'''Apolinarianismul''' este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] din secolul al IV-lea. Este numită astfel după principalul ei autor, [[episcop]]ul [[Apolinarie de LaodiceaLaodiceea]] (în Siria).
Apolinarianismul învaţă că [[Iisus Hristos]] a avut un trup uman şi un suflet uman (gr. ψυχὴ) dar nu a avut o minte umană raţională (gr. ''nous''), pentru că [[Cuvânt|Logosul Divin ]] i-a luat locul.
Apolinarianismul a fost condamnat la [[Sinodul II Ecumenic]] (381) - împreună cu [[macedonianism]]ul şi alte erezii hristologice şi [[Sfânta Treime|trinitare]] -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi:
* [[Sinod]]ul de la Alexandria, la anul 362
* Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa [[DamasusI]] al Romei.
Uneori, adepţii [[nestorianism]]ului îi acuză pe [[teolog]]ii ortodocşi şi [[monofizitism|monofiziţi]] de apolinarianism.