Modificări

[[ImageImagine:Athanasios-the-Athonite.jpg|thumb|right|150px|Sfântul Atanasie Athonitul]]

==ViaţaViața==Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt în preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam (Avramie). Rămas orfan din copilărie, a fost crescut de o [[călugăr|monahie]] evlavioasă. După moartea mamei lui, Avraam a fost dus la [[Constantinopol]], la curtea împăratului Roman ce Bătrân. Acolo afost dat la învăţătură învățătură la şcoala școala lui Atanasie, un renumit profesor de retorică. În scurt timp, priceperea lui a ajuns să o egaleze pe cea a maestrului său, astfel că tânarul Avraam a devenit la rândul său profesor. În timpul şederii șederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfântul Mihail Malein ([[12 iulie]]), [[egumen]]ul unei mănăstiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viaţa viața lui şi și i-a descoperit dorinţa dorința lui de a intra în [[monahism]]. Mihail a înţeles înțeles atunci că Duhul Sfânt îl învăţase învățase multe despre mântuire pe tânărul Avraam. În timpul unora dintre convorbirile lor duhovniceştiduhovnicești, Sf. Mihail a primit şi și vizita lui [[Nichifor II Focas|Nichifor Foca]], un ofiţer ofițer din armata imperială care avea să devină mai târziu împărat. Nichifor a fost profund impresionat de înţelepciunea înțelepciunea lui Avraam şi și l-a privit toată viaţa viața cu evlavie şi și cu dragoste.

Aprins de râvnă pentru viaţa viața monahală, Avraam a lăsat toate şi și a plecat la mănăstirea din Kyminas. Căzând la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat să fie primit în viaţa viața monahală. Acesta l-a primit cu bucurie şi și l-a [[Tundere în monahism|tuns]] în monahism, schimbându-i numele în Atanasie. Mai târziu, în anul 958, părăsind mănăstirea din Kyminas în căutarea unui loc mai însingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capătul [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], unde s-a aşezatașezat, departe de alte aşezări așezări monahale. Şi-a propus să se nevoiască aici vreme de un an; dar în ultima zi a anului rânduit, atunci când a început să se roage, deasupra lui a strălucit o lumină de nedescris, umplându-l de bucurie negrăită. Orice gând de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au început să curgă râuri de lacrimi binecuvântate. Din acea clipă, Sfântul Atanasie a primit darul blândeţiiblândeții, şi și a început să îndrăgească locul nevoinţelor nevoințelor sale pe cât îl urâse mai înainte.

În acea vreme, Nichifor Foca, amintindu-şi și că făgăduise să intre şi și el în viaţa viața monahală, l-a îndemnat pe Atanasie să construiască o [[mănăstire]]. Deşi Deși la început s-a împotrivit, Atanasie a început mai apoi să construiască mănăstirea. În timp ce se străduia să-i apere pe [[pustnic]]ii şi și [[schit]]urile din jur de raidurile sarazinilor musulmani, a construit ceea ce avea să devină [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Mănăstirea Marea Lavră]] din Sfântul Munte, reunind schiturile existente într-o singură comunitate. Mănăstirea a fost sfinţită sfințită în anul 963. Mănăstirea există şi funcţionează și funcționează până în zilele noastre. Alte trei mănăstiri au mai fost întemeiate pe Muntele Athos în vremea vieţii vieții Sfântului Atanasie: [[Mănăstirea Iviron (Muntele Athos)|Iviron]], [[Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Esfigmenu]] şi și [[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)|Vatopedi]].

Atanasie a stabilit în mânăstire o rânduiala de viaţă viață cenobitică (viaţa viața de obşteobște), pe baza modelului oferit de vechile mănăstiri din Palestina. Slujbele dumnezeieşti dumnezeiești erau respectate cu tristeţetristețe, nici unul dintre monahi neîndrăznind să vorbească în timpul slujbelor sau să întârzie la biserică decât în caz de mare nevoie. Cu toate acestea, Sfântul Atanasie a avut de înfruntat şi și o considerabilă mişcare mișcare de opoziţie opoziție în încercarea sa de a pune ordine şi și rânduială în vieţile viețile monahilor de la Sfântul Munte.

La moartea împăratului Nichifor, în 969, duşmanii dușmanii lui au avut câştig câștig de cauză, iar Sfântul Atanasie a fost nevoit să plece în Cipru. A trăit acolo până când noul împărat, Ioan Tzimiskis (969-976) a luat şi și el sub ocrotire Marea Lavră şi și a dat mănăstirii primul Statut de organizare (''Tragos'') în anul 971.

===Adormirea şi și Sfintele MoaşteMoaște===

Sfântul Atanasie a trecut la Domnul în preajma anului 1000, într-un accident, fiind ucis sub dărâmături, atunci când cupola noii biserici s-a prăbuşitprăbușit. Din pricina acestei morţi morți brutale, mulţi mulți dintre duşmanii dușmanii săi îl huleau, zicând că aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu. Sfântul a fost înmormântat alături de biserica mănăstirii Marea Lavră (astăzi extinsă pentru a cuprinde mormântul Sfântului), ctitoria sa, în partea stângă a bisericii.

La scurtă vreme după adormirea sa, Atanasie a fost [[proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]]. La un an de la moartea sa, pregătindu-se monahii de la Marea Lavră de hramul bisericii, închinată Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului le-a vestit ea însăşi însăși în vis monahilor că în acel an se cuvenea să-l cinstească mai întâi pe Sfântul Atanasie. Iar când patriarhul de atunci al Ierusalimului a vrut să scoată Sfintele Moaşte Moaște ale Cuviosului Atanasie şi și să le aducă în biserică spre închinare, din mormântul său a ieşit ieșit foc, arătând astfel că sfântul nu voia ca [[moaştemoaște|rămăşiţelerămășițele]] sale pământeşti pământești să fie cinstite ca ale unui sfânt, ci doar să fie pomenit în rugăciune.

Cu timpul, s-a construit un [[paraclis]], lipit de zidul bisericii mari a mănăstirii, deasupra mormântului Sfântului Atanasie, care există până azi, şi și unde monahii şi și pelerinii se pot închina după cuviinţă cuviință celui care a fost întemeietorul vieţii vieții de obşte obște de la Sfântul Munte.

:De viaţa viața ta cea în trup s-au minunat cetele îngereştiîngerești; cum cu trupul la luptele cele nevăzute ai ieşitieșit, pururea mărite, şi și ai rănit cetele drăceştidrăcești. Pentru care, Atanasie, Hristos ţiți-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

:Ca spre un văzător al fiinţelor ființelor celor fără de trup şi și ca spre un tâlcuitor cu adevărat strigă către tine turma ta, de Dumnezeu grăitorule. Nu înceta a te ruga pentru robii tăi, ca să fie izbăviţi izbăviți de ispite şi și de primejdii cei ce îţi îți cântă: Bucură-te, Părinte Atanasie!

:Jugul lui Hristos, Atanasie, şi și crucea ta pe umeri ridicând, următor prea ales patimilor Lui te-ai făcut, şi părtaş și părtaș măririi Lui celei dumnezeieştidumnezeiești, împărtăşinduîmpărtășindu-te şi și desfătării celei fără de sfârşitsfârșit.

:Sfântul Atanasie Athonitul se zugrăveşte zugrăvește bătrân, pleşuvpleșuv, cu barbă ascuţităascuțită, înveşmântat înveșmântat după chipul sfinţilor cuvioşisfinților cuvioși. Poartă în mână un înscris care pe care [[Dionisie din Furna]] spune că se scrie astfel: „Nimic alta nu vatămă mai mult pe călugări şi și bucură pe demoni decât a-şi și ascunde gândurile, că în inima celor blânzi odihneşte odihnește Domnul, iar sufletul răzvrătitor este scaun diavolului” (Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 158, 208).

*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-05-cv_atanasie_aton.html Cuviosul Atanasie Atonitul] (din Vieţile Sfinţilor Viețile Sfinților pe luna iulie)*ro: [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm Sinaxar 5 iulie, Sf. Cuvios Atanasie Athonitul şi și cei dimpreună cu dânsul, şase șase ucenici ai săi]

*ro: [http://www.youtube.com/watch?v=2WozqrI_rWY Sinaxar 5 iulie – Cuv. Atanasie Athonitul şi și Cuv. Lampadie] (audio)