserică . Augustin primi o educație păgână clasică, obișnuită pentru a-l învăța tainele credințeitinerii de familie bună din acea vreme. Cu toate acestea Botezul fu lăsat pe În vremea studenției de îndepărtează din ce în ce mai târziu, după obiceiul vremii, iar copilul se dovedea mult de credința creștină a fi turbulent și rebel la mustrările mamei sale și se îndepărta , fiind mai degrabă atras de credință[[maniheism]]. Înzestrat Fiind un elev strălucit (cu o inteligență sclipitoareunele lacune, care aveau să persiste, în scurta vreme ajunse să stăpânească limba latină dar rămânea recalcitrant față de studiul privința limbii grecești, o lacună ce persistă care nu se mai studia foarte sistematic în acea vreme în gândirea sa teologică. La provinciile romane), la vârsta de șaptesprezece ani fu este trimis la Cartagina, capitala Africii de Nordproconsulare (una din regiunile prospere și puternic romanizate ale Imperiului) ca să studieze retorica. Aici duce viața fără griji a studenților, pentru a urma cursuri de retorică. Ispitele lăsându-se pradă ispitelor orașului si anturajul nepotrivit îl făcură să cadă într-o viață de dezmăț și avu o legătură ; din legătura lui nelegitimă cu o femeie creștină de la care avu i se naște un fiu, Adeodat (372). Datorita lecturilor din Cicero, își abandonă zadarnicele studii de drept și de retorică pentru a căuta Adevarul și înțelepciunea ; dar decepționat de aparenta uscăciune a Bibliei, fu mai degrabă atras de doctrina maniheenilor, care îi apărea ca o îmbinare rezonabilă a lui Hristos cu dorința sa de a-si însuși înțelepciunea doar cu ajutorul rațiunii. Rămase timp de nouă ani prizonierul acestei erezii, atât de evidente totuși pentru noi azi.

Dupa un scurt sejur După ce își termină studiile, se întoarce pentru scurtă vreme la Tagasta, Tagaste ca ''grammaticus'' (profesor de gramaticapentru cursul inferior), reveni apoi revine la Cartagina, pentru a unde deschide o scoala școală de retorica. Cu toate acestearetorică, comportamentul urât al studentilor sai cu rezultate care nu îl dezgusta repede de aceasta profesiemulțumesc. Pierzându-si iluziile asupra maniheismului ca urmare a unei conversatii cu unul din episcopii lor, Faustus, spirit nelinistit si avid de adevarata cunoastereÎn această perioadă, se îmbarca si pleca renunță la Roma, unde deschise maniheism după o alta scoala, care nu avu mai mult succes. Dupa ce fu vindecat de o boala grava, obtinând discuție cu un post de retor platit la Milanoepiscop al maniheilor, se duse sa se instaleze acolo, nutrind înca visul unei stralucite cariere în administratie (384). Acolo fu prezentat Episcopului, Sfântul Ambrozie Faustus (cf 7 dec), care îl cuceri prin blândetea si amabilitatea sa, si mai ales prin stralucita sa elocinta si interpretarile spirituale ale Sfintei Scripturitârziu, care îi deschisera inima catre profunzimea cuvântului lui Dumnezeu. Monica venise cu el si îl convinse sa îsi abandoneze concubina dar încerca în zadar sa îl faca sa se angajeze într-o casatorie profitabila. Filozofia si placerile mondene îi produsesera o asemenea insatisfactiepreajma anului 400, încât, cu durere si neliniste, cauta care ar fi putut fi izvorul adevaratei fericiri. Lectura filozofilor neoplatonici îl facu sa abandoneze definitiv maniheismul si îi permise sa întreprinda cautarea interioara a unei vieti spirituale. Spre deosebire totusi de acesti filozofi, aceata interiorizare nu era pentru el o cautare speculativa si zadarnica, ci lua forma unei cautari fierbinti a Dumnezeului întrupat, pe care îl admitea în mod intelectual, dar pe care inima sa nu îl traia înca. Atunci veni momentul în care auzi vorbindu-se de Viata Sfântului Antonie cel Mare, scrisa de Sfântul Atanasie în timpul exilului sau în Apus si care era prilejul încrestinarilor rasunatoare în rândul nobilimii. La putina vreme, în timp ce se afla în gradina prietenului sau Alypius, plângându-si viata retras, auzi o voce ca de copil cântând : "Ia si citeste!". Deschise avea să scrie și un volum al Epistolelor Sfântului Pavel care se afla acolo si se opri asupra urmatorului pasaj : "Imbracati-va în Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte" (Romani 13tratat [http:13). Intunericul îndoielii disparu îndata si o lumina blânda îi scalda inima în bucurie. In acea clipa devenise un alt om, care avea sa nu mai traiasca decât pentru Hristos si Biserica Sa. Când îi împartasi mamei sale aceasta revelatie, ea fu cuprinsa de bucurie//www. Dupa ce îsi abandona definitiv profesia de "negustor de vorbe", petrecu retras câteva luni, undeva la tara, cu mama sa, rude si câtiva prieteni, pentru a se întrema dupa o boala pe care o agravase emotia convertirii salenewadvent. Ïn aceasta prima forma de manastire , în care îsi dorea sa duca o viata asemanatoare celei a comunitatii apostolice de la Ierusalim, Augustin împreuna rugaciunea cu meditatia Scripturii si discutii filozoficeorg/fathers/1406. Intors la Milano, duse o viata austera si retrasa înainte de a fi botezat de Sfântul Ambrozie, la 24 aprilie 387, în compania htm Împotriva lui Alypius si a fiului sau Adeodat. Se duse apoi la Ostia, cu Sfânta Monica, în scopul de a se retrage în Africa pentru a duce o viata monahala. Ïntr-o seara, pe când stateau de vorba sprijiniti de o fereastra, ambalati pe neasteptate de elanul conversatiei lor evlavioase si, aspirând din toata inima la apele Izvorului ceresc, ei fura cuprisi de un fel de extaz, deasupra celor vazute si nevazute, pentru a intra in Comuniune cu Ïntelepciunea cea vesnica, moment de contemplare care li se paru a fi o invitatie la a gusta înca de pe aceasta lume din viata vesnica, dupa cuvântul Evangheliei : "Intrati în bucuria Domnului vostru" (Sfântul Augustin îsi relateaza în întregime convertirea în "Confesiunile" sale, una din capodoperele literaturii universale.Faustus]). Sfânta Monica muri la putin timp iar Augustin, întârziind proiectul sau, ramase înca ceva vreme în Italia pentru a redacta lucrari de polemica împotriva maniheenilor.

In septembrie 388 el se întoarse Pleacă apoi la TagastaRoma, cu Alypius si Adeodat, care muri curândvisând încă la o carieră în administrație. Augustin îsi vându toate bunurile si dadu saracilor câstigulAcolo deschide, iar el se consacratot fără succes, timp o altă școală de trei ani, organizarii unei manastiri în compania prietenilor si ucenicilor sairetorică. Postului si rugaciunii le adauga meditarea asupra Legii lui Dumnezeu, zi si noapte ; ceea După ce Domnul îl facea sa înteleagase vindecă de o boală gravă, el comunica prin viu grai celor prezenti, prin scrisori celor absenti. Cum se dusese obține în cele din urmă (384) un post de retor într-o zi în oraselul Hipona, la cererea unui functionar imperial care voia sa îl asculte pentru a se hotarî asupra convertirii sale, Augustin aparu cu batrânul Episcop Valeriu in prezenta poporuluișcoală din Milano (pe atunci capitala Imperiului Roman de Apus). In timp ce prelatul împartasea celorlalti dorinta ordonarii unui Preot pentru a-l seconda în predicarea în limba latinaNemulțumit de plăcerile mondene, caci el era de limba greceascacaută mereu izvorul adevăratei fericiri, credinciosii pusera mâna pe Augustincare o vede mai degrabă ca pe una intelectuală. În această perioadă citește atent scrierile filosofilor neoplatonici, salutânducare îl impresionează profund și care aveau să-l cu ovatii furtunoase, iar el, plin de lacrimi in fata pericolului pe care influențeze durabil. La Milano îl reprezinta pastoritul oamenilor, accepta "sa paraseasca cunoaște pe Dumnezeu pentru Dumnezeu"[[episcop]]ul orașului, adica sa renunte Sfântul [[Ambrozie al Milanului|Ambrozie]] (prăznuit la tihna retragerii în manastire pentru [[7 decembrie]]), a sluji Trupul lui Hristos. Obtinu cu toate acestea un termen cărui viață, elocință și capacitate de câteva luni pentru interpretare a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] îl cuceresc, astfel că se pregati prin meditarea Scripturii si, dupa hirotonirea lui, Episcopul îi acorda un teren în apropierea Bisericii, pentru a fonda acolo o noua manastire, "Manastirea Gradinii", care a dat vreo zece Episcopiconvertește la creștinism.

Catre sfârsitul anului 395Sfânta Monica, mama lui, primi consacrarea episcopala si care se rugase pentru întoarcerea lui la putin timp dupa Valeriu urca in scaunul Hiponei. Aflat la catedra acestui mic Episcopatcredință în toți acești ani, dar luminând toata Biserica Africii si pâna i se alătură la extremitatile lumii latine, prin învatatura sa, Sfântul Augustin fu timp de treizeci si cinci de ani modelul bunului PastorMilano, dânduîncercând să-si viata pentru oile sale si considerândul convingă să-și părăsească concubina și să se robul robilor căsătorească cu o femeie de rangul lui Dumnezeu. Fara încetareAugustin refuză să se recăsătorească, predica aproape însă acceptă să se întoarcă acasă, la Tagaste. Se oprește însă pe drum și petrece o vreme, împreună cu câteva rude și prieteni, ca să se întremeze după boala care-i recidivase și ca urmare a emoției puternice a convertirii și să-și petreacă în liniște perioada catehumenatului. Trăiesc în fiecare zi această perioadă ca într-o [[mănăstire]], încercând să reconstituie viața comunității apostolice din Ierusalim. Aici Augustin împletea rugăciunea și meditația asupra Scripturilor (s''lectio divina'', lat.) cu discuțiile filozofice cu prietenii. Este profund impresionat de ''Viața Sfântului [[Antonie cel Mare]]'', scrisă de Sfântul [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]], carte foarte populară printre creștinii de familie bună din epocă, și are un moment de limpezire hotărâtoare citind un fragment din epistolele Sf. [[Apostolul Pavel|Pavel]]: "Îmbrăcați-au pastrat vă în jur Domnul [[Iisus Hristos]] și grija de opt sute trup să nu o faceți spre pofte" (Romani 13, 13). Primește [[Botez|Sfântului Botez]] în ziua [[Învierea Domnului|Sfintelor Paști]] din predicile sale)anul 387, împreună cu Alipie, abordând toate subiectele prietenul lui cel mai apropiat și cu Adeodat, fiul său. Întreaga poveste a convertirii sale Augustin avea s-o vivacitate si o arta incomparabile si cautând sa transmita celor carora se adresa dragostea lui pentru Dumnezeu si pentru bunurile cerestirelateze mai târziu în "Confesiunile" sale. In timpul zileiSfânta Monica moare la puțin timp, solutiona conflicteiar Augustin, veghea amânându-și plănuita întoarcere la Tagaste, rămâne la administrarea BisericiiMilano, unde scrie mai multe lucrări împotriva învățăturilor maniheenilor.În septembrie 388, Augustin se îngrijea întoarce la Tagaste împreună cu Alipie și cu Adeodat, care va muri curând. După moartea fiului său, Augustin și-a vândut toate bunurile și a dat câștigul săracilor, iar el s-a consacrat, timp de saraci - fara sa ezite trei ani, organizării unei mănăstiri în compania prietenilor și a topi vase sfinte când nu se mai gasea aur [[ucenic]]ilor săi. Scria și discuta îndelung cu prietenii săi.Predicator strălucit de limbă latină, Augustin este [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]], în ovațiile ale poporului care îl auzise predicând, asistându- iar l în păstorirea credincioșilor pe episcopul Valeriu. Acesta îi dăruiește un teren în timpul noptiiapropierea bisericii cetății ca să întemeieze acolo o nouă mănăstire, redevenea calugarnumită "Mănăstirea Grădinii", consacrat cu toata fiinta sa iubirii Mireluicare a dat de lungul timpului mai mulți episcopi Bisericii lui Hristos. Traia in Episcopatul sau in comuniune cu ClericiiPentru această mănăstire, pentru care redacta Augustin a scris o "Regula monahala (", rânduială monahală care se afla află la originea institutiei instituției occidentale a canonicilor[[canon]]icilor, preoți care trăiesc în lume, dar după o rânduială monahală. ===Episcop de Hipona===Devine coajutor (cu drept de succesiune)al episcopului Valeriu în anul 395/396, apoi episcop de drept al Hipponei până la moartea sa. În această perioadă scrie foarte mult. În această perioadă redactează și cea mai mare parte a lucrărilor sale cu caracter pastoral – s-au păstrat de la el peste opt sute de predici pe subiecte foarte diferite. Ca episcop, se arată foarte milostiv față de săraci și se îngrijește de buna înțelegere între clerici și, pe cât putea, între cetățenii orașului. De asemenea, în această perioadă călătorește mult prin Africa romană, pe atunci străbătută de mai multe [[erezie|erezii]], profund divizată de o serie de [[schismă|schisme]] și încă în parte [[păgânism|păgână]]. A participat la [[sinod|sinoadele]] locale și a scris lucrări în care a combătut [[maniheism]]ul, adaptata conditiei [[novațianism]]ul, [[pelagianism]]ul. Împotriva novațienilor, argumentează validitatea [[Sfintele Taine|Tainelor]] oficiate de preoți indiferent de vrednicia lor. Nereușind însă să îi convingă să renunțe la erezia lor dar impunând respectarea stricta , face apel la autoritatea seculară pentru a votului saraciei si a poruncilor Evanghelieisuprima ierarhia paralelă pe care aceștia o întemeiaseră.

Dragostea sa arzânda pentru unitatea Bisericii nu-l lasa indiferent fata ====Cetatea lui Dumnezeu====Ca urmare a jefuirii Romei de nici unul din evenimentele care agitau Lumea Crestina. Partiicipa la Sinoade si strabatea Africa romana, profund divizata către vizigoții lui Alaric I în vremea aceeaanul 410, punându-si întreaga arta si iscusinta în serviciul Adevarului. Scrise vreo suta de opere, din care majoritatea sunt consacrate luptei împotriva schismaticilor, ereticilor si pagânilor. Dupa păgânii îi învinuiesc pe creștini pentru ceea ce mai întii i-a respins în mod stralucit pe maniheeni, îsi orienta întreaga lupta împotriva schismaticilor novatieni, ce pretindeau lume romană percepe ca validitatea tainei casatoriei sa fie subordonata virtutii celui care o oficia si care de aproape un secol iscasera o zizanie nefasta tragedie – căderea Romei, considerând că aceasta era urmarea părăsirii credinței în toata Biserica Africii instalând o ierarhie paralelavechii zei. Cum toate eforturile si argumentele Sfântului Episcop pentru a-i readuce în sânul Bisericii se loveau Profund cutremurat și el de ura lor înversunataacest eveniment, se decise cu durere în suflet sa faca apel la puterea laicilorcare pune pentru el capăt visului unui Imperiu creștin durabil, dar neacceptând sub nici o forma actele și hotărât să combată ideea răspândită de violenta. Pentru ca multi atribuiau Crestinilor responsabilitatea caderii Romei (410)păgâni, Augustin redacta o mare opera, scrie "Cetatea lui Dumnezeu", vasta reflectie o vastă reflecție asupra istoriei și a condiției umane. În această lucrare, în care arata ca el arată că Bisericacreștină, trecând prin Cetatea lui Dumnezeu, străbătând toate vicisitudinilenecazurile, e se găsește mereu pe drumul catre Imparatia vesnicacătre Împărăția veșnică. Apoi trebui sa lupte împotriva ereziei pelagilorEl dezvoltă și ideea „dublei cetățenii” și a creștinului, erezie care minimisa rolul harului dumnezeiesc si considera ca omul, prin propriile forte, poate sa ajunga sa nu mai pacatuiasca ; aflat în parte în plus ea nega transmiterea pacatului originar si proclama inutil Botezul copiilor. Augustin facu mari eforturi pentru a rasturna Cetatea omului (orientată doar spre lumea aceasta doctrina în scopul de a apara credinta Bisericii ; dar antrenat de necesitatile disputei si prin spiritul sau însetat de clarificari rationale), stabili, între natura si Har, o opozitie prea stricta care avea sa aiba mai târziu consecinte nefaste în Occident. Aceasta disputa nu avu nici un ecou parte în Rasarit, caci Parintii greci, care îl cunosteau prea putin pe Augustin, considerau acest raport între natura si Har ca o "cooperare" Cetatea lui Dumnezeu (sinergieîndreptată spre viața veșnică). Dorinta lui Augustin de Această idee a patrunde prea adânc tainele prestiintei divine îl conduse la o conceptie exagerata a predestinarii influențat durabil gândirea teologico- care pastra la el un sens ortodox, atâta vreme cât ea ramânea înteleasa ca o consecinta politică mai ales a actelor libereOccidentului creștin, prevazute "Cetatea lui Dumnezeu" fiind una din vesnicie de catre Creator, dar nu determinate primele surse creștine în care apare ideea separării puterii politice de El. Doctrina sa fu cu toate acestea sursa diverselor erezii occidentale despre predestinare, precum calvinismulautoritatea și scopurile religioase.

====Lupta împotriva pelagianismului====[[Pelagianism]]ul era o erezie care neglija rolul harului dumnezeiesc în mântuirea omului, afirmând că omul poate ajunge să nu mai păcătuiască prin propriile forțe; pelagienii negau totodată posibilitatea transmiterii păcatului strămoșesc și nu acceptau botezul copiilor, pe care îl considerau inutil. În strădaniile lui prelungite de a combate erezia pelagiană, antrenat în dispută și căutând mereu soluții raționale la problemele privind credința, Augustin merge însă puțin prea departe, stabilind o opoziție puțin cam prea strictă între natură și Har, într-o formă care avea să aibă urmări nefaste în Occident. În Răsărit, Părinții greci, care îl cunoșteau puțin pe Augustin, nu erau atât de implicați în disputa cu pelagienii și înțelegeau raporturile dintre natură și Harul dumnezeiesc ca pe o formă de cooperare ("sinergie"). Încercând să pătrundă și să raționalizeze tainele preștiinței divine, Augustin ajunge să propună o perspectivă riscantă asupra predestinării. În contextul operei lui, aceasta poate fi interpretată în sens ortodox dacă se consideră că „predestinarea” era înțeleasă drept consecința unor acte săvârșite liber de om și prevăzute din veșnicie – dar nu determinate – de Creator. Însă pe interpretări ale ideilor lui Augustin s-au întemeiat o serie de greșeli doctrinare occidentale și tot din opera lui s-au inspirat reformatorii din secolul al XVI-lea precum Luther sau Calvin. Sf. Augustin reusi sa obtina reușește să obțină ca pelagienii sa să fie condamnati condamnați de Sinoadele de la Cartagina (411) si de la și d Roma (417), dar însă erezia persista. Când vandalii, veniti din Spania, începura sa invadeze Africa crestina, facând ravagii pe unde treceau, Sfântul Episcop îsi cheltui neobosit toata energia pentru a salva ce mai putea fi salvat. Dupa patruzeci de ani de episcopat si de munci apostolice, vedea cu durere cum renastea idolatria în mijlocul ruinelor însângerate si erezia ariana impusa de cuceritori. Hipona era asediata de trei luni când el fu cuprins de o febra violenta. Isi pavase peretii camerei cu psalmii pocaintei si cu entuziasmul unui proaspat convertit îsi dadu în mâinile Domnului sufletul sau mare, în ziua de 28 august 427continuă să existe.

Daca doctrina Sfântului ====Sfârșitul episcopatului său====Când invaziile vandalilor se extind și ating Africa romană, Augustin duse la devieri în Occidentul medieval, nu i se poate cu toate acestea reprosa faptul luptă să apere Biserica și cetatea pe care o păstorea. Temându-se că invaziile barbarilor erau provocate de a fi fost un ereticpărăsirea vechilor zei, caci si-a supus întotdeauna, cu smerenie, reflectiile sale judecatii Bisericii si, terminându-si lucrarea "De Trinitate", scria : "Doamne, Unul Dumnezeu, Dumnezeu Treime, tot ce am scris mulți se întorceau în aceste carti vine acea vreme la păgânism. Pe de la Tine si daca e ceva altă pare, vandalii care invadau provincia și care sa vina de la mineajung în cele din urmă să asedieze și Hipona erau în principal arieni. Episcopul se străduia să apere credința creștină și își îndemna mereu credincioșii să se împotrivească vandalilor arieni. La trei luni după instalarea asediului, sa fiu iertat el este cuprins de Tine si o febră violenta. Își dă sufletul în mâinile Domnului în ziua de cei care sunt ai Tai"[[28 august]] 427.

Sfântul ==Posteritatea sfântului Augustin și receptarea sa în Biserica Ortodoxă==Dacă anumite aspecte ale învățăturilor Sfântului Augustin este praznuit au putut conduce la 28 august diferite devieri în Occidentul medieval, totuși lui Augustin nu i se poate reproșa faptul de a fi fost un eretic, căci și-a supus întotdeauna reflecțiile, cu [[smerenia|smerenie]], judecății Bisericii. Astfel, terminându-și lucrarea "De Trinitate" (''Despre Sfânta Treime''), scria: "Doamne, Dumnezeule Unul, Dumnezeule în Treime, tot ceea ce am scris în Biserica latinaaceste cărți vine de la Tine și dacă e ceva care să vină de la mine, să fiu iertat de Tine și de cei care sunt ai Tăi". Impins Împins, atât prin formarea sa intelectuala intelectuală cât si și de circumstantele circumstanțele convertirii sale, sa priveasca relatia să privească relația omului cu Dumnezeu dintr-un punct de vedere mai degraba degrabă "psihologic", diferit de cel adoptat de traditia patristica anterioaratradiția patristică anterioară, Sfântul Augustin a dat întregii sale teologii un aspect personal, care afecta doctrina sa i-a afectat învățăturile despre [[Sfânta Treime]], despre pacatul originar[[păcat|păcatul strămoșesc]], despre raporturile naturii si harului dintre natură și [[har]] etc. Atâta vreme cât aceste teze fura au fost considerate drept opinii teologice personale ("teologumene", în limbajul teologic de școală), ele nu pusera in discutie au pus în discuție locul Sfântului lui Augustin printre Sfintii ortodocsi[[Sfinți]]i ortodocși. Abia Însă atunci când fura , mai târziu, acestea au fost adoptate ca doctrina oficiala si exclusiva doctrină oficială și exclusivă a Bisericii romane (printre altele în considerarea originii ideea purcederii [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt ]] nu doar în Tatal de la Tatăl ci si în și de la Dumnezeu-Fiul) ele devenira , aceste aserțiuni teologice au devenit principalul subiect element de discordie între Biserica de tradiție greacă și cea de tradiție latină.  [[Image:Augustine-Rose.jpg|left|thumb|250px|Coperta cărții lui Seraphim Rose]]Există mai multe mărturii din tradiția Bisericii nedespărțite, ca și de după schismă, care arată că Augustin era cinstit printre sfinții ortodocși. Astfel, la [[Sinodul V Ecumenic|Sinodul al V-lea Ecumenic]] de la Constantinopol din anul 553, numele lui Augustin este trecut în rândul celorlalți [[Sfinții Părinți|Părinți ai Bisericii]], însă actele Sinodului nu fac nicio mențiune explicită cu privire la viziunea lui [[teologie|teologică]]: :''Încă mai mărturisim că ne ținem de hotărârile celor patru Sinoade și ca îi urmăm în toate chipurile pe Sfinții Părinți [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie]], [[Ilarie de Poitiers|Ilarie]], [[Vasile cel Mare|Vasile]], [[Grigorie Teologul]], [[Grigorie de Nyssa]], [[Ambrozie al Milanului|Ambrozie]], Teofil, [[Ioan Gură de Aur|Ioan Gură de Aur]], [[Chiril al Alexandriei|Chirill]], '''Augustin''', Proclu, [[Leon cel Mare|Leo]] și scrierile lor despre credința cea adevărată. ''[http://www.ccel.org/fathers2/NPNF2-14/Npnf2-14-111.htm] (trimitere în engleză; sublinierea noastră). În actele [[Sinodul VI Ecumenic|Sinodului al VI-lea Ecumenic]] este numit "prea desăvârșitul și binecuvântatul Augustin", acesta fiind "dascălul cel preaînțelept." Sinodul din Constantinopol din anul 1166, din vremea dinastiei Comnenilor îl numește "Ό Αγίος Αυγουστίνος" - "Sfântul Augustin." În ciuda acestei vădite recunoașteri publice, majoritatea lucrărilor lui nu au fost traduse în limba greacă până prin anul 1360, când Demetrios Kydones întreprinde o primă lucrare de traducere, iar unii autori ortodocși încep să atragă atenția asupra erorilor teologice pe care le găsim în teologia lui – mai ales cele din [[Sfânta Treime|triadologie]], care au dus la adăugirea ''[[Filioque]]'' în [[Crezul|Crezul niceo-constantinopolitan]] – și încep să-l privească drept unul dintre autorii cei mai importanți pe baza lucrărilor cărora s-a ajuns la [[Marea Schismă]] dintre Răsărit și Apus. Deși unii ortodocși l-au condamnat pe Augustin ca eretic, nu există nici o hotărâre sinodală de condamnare a acestuia sau a scrierilor lui.  Unii autori cu o perspectivă mai moderată asupra lui Augustin îl consideră: (1) fie un scriitor bisericesc care a făcut prea multe greșeli teologice pentru a putea fi considerat unul dintre [[Sfinții Părinți]], dar totuși un [[sfânt]], (2) fie un scriitor bisericesc printre alții din Biserica primelor secole (dar nu un sfânt) (3) fie un scriitor bisericesc care ar putea eventual purta apelativul de "Fericit".  Însă trebuie precizat că, în mod tradițional, Biserica Ortodoxă nu face o distincție de grad între termenii "fericit" și "sfânt" (adică ultimul ar avea un grad de sfințenie mai mare decât primul), ci una de categorie (e.g. cuvioși, episcopi, mucenici, fecioare etc. - vezi art. despre [[titlurile sfinților]]). Există cel puțin două cărți ale unor teologi ortodocși contemporani în care se tratează explicit această chestiune: ''Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă'' (ed. Sophia, București, 2002) a ieromonahului Seraphim Rose, în general favorabilă lui Augustin, amintind importanța lui ca sfânt - cu trimitere la ''Confesiuni'' și la scrierile lui devoționale mai degrabă decât la cele doua Bisericiteologice și ''The Influence of Augustine of Hippo on the Orthodox Church'' [Influența lui Augustin de Hippona în Biserica Ortodoxă] de Pr. Dr. Michael Azkoul (ISBN 0889467331), care tinde să îl considere pe Augustin drept sursa tuturor erorilor creștinismului apusean. (O variantă mai condensată a acesteia a fost publicată sub titlul: ''Augustine of Hippo: An Orthodox Christian Perspective'' [Augustin de Hippona - o perspectivă creștin-ortodoxă].)  Teologul grec [[Christos Yannaras]], în schimb, consideră că Augustin este "sursa întregii alienări, a întregii alterări a adevărului eclezial în Occident" (''Libertatea moralei'', trad. Dacarom de Mihai Cantuniari, Anastasia, București, 2004, rationalp. 156, n. 10). Prin urmare, se poate afirma că, dacă Augustin poate fi cinstit Augustin ca Sfânt Ortodoxun sfânt ortodox, aceasta se datoreaza mai putin calitatii datorează nu atât calității sale de [[teolog ]], cât calitatii calităților sale de pastorpastorale, si precum și pentru sfintia sa personala indiscutabilaviața lui personală indiscutabil sfântă de după convertire. Astfel, Sfântul Photios [[Fotie cel Mare]] scria despre el : "Având în vedere ca că unii dintre Parintii nostri si doctori Părinții și învățătorii noștri s-au deviat abătut de la credinta credință în ceea ce priveste privește câteva dogme, noi nu primim ca doctrina doctrină cele în care au deviat rătăcit, dar noi continuam sa îmbratisam continuăm să-i îmbrățișăm oamenii care au fost ei". (Ep. 24, 20 (- "PG " 102, 813). Pentru acest motiv unii În spiritul tradiției ortodoxe, este necesar și suficient să facem distincția între viața lui Augustin, marcată de râvna fierbinte pentru Hristos și Biserica Lui și posteritatea nefericită a interpretărilor lui doctrinare. ==Bibliografie==În limba română:*Augustin (Aureliu A.), ''Despre Cetatea lui Dumnezeu I'', trad. de Paul Găleșanu, Ed. Ştiințifică, București, 1998.*Augustin, ''De Dialectica'', trad. de Eugen Muntean, Humanitas, București, 1991.*Augustin, ''Opera Omnia'', I [''Enchiridion sive De fide, spe et charitate''], trad. de Vasile Sav, f.ed., Cluj-Napoca, 2001*Augustin, ''Confesiuni'', trad. de Eugen Munteanu, Nemira, București, 2006.*Augustin, ''Despre credință și crez'', trad. de Bogdan și Miruna Tătaru-Cazaban, EIBMBOR, București, 2010*Fericitul Augustin, ''Predică despre căderea Romei''*Anton Adămuț, ''Filosofia Sfântului Augustin'', Polirom, Iași, 2001.*Constantin C. Pavel, ''Introducere în gândirea Fericitului Augustin'', Iași, 1998.*Bernard P. Ştef, ''Sfântul Augustin – Omul. Opera. Doctrina'', Dacia, Cluj-Napoca, 2003 Despre receptarea Sf. Augustin în Biserica Ortodoxă:*Fr. Michael Azkoul, ''The Influence of Augustine of Hippo on the Orthodox Church'' (ISBN 0889467331)*Peter Brown, ''Augustine of Hippo'' (Berkeley: University of California Press, 1967) (ISBN 0-520-00186-9)*George E. Demacopoulos and Aristotle Papanikolaou, eds., ''Orthodox Readings of Augustine'' (ISBN 978-0881413274)*James J. O'Donnell, ''Augustine: A New Biography'', 2006 (ISBN 978-0060535384) *Fr. [[Seraphim Rose]], ''The Place of Blessed Augustine in the Orthodox Church'', 1997 (ISBN 0938635123)*Adolphe Tanquerey, ''The Spiritual Life: A Treatise on Ascetical and Mystical Theology'', 1930, reprint edition 2000 (ISBN 0895556596) p. 37.*Gary Wills, ''Augustine: A Life'', 2005 (ISBN 978-0143035985) ==Surse==* http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie15.htm*[[:en:Augustine of Hippo]] ==Legături externe==*(ro) [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-15-fericitul_augustin_ep_hiponiei.html Fer. Augustin], în ''Viețile Sfinților'' din ziua de [[15 iunie]].*(ro) Dragoș Mîrșanu, „[http://www.ziarullumina.ro/articole;1448;1;48822;0;Cine-il-cunoaste-pe-Augustin.html Cine îl numesc "preafericit" sau "iero"cunoaște pe Augustin?]”, ''Ziarul Lumina'', [[30 noiembrie]] 2010, București .*(ro) Augustin Păunoiu, „[http://www.ziarullumina.ro/articole;1439;0;40941;0;Fericitul-Augustin-Esenta-pacatului-e-dezordinea-in-iubire.html Fericitul Augustin: „Esența păcatului e dezordinea în iubire”]”, ''Ziarul Lumina'', [[27 iunie]] 2010, dar asemenea distinctii nu existau București *(ro): [http://cuvseraphimrose.wordpress.com/2008/08/10/fericitul-augustin-doream-sa-fiu-mai-in-siguranta-intru-tine/ „Doream să fiu mai în traditia hagiografica ortodoxasiguranță lângă tine”], ar fi fragment din ''Confesiunile'' Sf. Augustin.* (en) [http://www.goarch.org/ourfaith/ourfaith8153 St. Augustine in the Greek Orthodox Tradition], by Fr. [[George C. Papademetriou]]* (en) [http://www.orthodoxinfo.com/inquirers/bless_aug.aspx Compilation of comments by various Orthodox writers on St. Augustine.]* (en) [http://www.geocities.com/trvalentine/orthodox/augustine8.html Theological Discussion on Eight Teachings of Augustine of Hippo]* (en) ''On Christian Doctrine,'' ''Confessions,'' and ''City of God'' are available freely at http://www.ccel.org/a/augustine/* (en) Other writings are available freely at http://www.newadvent.org/fathers/* (en) [http://www.mrrena.com/august.shtml St. Augustine: Between Two Worlds]* (en) [http://personal2.stthomas.edu/gwschlabach/docs/jhy-aug.htm Augustine and 'other catholics']* (en) [http://www.gutenberg.net/catalog/world/authrec?fk_authors=1156 eTexte] ale Sf. Augustin la [http://www.gutenberg.net/ Project Gutenberg]* (fr) [http://ndjasg.perso.neuf.fr/textes/conference_20050628.html Vladimir Lossky et la théologie de ajuns aici sa se faca distinctia între viata sa si posteritatea nefericita l'Occident médiéval] – Conferință a doctrinei saleP.C.Diacon Nicolas Lossky