Modificări

[[ImageImagine:Arsenius the Great.jpg|right|frame|Cuviosul Arsenie cel Mare<br>[[Frescă]] de la [[Protaton]], [[Muntele Athos]]]]Preacuviosul '''Arsenie cel Mare''' (354-449) a fost unul din [[Părinţii Părinții pustiei]] din Egipt în prima jumătate a secolului al V-lea. [[Prăznuire]]a lui se face la data de [[8 mai]] în [[Biserica Ortodoxă]]<ref>Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește pe Sfântul Arsenie la [[8 mai]] și [[19 iulie]] - cf. [http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1532/Saint-Arsene.html Saint Arsène] (Nominis)</ref>.

==ViaţaViața==

Arsenie a făcut studii strălucite la Roma şi și a devenit atât de reputat încât împăratul Graţian şi Grațian și papa [[Damasus I al Romei|Damasus]] l-au recomandat împăratului [[Teodosie cel Mare|Teodosie I ''cel Mare'']] de la [[Constantinopol]], pentru a fi educatorul fiilor săi, viitorii împăraţi împărați [[Arcadie]] şi și [[Honorius]].

{{Citat|Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteştiîmpărătești, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: "Doamne, îndrumează-mă, ca să ştiu știu cum mă voi mântui". Şi i-a venit glas zicându-i: "Arsenie, fugi de oameni şi și te vei mântui".|''Patericul egiptean'', Arsenie cel Mare, 1}}În anul 394 Arsenie părăseşte părăsește lumea şi și curtea împărătească într-o corabie având ca destinație Alexandria (Egipt)<ref>''Viața'' sfântului Arsenie spune că Arsenie a fugit pe ascuns din capitală, unde a căzut în dizgrația împăratului Arcadie, care căuta să-i ia viața.</ref> şi și se duce în [[pustia schetică]], unde se face [[monah]] pe lângă [[avva]] [[Ioan Colov]]<ref>Primirea lui Arsenie în monahism la Schetia de către Ioan Colovul este menționată doar de ''Viața'' sa (Teodor Studitul).</ref>.

Avva Arsenie rămâne în pustia Egiptului până la sfârșitul vieții lui, în anul 449. Din cei 55 de ani de viață pustnicească, avva Daniel în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42) ne spune că 40 i-a petrecut la [[Schetia]], 10 ani la Troe<ref>Troe sau Troia sau Troin, astăzi Tura, este un munte și o carieră antică situată lângă Memfis, la 15 km sud-est de Cairo. „Numele egiptean al carierei era Roiu sau Troiu, pe care grecii l-au citit greșit ca Troia, crezând, potribit lui Strabon, că zona fusese colonizată cu prizonieri din Troia care îl urmaseră pe Menelau în Egipt și care rămpseseră acolo.” [http://www.planetware.com/helwan/quarries-of-masara-and-tura-egy-cai-quar.htm Quarries of Masara and Tura] (Planetware)</ref> - în locul numit Petra (gr. „Piatra”) -, 3 ani la Canop<ref>Canopul este un vechi oraș egiptean situat pe unul din braţele brațele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comerţul comerțul dintre greci şi și egipteni.</ref> și iarăși 2 ani la Troe, unde a și murit în anul 449.

În pustia schetică, chilia lui Arsenie se afla la 32 mile (adică mai mult de 50 km) de biserica acestui vast centru monastic. Aici s-a instalat în urma unei viziuni <ref>«Acesta, după ce s-a dus la viaţă viață pustnicească, iarăşi iarăși s-a rugat, acelaşi același cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Şi a auzit glas zicându-i: “Arsenie, fugi, taci, linişteşteliniștește-te; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii”.» (''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 2).</ref>, trăind în [[isihie]] și din [[rucodelie|lucrul mâinilor]]. Ca pentru cei mai mulți din părinții pustiei, lucrul mâinilor lui era împletirea funiilor din frunze de curmal<ref>Frunzele de curmal (numite ''sivin''), foarte rezistente şi și ajungând până la o mărime de 2-3 m, erau mai întâi desprinse de pe ramuri (smicele) şi și puse în apă ca să se înmoaie, pentru a le face mai suple. Erau apoi tăiate cu un cuţitcuțit, iar din ele se făcea o funie lungă. Aceasta era vândută ca atare sau din ea se fabricau coşuricoșuri, panere, sau rogojini (Dom Lucien Regnault, ''op. cit.'', p. 120, subcapitolul « Muncile monahilor în chilie »). Din această materie foarte aspră unii călugări şi și pustnici îşi confecţionau şi își confecționau și hainele (vezi: Dimitrios G. Tsamis, ''Patericul sinaitic'', trad. din gr. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, Anonimi, VII, şi și nota 89, p. 45, Moise şi și Psoe, 2, p.146. Sau: ''Limonariu'', 123, ed.cit., p.121).</ref>, pe care apoi le vindea prin intermediul unor frați din Schetia, care aveau ascultarea să preia lucrul mâinilor părinților retrași.

După prima devastare a Schetiei, în 407-408<ref>Schetia a fost devastată în mai multe rânduri de incursiunile barbarilor, ca de exemplu în 357 şi și 434 (de saracini), în 407-408 şi și 578 (de tribul berberic al mazakinilor). Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 mulţi mulți pustnici s-au refugiat în alte centre monahale. Mai târziu, Schetia a fost devastată în multe rânduri de musulmani, dar a fost refăcută de fiecare dată, și astăzi este un centru monastic înfloritor, cu numele Wadi El Natrun.</ref>, a trăit un timp la Canop înainte să se întoarcă în pustie<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 28. - istoria povestită aici, cu vizita unei femei romane de rang senatorial, se petrece în timpul arhiepiscopului [[Teofil al Alexandriei]], care a murit în anul 412, între prima devastare a Schetiei (407) și a doua devastare (434).</ref>.

Arsenie părăseşte părăsește definitiv Schetia după ce saracinii au devastat-o a doua oară în anul 434 şi și se instalează la Troe până în 444, când barbarii invadează și această regiune și îl obligă să se refugieze într-un loc mai sigur, adică la Canop, pentru a reveni la Troe după trei ani. Aici îşi își petrece ultimii ani ai vieţii vieții și se duce la Domnul în anul 449. După dorința exprimată față de ucenicii săi, locul unde a fost înmormântat nu este cunoscut<ref>''Patericul egiptean'', Pentru avva Arsenie cel Mare, 40.</ref>.

==Arsenie şi și monahismul==Sfântul [[cuvios]] Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale [[Patericul egiptean|Patericului egiptean]]. El reprezintă pentru tradiţia tradiția monastică creştină creștină unul din campionii [[Fuga de lume|fugii de lume]] şi și model râvnit de toţi toți [[Isihasm|isihaştiiisihaștii]].

Importanţa Importanța lui pentru tradiţia creştină tradiția creștină este arătată şi și de faptul că deşi deși este comemorat în aceeaşi aceeași zi cu [[apostol]]ul şi și [[evanghelist]]ul [[Apostolul Ioan|Ioan Teologul]]; slujba lui a fost păstrată şi și se cântă împreună cu a Apostolului în ziua de [[8 mai]].

În [[Minei|Mineiul]] pe luna mai, cuviosul Arsenie cel Mare are mai multe [[Stihiră|stihiri]] şi și un [[Canon (imn)|canon]], al cărui autor este necunoscut.

''Canonul PărinţilorPărinților'' din [[Săptămâna brânzei|Sâmbăta brânzei]] îl pomeneşte pomenește pe Arsenie, alături de alţi câţiva sfinţi alți câțiva sfinți în mod particular importanţi importanți pentru spiritualitatea monastică creştinăcreștină, cu aceste cuvinte: "Arsenie, îngere, puterea tăcerii ([[Isihie|isihiei]]), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoşiipăcătoșii!" (cântarea întâi a canonului).

:Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Arsenie, Părintele nostru. Roagă-te lui [[Hristos]] Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

:Viaţa Viața [[înger]]ilor în trup primind, Arsenie de Dumnezeu purtătorule, şi și cinstei lor te-ai învrednicit, înaintea scaunului Stăpânului împreună cu dânşii dânșii stând, şi și tuturor cerând dumnezeiască iertare.

Aproape tot ceea ce se ştie știe despre Arsenie cel Mare provine din [[Patericul egiptean]], colecţia colecția alfabetică a [[Apoftegmă|apoftegmelor]], care a început să se formeze în secolul al V-lea. Cele mai multe din apoftegmele care vorbesc despre avva Arsenie sunt transmise de unul din ucenicii săi, avva [[Daniel Faranitul]].

Pentru Sf. Arsenie, ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] dă următoarele indicații (pp. 158, 204): Avva Arsenie, din ceata cuvioșilor [[pustnic]]i va fi reprezentat ca un bătrân "la trup minunat și cuvios", cu "chipul îngeresc, ca Iacov", înalt dar puțin gârbov de bătrânețe, foarte slab, cu totul cărunt, cu părul creț, barba lungă până la mijloc, lată, despărțită în cinci șuvițe. Acesta zice: "Fraților, pentru ceea ce ați ieșit din lume, siliți-vă; și pentru mântuirea sufletelor voastre, nu trândăviți"<ref>Descrierea din ''Erminia'' lui Dionisie din Furna preia și dezvoltă descrierea făcută de avva Daniel Faranitul în ''Patericul egiptean'' (Pentru avva Arsenie cel Mare, 42): «Şi era chipul lui îngeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, încuviinţat încuviințat la trup, dar uscăţivuscățiv. Şi avea barba lungă, ajungând până la pântece iar perii ochilor căzuseră de plâns. Şi era lung, dar se gârbovise de bătrâneţebătrânețe.» </ref>.

*Iulian Nistea, "Patericul egiptean", în ''Credinţa Credința ortodoxă'' (revistă a Facultăţii Facultății de Teologie a Universităţii Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia), Anul V, nr.1, ianuarie-iunie 2000

*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai08.htm Sinaxarul zilei de 8 mai] - aşa așa cum se găseşte găsește în Mineiul pe luna mai (Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al BOR).