2.314 modificări
Modificări
m
→Resurse online
În Ardeal, prima ediţie românească a Arhieraticonului a fost publicată în manuscris de episcopul greco-catolic Inochentie Micu-Klein în 1748, iar prima ediţie tipărită a Arhieraticonului în limba română a fost publicată la Blaj sub patronajul unui alt episcop greco-catolic român, Grigore Maior, în anul 1777, fiind tradus din limba greacă.
În anul 1926 apare o nouă ediţie a Arhieraticonului în limba română. Următoarea ediţie, datând din anul 1976, a fost completată pentru a cuprinde rânduiala tuturor slujbelor săvarşite săvărşite cu arhiereu, inclusiv rânduiala Liturghiei cu arhiereu, a diferitelor [[ierurgie|ierurgii]] şi a sfinţirii Marelui Mir. A treia ediţie apare în 1926 şi abia în 1976 apare următoarea ediţie, într-o redactare nouă completată cu slujbe noi ca: Rânduiala Liturghiei arhiereşti, Sfinţirea bisericii şi obiectelor de cult, Rânduiala sfinţirii Marelui Mir. O nouă ediţie a Arhieraticonului a apărut în anul 1993 (ed. Inst. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române).
==Surse==
*Inochentie Micu Klein: [http://www.scribd.com/doc/36445312/Arhieraticon-vechi Arhieraticon], ediţie după originalul manuscris. Studiu introductiv de Ioan Chindriş. Transcrierea textului: Florica Nuţiu şi Ioan Chindriş, România Press, Bucureşti, 2000.
[[Categorie:Cărţi Cărți de cult]]
[[:en:Archieratikon]]
